Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 29/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 29
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Dan Anton
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva", declarat deinculpatul, fiul lui si, nascut la 07.07.1982 - detinut in Penitenciarul Iași impotriva incheierii de sedinta din data de 13.01.2010 pronunțată de Tribunalul Vaslui, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de avocat - aparator desemnat din oficiu de catre Baroul d e Avocati I, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Interpelat de catre instanta, inculpatul recurent precizează că iși mentine recursul declarat și nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta apreciază cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului.
Avocat avand cuvantul, solicită admiterea recursului formulat impotriva incheierii de menținere a arestării preventive, motivat de faptul că, există la dosar acte din care rezultă că, bună parte din sancțiune a fost executată de către inculpat, fiind vorba de o cale de atac - el nu mai poate influența in prezent in nici o modalitate situația din dosar, probele administrate in cauză. Solicita a se avea in vedere și faptul că inculpatul are o situatie familială deosebită, mama sa, familia sa are nevoie de ajutor in această perioadă. Oficiu neachitat.
Reprezentanta Ministerului Public avand cuvantul, apreciază incheierea recurată ca fiind legală si temeinică, argumentele pe care inculpatul ințelege să le invoce in sustinerea prezentului recurs nu pot duce la concluzia că temeiurile inițiale care au justificat luarea măsurii, raportat la fapta pretins a fi fost comisă, nu ar mai exista, dimpotrivă, ulterior arestării preventive, in cursul cercetarii judecatoresti au fost administrate noi probe care au confirmat temeiurile inițiale. Prin urmare, apreciază că in mod corect a fost menținută măsura arestarii constatandu-se ca sunt in continuare indeplinite conditiile prevazute de art.136, 148 lit.f Cod procedura penala, este legala incheierea, recursul nefondat, solicită respingerea.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent solicită a se dispune judecarea sa in stare de libertate, consideră că pedeapsa care i-a fost aplicată este prea mare raportat la fapta savarsita.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 13 ianuarie 2010, Tribunalul Vasluia constatat că măsura arestării preventive luată prin încheierea nr. 11 din 19 septembrie 2008 Judecătoriei Bârlad, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare nr. 9/19 septembrie 2008 pentru inculpatul și respectiv pentru inculpatul mandatul de arestare nr. 10/19 septembrie 2008, împotriva inculpaților și este legală și temeinică.
În baza disp. art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și, măsura urmând a fi verificată în termenul prevăzut de dispozițiile art. 160 ind. b alin.1 Cod procedură penală.
Pentru a pronunța încheierea, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 3002Cod procedură penală în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160balin 3 Cod procedură penală, conform căruia instanța poate dispune menținerea măsurii arestării preventive, dacă temeiurile care au determinat luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi în acest sens, sau punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă temeiurile vechi au încetat și nici nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat cu nimic, respectiv cele prev de art. 143 și 148 lit. d și f Cod procedură penală, subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată și pentru care au fost condamnați de instanța de fond este aceeași ca și pentru care s-a luat măsura arestării preventive.
Această măsură este legal luată de către instanța de fond și continuarea existenței acestei măsuri față de inculpați este necesară pentru buna desfășurare a judecării cauzei dar și față de natura și gravitatea concretă a faptei presupus a fi comisă de către inculpați, față de pericolul social concret al infracțiunii, Tribunalul apreciază că se impune în continuare judecarea inculpaților în stare de arest preventiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte. S-a subliniat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive vor fi avute în vedere: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpații au prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare.
De asemenea, în raport cu probele aflate la dosar respectiv actele de cercetare la fața locului, planșa foto, plic și fișă de custodie cu urmele papilare ridicate, procesele-verbale de ridicare a bunurilor de la, declarația părții vătămate, declarația lui, procesul-verbal de recunoaștere, raport de constatare, proces-verbal de percheziție, declarațiile martorilor, G, -, existând "suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune", măsura menținerii arestării preventive este justificată.
Tribunalul constată astfel că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpații și - respectiv cele prev. de disp. art. 143 și art. 148 lit. d și f Cod procedură penală - subzistă, nu s-au schimbat cu nimic și impun, în continuare, privarea de libertate acestora în acord și cu scopul anume inserat în art. 136 Cod procedură penală pentru buna desfășurare a procesului penal.
În considerarea celor arătate, instanța constată că se impune, în continuare, privarea de libertate a inculpaților și astfel că, în temeiul art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 alin.1 și 3 Cod procedură penală, Tribunalul va menține măsura arestării preventive luată împotriva inculpaților, măsură urmând a fi verificată în termenul prevăzut de art. 160 alin.1 Cod procedură penală.
Împotriva încheierii, inculpatul a declarat recurs criticând-o pentru netemeinicie în sensul că nu se mai impune menținerea arestării preventive a inculpatului raportat la durata acesteia anterioară și a fazei procesuale în care se află cauza, în apel, când inculpatul nu mai poate influența probele și situația din dosar.
Solicită a se avea în vedere și faptul că inculpatul are o situație familială deosebită, familia sa, mama având nevoie de ajutor în această perioadă.
Solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recursul este nefondat.
Prin sentința penală nr. 525 din 6 octombrie 2009 Judecătoriei Bârlad, inculpatul a fost condamnat la pedepsele de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a,g și i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a,g,i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, pedepsele contopindu-se în pedeapsa de executat de 5 ani închisoare.
Prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul și.
A fost soluționată latura civilă a cauzei.
În baza art. 350 Cod procedură penală și art. 88 Cod penal s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus durata arestării preventive de la 19 septembrie 2008 la zi.
Împotriva sentinței inculpații, și au declarat apel, cauza aflându-se în faza procesuală a judecării apelului inculpaților, fază procesuală nefinalizată și în care s-a pronunțat încheierea penală atacată.
Inculpatul a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale la 19 septembrie 2008, în temeiul art. 148 lit. d și f Cod procedură penală, arestarea preventivă fiind menținută și prin sentința penală de condamnare supusă judecății în apel.
Temeiurile care au determinat arestarea, subzistă și în prezent, nu s-au modificat, nu au încetat și conform art. 160 ind. b Cod procedură penală impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Baza factuală infracțională prezumată nu s-a modificat continuând să existe probe și indicii temeinice care justifică bănuiala legitimă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este judecat.
Criticile formulat în recurs sunt nefondate raportat la scopul prev. de art. 136 Cod penal pentru care s-a luat, prelungit și menținut arestarea preventivă a inculpatului, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și temeiurile de arestare prev. de art. 148 lit. d și f Cod procedură penală care sunt actuale, impunând continuarea privării de libertate a inculpatului conform art. 160 ind. b Cod procedură penală, pentru contextul infracțional prezumat a fi comis de inculpat.
Așa fiind, conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului împotriva încheierii penale atacată care va fi menținută, ca fiind legală și temeinică, ca soluție și în considerentele ei, ce sunt menținute.
Văzând și dispozițiile articolului 192 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 13.01.2010, a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, onorariu de avocat oficiu, care va fi avansata din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
25.01.2010
Tribunalul Vaslui:
-
-
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Dan Anton, Ciubotariu
