Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 277/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 277/R/2009
Ședința publică din 5 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR 2: Iuliana Moldovan Delia Purice
JUDECĂTORI: - -
: - -, Președinte Secția Penală
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, având ca obiect legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv față de inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d proc.pen. admiterea recursului, casarea încheierii penale din data de 28 aprilie 2009, și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv față de inculpat, iar în subsidiar să se ia o altă măsură neprivativă de libertate, eventual măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Raportat la momentul procesual în care ne aflăm, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Apreciază că se impune revocarea măsurii arestului preventiv față de inculpat, acesta a recunoscut infracțiunea comisă, urmărirea penală a fost finalizată în cauză. În decembrie 2008 s-a apreciat de către instanța de fond că măsura arestului preventiv poate fi revocată. Soluția dată nu a fost menținută de către Curtea de APEL CLUJ. Din luna decembrie a anului trecut și până în prezent, instanța de fond, după 4 luni de zile, a considerat că nu se mai impune revocarea măsurii arestului preventiv și cercetarea inculpatului în libertate. În urmă cu 4 luni de zile instanța de fond a considerat că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Inculpatul este arestat în prezenta cauză de 8 luni de zile. S-a reținut săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și se poate observa că nu există plângere din partea părților vătămate. Inculpatul a recunoscut infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracțiunea de înșelăciune, deținere de droguri în vederea consumului, însă nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri. Susține că nu există niciun impediment ca acest inculpat să fie cercetat în stare de libertate, în condițiile în care ceilalți inculpați cercetați în acest dosar sunt în stare de libertate. Inculpatul a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, însă în dosarul de urmărire penală la fila 190 există un proces verbal prin care colaboratorul sub acoperire predă investigatorului sub acoperire 0,06 gr. rezină de canabis. Aceasta este o cantitate infimă de drog. În practica judiciară a instanțelor de judecată nu s-a dispus arestarea preventivă pentru această cantitate de drog. Inculpatul este consumator de droguri și nu se poate dispune arestarea preventivă pentru deținere de droguri în vederea consumării. La instanța de fond trebuie să fie audiat investigatorul sub acoperire, însă nu s-a putut realiza acest lucru până la acest moment, din motive obiective.
S-a reținut prin rechizitoriu că acest infracțiuni au fost comise în stare de recidivă, însă dacă ne raportăm la situația inculpatului, nu suntem în prezența săvârșirii acestor infracțiuni în stare de recidivă, ci în concurs de infracțiuni. Faptul că are antecedente penală nu împiedică cercetarea inculpatului în stare de libertate. Apreciază că pentru rațiuni de echitate se poate dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate. Ceilalți inculpați din acest dosar au fost puși în libertate din data de 15 decembrie 2008 și se prezintă la fiecare termen de judecată. Susține că și acesta se va prezenta.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul fiind obligat să respecte obligațiile impuse de instanță. În cazul în care nu va respecta obligațiile impuse de instanță se va putea dispune rearestarea sa. Solicită admiterea recursului. Cu onorar.
Reprezentanta DIICOT- Serviciul Teritorial Cluj solciită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat. Instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, când a menținut măsura arestului preventiv. Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpatului. Sunt întrunite condițiile prev. de art. 143.proc.pen. respectiv din probele existente rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile de înșelăciune, fals informatic, trafic de droguri de risc. Inculpatul a recunoscut doar săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals informatic, nu și infracțiunea de trafic de droguri de risc.
Apreciază că temeiul prev. de art. 148 lit. f proc.pen. este incident, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, care se reflectă din gravitatea faptei, din modalitatea de executare a infracțiunii, la umbra anonimatului. A cauzat prejudiciu mai multor părți vătămate, aflate la mare distanță, care au fost greu de identificat. Faptul că aceste părți vătămate nu au depus plângere nu are relevanță. Nu are importanță dacă inculpatul este recidivist sau nu, acest aspect urmează a fi lămurit de către instanța de fond. Mai mult, acest temei nu a fost reținut ca temei al arestului preventiv. Trebuie reținut că inculpatul a beneficiat de clemența instanței de judecată, având o condamnare anterioară de 3 ani de zile, fiind eliberat, iar la scurt timp a început săvârșirea faptelor din acest dosar. Apreciază soluția atacată ca fiind temeinică și legală și solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate, a avut o atitudine sinceră, a colaborat cu organele judiciare. A recunoscut infracțiunile pentru care este cercetat, cu excepția infracțiunii de trafic de droguri.
