Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 281/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 281/
Ședința publică din 29 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu
JUDECĂTOR 2: Constantin Duțescu
JUDECĂTOR 3: Teodora G--
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin procuror.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de recurenții-inculpați, și, împotriva încheierii din data de 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Ședința a fost înregistrată conform art. 304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurenții-inculpați, și în stare de arest la Penitenciarul Colibași, asistați de apărător desemnat din oficiu, în baza delegației de la dosar cu nr.1757/2009 emisă de Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:potrivit disp. art.172 al.7 Cod procedură penală apărătorul desemnat din oficiu de instanță, s-a consultat cu inculpații-recurenți.
Inculpații, precizează că sunt de acord să fie asistați de apărătorul desemnat din oficiu de instanță.
Avocat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul precizează că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză.
Instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra acestora.
Avocat având cuvântul asupra recursurilor, solicită respingerea recursurilor formulate de inculpații și, ca inadmisibile având în vedere faptul că instanța s-a pronunțat asupra recursurilor formulate de cei doi inculpați la data de 27 aprilie 2009, pronunțându-se Decizia penală nr. 276/
Cât privește recursul formulat de inculpatul-recurent, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, deoarece în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar judecarea inculpatului se poate desfășura cu acesta în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul asupra recursurilor inculpaților, pune concluzii de respingere a tuturor recursurilor declarate de aceștia, respectiv a inculpaților și, ca inadmisibile, deoarece instanța s-a pronunțat asupra acestora și respingerea recursului formulat de ca nefondat, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Solicită a se menține ca legală și temeinică încheierea recurată.
Inculpații și, având pe rând cuvântul, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursurilor.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, de asemenea,lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat, deliberând, constată:
Prin încheierea din 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, n baza art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod pr. penală, s-a enținut starea de arest a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 23.01.1983 în municipiul B, domiciliat în comuna Găneasa, sat, județul I, CNP -, fiul lui G și, născut la data de 04.02.1985 în municipiul B, domiciliat în B,-,.2, CNP -, și, fiul lui și G, născut la data de 06.07.1986 în B, domiciliat în B,-,.4, sector 2, CNP -, în prezent deținuți în Penitenciarul Colibași.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat că inculpații, și au fost cercetați și trimiși în judecată prin rechizitoriul nr.2D/P/2007 al DIICOT - Biroul Teritorial Argeș, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 al.1 si 2
lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 alin. lit.b Cod penal primul inculpat, art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art. 33 lit.a și art.37 alin.1 lit.a Cod penal al doilea inculpat, și art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 al treilea inculpat, reținându-se, în fapt, că la data de 09.01.2007, împreună cu mai multe persoane, au răpit-o pe partea vătămată - de lângă sediul CNCD Pitești din zona Podul, iar în zilele următoare unul dintre răpitori i-a solicitat martorei - suma de 1000 de euro, pentru eliberarea părții vătămate. De asemenea, în ziua de 12.01.2007, cu ocazia unei percheziții domiciliare la locuința inculpatului, organele de urmărire penală au găsit-o pe partea vătămată, de 14 ani, care a declarat că a fost obligată de acesta să practice prostituția în folosul său.
S-a mai reținut, că în data de 18.01.2007, inculpatul, împreună cu învinuitul, s-au deplasat cu autoturismul BMW al acestuia din urmă din municipiul B în municipiul Târgoviște, de unde au răpit-o pe partea vătămată, pe care au dus-o la B și au obligat-o să se prostitueze în folosul lor.
Prin încheierea nr.2/CC/12.01.2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, iar prin încheierea nr.3/CC/13.01.2007 pronunțată de aceeași instanță s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și, temeiul luării măsurii preventive constând în aceea că cei în cauză sunt cercetați pentru comiterea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive conform art 3002Cod pr.penală rap. la art.160 Cod de procedură penală, instanța a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților subzistă și impun în continuare privarea de libertate.
Astfel, este îndeplinită condiția prevăzută de art. 143 Cod de procedură penală, existând indicii temeinice care conduc la presupunerea că inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, acestea rezultând din declarațiile martorilor și ale părților vătămate.
