Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 30/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 30
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Dan Anton
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva", declarat deinculpatulfiul lui si, nascut la 02.01.1974 - deținut in Penitenciarul I, impotriva incheierii de sedinta din data de 11.01.2010 pronunțată de Tribunalul Iași, in dosarul nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de avocat - aparator desemnat din oficiu de catre Baroul d e Avocati I, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Interpelat de catre instanță, inculpatul recurent precizează că isi mentine recursul declarat și nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta apreciaza cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului.
Avocat avand cuvantul, sustine că, in momentul in care s-a pus in discutie mentinerea masurii arestarii preventive, inculpatul a aratat cel putin 2 aspecte care, in opinia sa, nu justifică a se mentine măsura, respectiv, pentru pozitia procesuala care a avut-o, in sensul că nu sunt dovezi in cauză cu privire la savarsirea acestei infractiuni, iar pe de altă parte, situatia familiala a acestuia, a arătat instanței că măsura corectă este aceea de a se judeca in stare de libertate, fără a influența in nici o modalitate probele administrate. Apreciază că, nu prezintă pericol social, iar instanța ar putea lua o altă măsură de a se prezenta la instanță și nu in stare de arest. Solicita admiterea recursului si a se dispune judecarea inculpatului in stare de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public avand cuvantul, sustine că, pozitia procesuala a inculpatului, de nerecunoaștere a faptelor pretins a fi fost comise, nu este necunoscută instanței de judecată, sigur că inculpatul are dreptul să adopte orice pozitie procesuala consideră de cuviință, insă, atât la luarea masurii arestarii preventive, cât și la acest moment au fost administrate suficiente probe care la acel moment au justificat cel puțin presupunerea rezonabilă că ar fi savarsit faptele de care este acuzat - deosebit de grave, viol, rele tratamente aplicate minorului, in formă continuată și, sigur, toate in concurs.
Din perspectiva a ceea ce se reține in sarcina inculpatului, apreciază că, instanța de fond in mod corect, in conformitate cu disp. art.300 ind.2 raportat la art.160 ind.b alin.3 Cod procedura penala a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive și prin urmare a mentinut- Apreciază recursul inculpatului ca fiind nefondat, motiv pentru care solicită respingerea.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent solicita a fi judecat in stare de libertate, deoarece doreste să fie alături de familia sa.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Prin încheierea de ședință din 111.01.2009, a Tribunalului Iași, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, conform art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 ind. "b" Cod procedură penală, acesta fiind judecat acesta fiind judecat pentru comiterea infracțiunii de "viol"
Instanța a reținut că temeiurile care au stat la baza luării inițiale a arestării preventive nu s-au schimbat, subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În termen legal această încheiere a fost atacată cu recurs de către inculpatul și criticată ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând prin apărătorul său, judecarea în stare de libertate cu motivarea că:
- nu sunt dovezi că a comis infracțiunile reținute în sarcina sa;
- nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu va fi afectată buna desfășurare a procesului penal.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, din următoarele motive:
Inițial, arestarea preventivă a fost luată față de inculpat cu motivarea că sunt indicii și chiar probe din care rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală în sensul prevederilor art. 143 Cod procedură penală, faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum prevăd dispozițiile art. 148 lit. "f" Cod procedură penală.
Aceste temeiuri nu s-au schimbat, subzistă și în prezent, așa încât impun în continuare privarea de libertate, în scopul bunei desfășurări a procesului penal.
În raport cu art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Deși inculpatul susține că nu ar fi vinovat și că probele ar fi insuficiente, cu privire la faptele care fac obiectul judecății, acest aspect nu poate fi avut în vedere de instanța de recurs în momentul procesual de față; fiind atributul instanței ce judecă fondul ca, pe baza probelor, să stabilească vinovăția sau nevinovăția și încadrarea juridică a faptelor inculpatului.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din modul și împrejurările prin care se presupune că s-a comis fapta, din natura relațiilor sociale presupus a fi lezate și își mai găsește expresia și prin starea de neliniște și sentimentul de insecuritate în rândul societății de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor fapte de o gravitate sporită, ar fi judecate în stare de libertate.
Și instanța de recurs reține că, se impune în continuare menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, pentru buna desfășurare a procesului penal așa cum a reținut și prima instanță.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 11.01.2010, a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, onorariu de avocat oficiu, care va fi avansată din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
26.01.2010
2 ex.
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Dan Anton, Ciubotariu