CURTEA
Prin Încheierea penală din 28 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj, în baza art.300/2 rap. la art. 160/b alin.3 pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, fiul lui și -, născut la data de 09.07.1975 în C-N, jud. C, CNP -, deținut în prezent în Penitenciarul Gherla.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, respectiv cele prev. de art. 143 alin.1 și art. 148 lit. f pr.pen. subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, și anume la dosar există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele prevăzute de legea penală reținute în sarcina sa (pe care, de altfel, le și recunoaște, cu excepția infracțiunii de trafic de droguri de risc), pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății este mai mare de 4 ani iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise, modul și împrejurările în care acestea au fost săvârșite, prejudiciul mare cauzat părților vătămate, precum și, mai ales, faptul că inculpatul posedă antecedente penale, fiind condamnat anterior, prin sentința penală nr. 330/2007 a Judecătoriei Cluj -N, la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată (cauză în care, de asemenea, a fost cercetat în stare de arest preventiv, beneficiind în cele din urmă de clemența instanței, fapt care nu l-a determinat câtuși de puțin să-și schimbe comportamentul antisocial, dimpotrivă, la scurt timp după punerea lui în libertate, a început activitățile infracționale care fac obiectul prezentului dosar), existând așadar temerea justificată că, lăsat în libertate, acesta va continua să comită fapte antisociale.
Pe de altă parte, atât chestiunile legate de antecedentele sale penale, cât și împrejurarea că acesta este judecat și pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, relevă faptul că situația inculpatului nu este identică cu cea a coinculpaților, și (care se află la prima confruntare cu legea penală), pentru a se putea aduce în discuție principiul echității vis-a-vis de cercetarea în stare de libertate a acestor inculpați.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând soluția atacată ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat casarea acestei încheieri și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestului preventiv și punerea sa de îndată în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă, în cauză nu este dovedit faptul că inculpatul a comercializat droguri,a fost sincer în declarații și că este arestat de circa 8 luni.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin încheierea penala nr.51 din 21.08.2008 a Tribunalului Cluj, definitivă prin încheierea penală nr.70/R/26 august 2008 Curții de APEL CLUJs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru o perioadă de 29 zile cu începere de la 21.08.2008 până la 18.09.2008 sub aspectul comiterii infracțiunilor prev.de art.8 din Legea 39/2003, rap.la art.323 al.1, 2.pen. fals informatic în formă continuată prev.de art.48 din Legea 161/2003 și înșelăciune în formă continuată prev.de art.215 al.1,2 pen. trafic de droguri de risc prev.de art.2 al.1 din Legea 143/2000 și deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept prev.de art.4 al.1 din Legea 143/2000, cu aplic. art.41 al.2 și art.33 lit. a pen
Prin aceeași încheiere penală s-a dispus arestarea și a inculpaților, și.
În fapt, s-a reținut că în cauză există date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul, începând cu anul 2006, împreună cu ceilalți inculpați și numiții, și s-ar fi asociat în vederea inducerii în eroare a unor cetățeni străini prin postarea unor anunțuri matrimoniale nereale pe site-uri specializate din SUA și Canada, banii fiindu-le expediați de victime prin sistemul și,modalitate prin care inculpatul ar fi beneficiat de la o parte vătămată din Canada suma de 1985 euro, în patru tranșe.
S-a mai reținut că inculpatul, în cursul anului 2008 ar fi consumat cannabis și hașiș și ar fi oferit inculpaților, astfel de droguri, consumându-le împreună și deținând fără drept aceste droguri de risc.