De asemenea, tribunalul a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f) Cod de procedură penală, existând date certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a precizat că acest pericol concret pentru ordinea publică nu are înțelesul unui pericol iminent, constând în posibilitatea continuării activității infracționale, ci trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție ce ar putea produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează eficient.
Or, în cauza pendinte, gravitatea faptelor ce li se impută inculpaților reclamă - a apreciat tribunalul -, un asemenea tratament juridic aplicat inculpaților, tocmai în ideea de a demonstra reacția promptă, eficientă și descurajantă, în cazul repetării unor asemenea practici, a organelor judiciare chemate să stăvilească fenomenul infracțional.
Tribunalul a apreciat, totodată, că menținerea inculpaților în detenție preventivă este necesară pentru buna desfășurare în continuare a procesului penal, mai ales că în cauza de față urmează a mai fi audiați patru martori, apărând evident că pentru aflarea adevărului este absolut necesară continuarea cercetării judecătorești și audierea martorilor în ședință publică, în mod nemijlocit, oral și contradictoriu..
Chiar dacă inculpatul se află la primul conflict cu legea penală și este tânăr, aceste elemente nu pot să aibă un rol covârșitor față de pericolul social al faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recurs inculpații, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea, pe motiv că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive au dispărut, așa încât procesul penal se poate desfășura în continuare în bune condiții, dacă sunt lăsați în libertate.
În ședința publică din data de 29.04.2009, în prezența recurenților - inculpați, asistați de apărătorii lor, curtea a pus în discuție admisibilitatea recursurilor promovate de - și -, în raport cu împrejurarea că, printr-o decizie pronunțată anterior de aceeași instanță, intrată în puterea lucrului judecat, a fost deja soluționată calea de atac declarată împotriva încheierii.
Analizând hotărârea recurată în raport cu criticile ce i-au fost aduse, cu excepția ridicată, cum și sub toate aspectele, se constată următoarele:
Prin decizia nr. 276/R din 27.04.2009, Curtea de APEL PITEȘTIa respins ca nefondate recursurile declarate de inculpații - și - împotriva încheierii nr- din data de 21.04.2009 a Tribunalului Argeș ( 12 dosar recurs).
În atare situație, recursul ce face obiectul prezentei cauze, prin care se atacă aceeași încheiere, a fost introdus cu încălcarea prevederilor legale.
în mod expres care dintre hotărâri pot fi atacate cu recurs, legea le exclude pe toate celelalte; când recursul unei părți împotriva hotărârii primei instanțe a fost deja respins de instanța de control judiciar, devine inadmisibil orice alt recurs declarat de aceeași parte împotriva aceleiași hotărâri, la judecarea lui opunându-se autoritatea de lucru judecat a deciziei de respingere a recursului.
Acesta este și cazul în speță, întrucât există identitate de recurenți și de hotărâre atacată.
Prin urmare, excepția invocată este întemeiată, urmând a fi pronunțată o soluție de respingere a celor două recursuri, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. a) teza a II-a Cod de procedură penală.
Procedând în continuare la examinarea recursului promovat de inculpatul, curtea reține că acesta a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane în concurs, fiind reținută în sarcina sa, prin actul de inculpare la care face pe larg referire judecătorul fondului, starea de recidivă postcondamnatorie.
Pentru a fi menținută detenția preventivă, este necesar ca, la momentul verificării legalității și temeiniciei acestei măsuri, să fie valabile argumentele ce au fost avute în vedere atunci când ea a fost luată ori, dacă acestea au dispărut, să fi intervenit alte temeiuri noi care să o justifice.
Așa cum judicios a apreciat instanța de fond, în încheierea atacată, în speță este aplicabilă prima ipoteză prevăzută de textul de lege, întrucât sunt în continuare realizate cele trei condiții cumulativ prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul d e procedură penală.
Probele aflate la dosarul cauzei dau consistență acelor indicii la care se referă art. 143 rap. la art. 68/1 din cod, din care rezultă presupunerea rezonabilă că cel în cauză a comis faptele ce i se impută, iar pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea lui în libertate l-ar prezenta este dedus din însăși gravitatea faptelor, dată de împrejurările în care ele au fost comise, cum și de persistența celui în cauză de a încălca legea.
