Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 283/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 283/
Ședința publică din 29 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu
JUDECĂTOR 2: Constantin Duțescu
JUDECĂTOR 3: Teodora G--
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin procuror .
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de recurenții-inculpați fiul lui G și, născut la data de 11.09.1967 în Pitești, jud. A, domiciliat în Pitești,-,.55,.A,.21, jud. A, CNP--, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași și, cu același domiciliu, în stare de libertate, împotriva, încheierii din data de 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea cauzei conform disp. art.304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: inculpatul-recurent în stare de deținere și inculpata în stare de libertate, ambii inculpații fiind asistați de avocat ales, în baza delegației de la dosar cu nr.-/2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: potrivit disp. art.172 al.7 Cod procedură penală, s-a permis apărătorului ales să se consulte cu inculpatul-recurent.
Avocat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra acestora.
Apărătorul inculpaților, avocat, având cuvântul asupra recursurilor formulate solicită instanței a se lua act că în motivarea încheierii recurate, aceea din 21 aprilie 2009, magistratul care a motivat încheierea, face atac direct la persoana apărătorului inculpaților. Solicită instanței de recurs lua act de acest lucru în prezenta încheiere, deoarece va sesiza Consiliul Superior al Magistraturii.
În motivarea recursurilor, apreciază ca fiind inadmisibilă motivarea reprezentantului Parchetului prin care s-a solicitat menținerea stării de arest a inculpatului. Astfel se susține că "Teoria Generală a Dreptului", nu poate fi aplicată în speță ci trebuie calificată și interpretată. După o perioadă de 9 luni, în care inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv nu se poate susține că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin, iar primul motiv pentru care nu se poate susține acest lucru este legat de lăsarea în libertate a inculpatei. Este inadmisibilă motivarea instanței naționale care, pentru aceleași fapte și având în vedere aceleași probe administrate, judecă un inculpat în stare de libertate, iar pe celălalt îl ține în stare de arest preventiv, cu motivarea că
"anumite infracțiuni ca cele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată pot provoca o anumită tulburare socială".
Astfel, inculpatul aflat în stare de liberate nu poate influența desfășurarea procesului penal, părțile vătămate fiind audiate deja, iar declarațiile martorilor cu identitate protejată și a investigatorilor sub acoperire nu pot fi influențate. Se precizează că, într-un dosar aflat pe rolul unei alte instanțe, martorii cu identitate protejată nu se prezintă în vederea audierii de aproximativ 2 ani, iar instanța în mod corect a dispus judecarea inculpaților în stare de libertate. Menținerea arestului preventiv al inculpatului nu se justifică în raport de probele administrate, acesta se bucură de prezumția de nevinovăție și de principiul egalității de tratament, nu rezultă de ce un soț poate fi judecat în stare de libertate, iar celălalt nu.
De asemenea pericolul social pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu pericolul social al faptei reținută în sarcina inculpatului și totodată, nu se poate susține că lipsa antecedentelor penale ale inculpatului nu constituie un argument care trebuie avut în vedere.
Cât privește recursul formulat de inculpata, avocat, solicită admiterea cererii de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Arată că inculpata nu se poate deplasa în B, unde se află cabinetul său avocațial și, astfel, nu își poate exercita dreptul la apărare. De asemenea, aceasta nu își poate desfășura o activitatea care să îi asigure existența, având în vedere că are nevoie să se deplaseze în diverse localități pentru a putea realiza acest lucru și nu își poate rezolva problemele de familie.
Depune la dosar jurisprudență, în vederea celor argumentate în motivarea recursurilor, emise de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, publicate în revista "JURIDICA".
În concluzie se solicită admiterea recursurilor formulate de cei doi inculpați, pentru egalitate de tratament, respectiv admiterea recursului formulat de inculpatul, în sensul judecării inculpatului în stare de libertate urmând ca instanța să impună acestuia măsurile legale restrictive, iar cu privire la inculpata solicită înlocuirea măsurii preventive de a nu părăsi localitatea cu aceea de a nu părăsi țara.
Reprezentanta Parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor formulate de cei doi inculpați, respectiv recursul formulat de, ca nefondat și recursul formulat de inculpata, ca inadmisibil. Apreciază că se mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului.
Astfel, este îndeplinită condiția prevăzută de art. 143 Cod procedură penală existând indicii temeinice, care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală, acestea rezultând din declarațiile martorilor și ale părților vătămate.
De asemenea, în cauză se regăsesc condițiile cerute de art.148 lit. f) Cod procedură penală în ceea ce privește existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, ar tulbura în mod real ordinea publică. Împrejurarea că inculpatul nu posedă antecedente penale nu poate conduce la punerea în libertate a inculpatului, acesta fiind cercetat, pentru infracțiuni de trafic de minori, proxenetism, spălare de bani. Din natura acestor infracțiuni rezultă că faptele prezintă un grad înalt de pericol social dedus din modul concret în care a acționat împreună cu inculpata scopul urmărit, respectiv îmbogățirea prin asemenea mijloace și implicarea părților vătămate minore.