Ca temei al luării acestei măsuri s-a reținut cazul prev. de art. 148 lit. f proc.pen.
Ulterior această măsură a fost prelungită succesiv prin încheierile penale nr.55/C/16.09.2008 a Tribunalului Cluj nr.62/C/14.10.2008 a Tribunalului Cluj și nr. 67/CC /13.11.2008 a Tribunalului Cluj.
Atât încheierea de arestare, cât și cele de prelungire a măsurii arestării au fost atacate cu recurs, fiind menținute de instanța de control judiciar.
După sesizarea instanței, s-a analizat temeinicia și legalitatea arestării preventive a inculpatului, constatându-se de către instanțe că luarea acestei măsuri s-a făcut cu respectarea normelor legale prev. de art. 136 raportat la art. 143.proc.pen. și că este incident cazul de arestare prev.de art.148 lit. proc.pen.
Potrivit art. 160/b al. 1 și 3.proc.pen. la care face trimitere art. 300/2 proc.pen. n cursul judecatii, instanta verifică periodic, dar nu mai tărziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
În conformitate cu art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143.proc.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, în acest sens fiind copiile documentelor de transfer de bani prin sistemul și, pe numele inculpaților, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și e-mail-urile expediate de aceștia din care rezultă în mod explicit manoperele de inducere în eroare a părților vătămate, datele obținute în urma verificării conținutului adreselor de e-mail, declarațiile numiților, și, declarațiile coinculpaților, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f proc.pen. cerința cuprinsă în teza Iaa cestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul) este îndeplinită.
Cât privește pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, pentru a se constata existența acestei condiții cerute de textul art. 148 lit. f proc.pen. se pornește și de la pericol social al infracțiunilor de a căror comitere este bănuit inculpatul, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de liberate a acestuia ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent
Având în vedere că inculpatul este judecat pentru fapte deosebit de grave de pericol și rezultat, sancționate de legea penală, pericolul concret pentru ordinea publică apare cu puterea evidenței prin rezonanța acestor fapte constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Așa fiind, Curtea concluzionează că în mod corect instanța de fond a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și nu au suferit modificări, că este legală și temeinică măsura arestării preventive dispusă și menținută față de inculpat, iar pentru buna desfășurare a procesului penal menținerea arestului preventiv a inculpatului se justifică și se impune cu necesitate.
Recurentul a mai invocat în susținerea recursului necesitatea asigurării egalității de tratament în raport cu ceilalți coinculpați față de care s-a dispus punerea în libertate, însă această motivare nu poate fi primită atât timp cât inculpatul, spre deosebire de ceilalți inculpați, nu se află la prima confruntare cu legea penală și este cercetat, în plus față de ceilalți inculpați, și pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc.
Nici motivul privind împlinirea unui termen rezonabil al detenției nu este împărtășit de instanța de recurs.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte. S-a subliniat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive vor fi avute în vedere: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpații au prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare (cauza contra Austriei; cauza S-R contra Elveției).
În speța de față, nu s-a depășit un termen rezonabil al detenției inculpatului raportat la natura și gravitatea concretă a faptelor presupuse a fi comise de inculpați, de condițiile concrete în care acestea s-au desfășurat, de multitudinea și complexitatea faptelor ilegale și de numărul ridicat al părților, aspecte care impun o perioadă de timp mai îndelungată pentru administrarea tuturor probelor și lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Pentru toate aceste motive, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului în baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen. menținând în totalitate încheierea atacată.
Potrivit art. 189.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de avocați C suma de 100 lei onorar pentru apărătorii din oficiu, sumă ce se va plăti din.
Potrivit art.192 alin.2 proc.pen. inculpatul va fi obligat să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentă onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, născut la 9.07.1975, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 28 aprilie 2009 Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 5 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.IM/15 mai 2009
Dact./4ex.
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Iuliana Moldovan Delia Purice
