Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 275/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 1148/2/2010
334/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 275
Ședința publică de la 12 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florică Duță
JUDECĂTOR 2: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 3: Iuliana Ciolcă
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CIRTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 26.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ia Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat, personal în stare de arest și asistat de avocat oficiu, în baza delegației nr. -, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii de ședință și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Consideră că, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, de faptul că și-a recunoscut și regretat fapta comisă, avea un loc de muncă permanent, iar din probele existente la dosar nu reiese că acesta ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, apreciază că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură preventivă, în conformitate cu dispozițiile art. 136 lit. b sau c Cod procedură penală.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat, considerând că, în raport de natura și gravitatea faptei săvârșită de inculpat, care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, se impune menținerea acestuia în stare de arest preventiv, având în vedere că din probele existente la dosar, reiese că lăsarea inculpatului în stare de libertate, prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Recurentul - inculpat având cuvântul, declară că regretă fapta comisă și solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 26.01.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosarul nr-, în baza art.300/2 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de trafic de droguri de mare risc alături de alți inculpați.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul și condițiile legii, inculpatul solicitând cercetarea sa în libertate întrucât nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta comisă, avea un loc de muncă permanent iar din probele aflate la dosar nu rezultă pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică.
Examinând hotărârea atacată în raport de criticile invocate cât și din oficiu prin prisma dispozițiilor art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul de față este nefondat.
Inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii de infracțiuni la regimul traficului de droguri, reținându-se că la data de 30.06.2009 a vândut coinculpatului trei punguțe ce conțineau heroină cu suma de 50 lei iar la aceeași dată a cumpărat 0,29 de la inculpatul.
Cu ocazia percheziției domiciliare, la imobilul unde locuia fără forme legale s-a găsit o punguță ce conținea 0,33 heroină deținută, fără drept, pentru consumul propriu.
Inculpatul a fost arestat preventiv în baza dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, la data de 1.07.2009 prin Mandatul de Arestare Preventivă nr.161/UP și, periodic instanța a verificat legalitatea și temeinicia menținerii acestei măsuri, apreciindu-se că temeiurile care au determinat-o, pedeapsa mai mare de 4 ani și pericolul pentru ordinea publică, subzistă în continuare.
Potrivit dispozițiilor art.300/2 Cod procedură penală, instanța este datoare să verifice din oficiu, în situația în care inculpatul este arestat, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, iar potrivit art.160/b alin.1 și alin.3 Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate dispune, prin încheierea motivată menținerea arestării preventive, verificarea acestei măsuri fiind făcută nu mai târziu de 60 de zile.
Verificând actele și lucrările dosarului, în mod corect, a constatat Tribunalul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală existând suficiente indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul, alături de ceilalți inculpați cercetați în cauză, a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, în acest sens, fiind denunțurile martorului, ale inculpatului, procesele-verbale de supraveghere și verificare, înseriere și capcanare a bancnotelor folosite în vânzarea-cumpărarea de droguri, procesul verbal de percheziție domiciliară, prinderea în flagrant, rapoarte de constatare tehnico-științifică, declarația inculpaților.
S-a constatat a fi îndeplinite și condițiile art.148 lit.f Cod procedură penală întrucât pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiții s-a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, modalitatea concretă de comitere a acestora, cantitățile de droguri de risc traficate, amploarea deosebită pe care a luat- acest fenomen infracțional și consecințele negative ale acestui gen de fapte asupra sănătății publice, astfel că, judecarea în libertate, este de natură să creeze acel sentiment de insecuritate și nesiguranță în rândul societății.
Corect s-a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate inculpatului pentru buna desfășurare procesului penal.
Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică iar recursul declarat de inculpat apare nefondat și conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, îl va respinge cu această mențiune.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului împotriva încheierii de ședință din data de 26.01.2010, pronunțată de Tribunalul București secția I penală.
Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare statului din care onorariul avocatului din oficiu 100 lei se avansează din fondul Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțat în ședință publică, azi 12 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. EU-24.02.2010/Dact.EA-08.03.2010/2ex
-Jud.
Președinte:Florică DuțăJudecători:Florică Duță, Elena Ursulescu, Iuliana Ciolcă