Argumentul invocat în sensul că inculpata este judecată în stare de libertate nu prezintă relevanță în privința analizării măsurii dispuse cu privire la inculpat, deoarece aceasta avut o contribuție mai scăzută la săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate întrucât nu este vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa. De asemenea precizează că dacă instanța va admite recursul și se va înlocui măsura cu aceea de a nu părăsi țara sau localitatea, se obligă a se supune tuturor obligațiilor impuse de instanță.
CURTEA
Asupra recursurilor penale:
Prin încheierea din 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- s-a dispus - printre altele - în baza
art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod pr. pen. enținerea arestării preventive a inculpatului - deținut în Penitenciarul Colibași, județul A, iar potrivit art.139 Cod procedură penală a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii preventive a obligării de nu părăsi localitatea cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpata.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul nr.15/D/2008 din 15.08.2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Argeșs -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.13 al.1 și 3 din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, art.329 al.1 Cod penal, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, art.23 lit.b și c din Legea nr.656/2002, toate cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, întrucât la sfârșitul anului 2007, le-au racolat și cazat pe minorele, și și sub pretextul că le asigură un loc de muncă la Clubul de noapte SC - LI 2003 SRL Pitești, le obligau să se prostitueze, în scopul obținerii de câștiguri financiare.
Totodată, cei doi inculpați în intervalul 2007 - 2008, au determinat și alte tinere să se prostitueze, activitate în urma căreia au obținut foloase materiale de peste 250.000 lei ( acumulând 2 apartamente, un teren, un autoturism) și pentru a ascunde originea ilicită a bunurilor, au creditat clubul de noapte menționat, cu suma de 135.804 lei.
Prin încheierea nr.54/CC/1.07.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile.
Și față de inculpata s-a luat măsura arestării preventive, dar prin decizia penală nr.659/R/MF/27.XI.2008 a Curții de APEL PITEȘTI, aceasta a fost înlocuită cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
În drept, referitor la inculpatul, tribunalul a învederat că, în cauză, se regăsesc cerințele impuse de dispozițiile art.160 al.1 și 3 Cod procedură penală rap.la art.3002Cod procedură penală.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică față de circumstanțele faptelor, gravitatea lor dar și prin atingerea adusă valorilor ocrotite de legea penală.
Prin gravitatea deosebită și reacția publicului la astfel de fapte - se susține în argumentația judecătorului fondului - anumite infracțiuni pot crea o stare de neliniște publică, în măsură să justifice detenția preventivă, cel puțin temporar.
În ceea ce privește pe inculpata, prima instanță a hotărât că cererea acesteia de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu cea a obligării de a nu părăsi țara, este nefondată întrucât " avocatul ales poate asigura inculpatei o apărare eficientă, fie prin deplasarea sa în municipiul Pitești, fie prin alte mijloace de comunicare, ce nu presupun prezența fizică a amândurora, în același loc".
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, prin apărător, inculpatul a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.160 alin.1 și 3 Cod procedură penală, împrejurarea în care se impune revocarea arestării preventive și punerea sa, de îndată, în libertate.
După o perioadă de 9 luni - precizează același inculpat - nu se poate susține că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mai mențin. În același sens, s-a învederat că pericolul pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu pericolul social al faptei - ca trăsătură esențială a infracțiunii.
La rândul său, inculpata a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu cea a obligării de a nu părăsi țara, deoarece, nu se poate deplasa în municipiul B la sediul Cabinetului avocatului ales, prin aceasta fiind în imposibilitate de a-și exercita dreptul la apărare.
Deplasarea în țară mai este necesară și pentru rezolvarea altor probleme personale.
Examinând încheierea tribunalului prin prisma motivelor invocate precum și, potrivit art.385/6 al.ultim Cod procedură penală, curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, iar cel declarat de inculpata este inadmisibil.
Referitor la recursul inculpatului:
Conform art.160 al.1 și 3 Cod procedură penală rap.la art.3002Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea, impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Arestarea inculpatului s-a făcut cu referire la cazul prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală ( " inculpatul a săvârșit o infracțiune prin care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe, că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică").
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică învederăm următoarele:
Tulburarea ordinii publice ține, într- anumită măsură, de domeniul lucrurilor "resimțite" de opinia publică și nu numai de datele obiective care justifică plasarea în detenție, ca măsură excepțională.
Pericolul pentru ordinea publică a fost definit în doctrină, drept temerea că, odată pus în libertate, inculpatul ar comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice, determinate de fapta pentru care este cercetat.