Termenul rezonabil al arestării nu s-a scurs, căci la aprecierea lui trebuie să se țină seama de complexitatea cauzei, de numărul părților, de poziția procesuală a celor acuzați care, dacă au dreptul la tratarea cu prioritate a cauzei lor, cu celeritate deosebită, în același timp nu trebuie să stânjenească în nici un fel eforturile depuse de magistrații ce instrumentează cauza, de a face deplină lumină asupra faptelor ce fac obiectul cauzei, de a acorda atât acuzării, cât și apărării facilitățile necesare pentru a-și produce probele și pentru a le asculta explicațiile și de a nu se pronunța decât după o reflecție extrem de serioasă cu privire la existența infracțiunilor prezumate și cu privire la pedeapsa certă.
Este știut că deținutul inculpat nu are obligația de a coopera cu autoritățile judiciare, dar el trebuie să suporte consecințele pe care atitudinea sa le-a avut privitor la buna derulare a procedurilor.
Așa fiind, cu majoritatea membrilor completului de judecată, urmează a de conchide că recursul supus examinării este nefondat și a-l respinge ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 din cod,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE - CU MAJORITATE
Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii din data de 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din data de 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent-inculpat la câte 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 300 lei onorariu avocat din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 29 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
GH.
Grefier,
Red.Gh.
Tehnored.
Ex.2/08.05.2009
Jud.fond
OPINIE SEPARATĂ:
pentru admiterea recursului declarat de inculpatul și a casării în parte a încheierii din 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive a recurentului-inculpat cu o altă măsură restrictivă de libertate, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, pentru considerente ce țin de depășirea termenului rezonabil al detenției preventive
În fundamentarea soluției pornesc de la principiul celerității procedurilor juridice și pe garanția de ordin general înscrisă în art.6 paragraful 1 al Convenției europene a drepturilor omului, referitoare la respectarea "termenului rezonabil".
Apreciez că, în cauză, temeiurile care au determinat luarea și menținerea arestării preventive s-au modificat și nu mai impun menținerea stării de arest a inculpatului, respectiv lăsarea în libertate a acestuia nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că o altă activitate infracțională nu mai poate desfășura față de durata arestării preventive, care a depășit un termen rezonabil și față de probele administrate în cauză.
În materie penală art.6 din CEDO paragraful 1 recunoaște oricărei persoane învinuite de săvârșirea unei infracțiuni dreptul de a obține într-un termen rezonabil o decizie definitivă cu privire la temeinicia și legalitatea acuzației ce i se aduce.
Or, în speța de față, nu s-a pronunțat nicio hotărâre judecătorească (de condamnare sau achitare a inculpatului) pentru ca în raport de aceasta să se facă o nouă evaluare a situației sale juridice, care se află în detenție preventivă de circa 2 ani și 4 luni în condițiile în care așa cum am arătat nu este finalizată nici măcar judecata în primă instanță.
Mai mult, aspectul antecedentelor penale este unul susceptibil de schimbare astfel încât aprecierea oportunității menținerii unei persoane în detenție numai în raport de acest element anume starea de recidivă a inculpatului este incompatibilă cu prevederile art. 5 paragraful 3 din convenție, sens în care s-a statuat în jurisprudența CEDO.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că judecarea pe fond a cauzei s-a prelungit excesiv din motive ce exclud orice culpă a inculpatului, fiind întâmpinate dificultăți cu identificarea și aducerea în instanță a părților vătămate și a martorilor.
În prezent, menținerea inculpatului în detenție preventivă nu împietează asupra desfășurării în bune condiții a procesului penal, câtă vreme urmează a mai fi audiați în cauză patru martori.
În condițiile arătate, câtă vreme până la acest moment procesual nu s-a pronunțat încă o hotărâre judecătorească cu privire la inculpat, deși detenția preventivă depășește 2 ani, opinez pentru admiterea recursului declarat de recurentul și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură restrictivă de libertate, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 145 al.1 Cod procedură penală.
Evident, întrucât inculpații și au mai exercitat odată această cale de atac, recursurile declarate de aceștia aflate pendinte sunt inadmisibile.
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Constantin Duțescu, Teodora