Pericolul pentru ordinea publică, ca și periculozitatea, reprezintă o apreciere asupra comportamentului viitor al inculpatului.
Aprecierea cerinței pericolului concret pentru ordinea publică presupune atât o analiză procedural-penală, cât și o analiză criminologică.
În cadrul examinării ambelor aspecte trebuie avute în vedere natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, împrejurările în care inculpatul a acționat, gravitatea faptelor, urmările produse, antecedentele penale.
De asemenea, este necesar să se aprecieze, dacă infracțiunile de care este acuzat inculpatul, tulbură ordinea publică, mediul social ocrotit prin normele dreptului penal, dacă acesta creează o stare de primejdie pentru raporturile sociale și normala lor desfășurare.
Rezultă implicit că, în acest context se analizează, pe de o parte, dreptul inculpatului la libertate individuală, iar pe de altă parte, necesitatea protecției ordinii publice împotriva unui pericol concret pe care l-ar prezenta, lăsarea persoanei în libertate.
Așa fiind, având în vedere că inculpatul este judecat pentru infracțiunile de trafic de persoane, proxenetism, spălare de bani, instanța concluzionează raportat și la cele ce preced că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, s-ar crea o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății, generate de rezonanța socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni grave, sunt cercetate în stare de libertate.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpata, curtea reține următoarele:
Cu privire la calea de atac împotriva încheierii pronunțate de instanță în cursul judecății privind măsurile preventive, art.141 alin.(1) Cod procedură penală prevede că încheierea dată în primă instanță și în apel prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat cu recurs de procuror sau de inculpat.
Prin urmare, art.141 nu prevede o cale de atac separată și împotriva încheierii date în primă instanță sau în apel, prin care se respinge cererea de revocare, înlocuire ori încetare a unei măsuri preventive, inclusiv a arestării preventive, și, ca atare această încheiere nu poate fi atacată separat cu recurs, în condițiile art.141 Cod procedură penală.
În raport cu prevederile art.1403alin.(1) și ale art.141 Cod procedură penală, a recunoaște calea de atac a recursului separat împotriva încheierii pronunțate în cursul urmăririi penale, în primă instanță sau în apel, prin care se respinge cererea de revocare, înlocuire ori încetare a arestării preventive, înseamnă a recunoaște o cale de atac neprevăzută de lege, ceea ce ar fi contrar art.23 alin.(7) și art.129 din Constituție, potrivit cărora încheierile instanței privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. În același timp s-ar încălca art.3851alin.(2) Cod procedură penală în temeiul căruia încheierile care nu pot fi atacate separat cu recurs, potrivit legii, pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată.
pentru care în art.1403alin.(1) și art.141 Cod procedură penală nu a fost reglementat recursul împotriva încheierilor prin care, în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății în primă instanță ori în apel, a fost respinsă cererea de revocare, înlocuire sau încetarea arestării preventive, constau în aceea că pentru motive noi, cererea poate fi formulată oricând, în cursul urmăririi penale sau al judecății.
Pe de altă parte, prin dispozițiile art.146 alin.(12), art.1491alin.(13), art.159 alin.(8), art.160 alin.(2) și art.160 Cod procedură penală, se asigură atât controlul judiciar imediat, realizat de către o instanță ierarhic superioară asupra legalității și temeiniciei arestării preventive în cursul urmăririi penale și al judecății, cât și verificarea periodică legalității și temeiniciei acestei măsuri preventive în cursul judecății.
Totodată, lipsa posibilității de a ataca, separat, cu recurs încheierea pronunțată în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății în primă instanță și în apel prin care a fost respinsă cererea de revocare, înlocuire sau încetare a arestării preventive nu contravine art.5 paragraful 4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit căruia, "orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală". Așa cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, art.5 paragraful 4 din Convenție nu garantează dreptul la o cale de atac împotriva hotărârilor privitoare la arestarea preventivă, ci garantează un grad de jurisdicție, reprezentat de o instanță independentă, pentru luarea, prelungirea sau menținerea arestării preventive.
Așa fiind, pentru considerentele ce preced în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul declarat de inculpatul va fi respins ca nefondat, iar potrivit art.385 pct.1 lit.a teza a II- Cod procedură penală, recursul inculpatei va fi respins ca inadmisibil.
Totodată, în conformitate cu disp.art.192 al.2 Cod procedură penală, se va institui în sarcina fiecărui inculpat, obligația de a plăti statului, cheltuielile judiciare avansate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul, declarat de inculpatul, împotriva încheierii din data de 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpata, împotriva încheierii din data de 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent-inculpat la câte 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 29 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehn.
2 ex. /19 mai 2009.
Jud.fond:.
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Constantin Duțescu, Teodora
