Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 290/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 290/R/MF.
Ședința publică din 30 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu Judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Grefier -
DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - SERVICIUL TERITORIAL PITEȘTI
este reprezentat prin Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de inculpații G, fiul lui și, născut la data de 20 decembrie 1975, G, fiul lui, și, născut la data de 19 ianuarie 1977, G, fiul lui și, născut la data de 22 ianuarie 1951, și G, fiul lui și, născut la data de 10 septembrie 1982, în prezent toți deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 27 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns la prima strigare: recurentul inculpat G, în stare de arest și asistat de avocat ales, recurentul inculpat G, în stare de arest și asistat de avocat, desemnată din oficiu pentru acesta, recurenta inculpată G, în stare de arest și asistat de avocat, recurenta inculpată G, în stare de arest și asistată de avocat, desemnat din oficiu pentru aceasta. La a doua strigare au răspuns: recurentul inculpat G, în stare de arest și asistat de avocat ales, recurentul inculpat G, în stare de arest și asistat de avocat ales, recurenta inculpată G, în stare de arest și asistat de avocat, recurenta inculpată G, în stare de arest și asistată de avocat ales, conform delegațiilor avocațiale depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La prima strigare recurenții inculpați G și G solicită strigarea cauzei la o altă oră, pentru a da posibilitatea apărătorului lor ales, să se prezinte la instanță.
Avocat și Reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, nu se opune cererii recurenților inculpați G și G.
Curtea, având în vedere cererea recurenților inculpați G și G, o admite în sensul că lasă cauza la oad oua strigare, respectiv după orele 12.30, pentru a da posibilitatea prezentării la instanță a apărătorului ales pentru recurenții susmenționați. Pune în vedere apărătorului, desemnată din oficiu pentru recurenții inculpați G și G, să se prezinte și la a doua strigare, menținându-și delegația, în cazul neprezentării apărătorului ales al inculpaților menționați.
La a doua strigare, la orele 14,20 Curtea, în baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, permite apărătorilor aleși să ia legătura cu recurenții inculpați, care se află în stare de arest.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Avocat pentru inculpații G și G, solicită instanței să verifice, individual, gravitatea vinovăției inculpaților și particularizarea situației fiecăruia dintre aceștia. Este adevărat că inculpații sunt cercetați pentru infracțiunea de trafic de persoane, dar pericolul social nu ar trebui să fie unul generic, pentru acest gen de infracțiuni. Spre exemplu: recurenta inculpată G apare cu o situație aparte. A găzduit două persoane, care mai târziu au ajuns în Spania. Persoanele respective știau ce fac pentru că aceiași meserie o practică și în prezent. Aceeași meserie au practicat-o și înainte de a sta în gazdă la recurenta inculpată. Părțile vătămate sunt plecate în străinătate, iar procedura nu se îndeplinește datorită acestui aspect. Recurenta inculpată G are vârsta de 58de ani și este foarte bolnavă. Are într-adevăr cazier, dar este de altă natură. Dacă lăsarea în libertate a inculpaților ar fi fost de natură mediatică în sensul impactului opiniei publice la aflarea acestea știri, consideră că, nicio persoană nu ar fi oripilată la aflarea știrii că inculpații G au fost puși în libertate. De asemenea, nu înțelege ce utilitate ar avea ținerea în arest a inculpaților având în vedere că, părțile vătămate, practică în continuare prostituția.
Solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii și punerea în
libertate a inculpaților.
Avocat pentru recurenții inculpați și G, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii cu trimiterea cauzei pentru rejudecare, pentru a se verifica dacă mai subzistă temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestului preventiv.
Consideră că, instanța de fond trebuie să analizeze temeiurile prevăzute de art. 148 lit. e și f din codul d e procedură penală, și dacă, după trecerea a mai mult de 6 luni de la data arestării aceste temeiuri mai subzistă. De asemenea, mai trebuie verificat dacă inculpații mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică și dacă există date că inculpații ar face presiuni asupra părților vătămate. S-a avut în vedere că, inculpatul Gaa vut antecedente penale, dar de fapt în prezent cazierul acestuia este alb deoarece a intervenit reabilitarea, astfel că, nu trebuiau avute în vedere antecedentele. S-a mai reținut că, Gac ărei poreclă este "" a asigurat paza. De aceea spune atenției instanței că, această are 40 de kg, astfel că, nu se poate reține acest aspect.
Totodată, temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii s-au modificat și, instanța de fond, poate verifica puțin și fondul cauzei în sensul că, au fost audiați din martori făcând referire la numita din declarația căreia redă un paragraf.
În continuare face referire la o altă cauză, care se află pe rolul Tribunalului Gorj, similară cu prezenta cauză, în sensul că sunt aceleași acte materiale, aceleași părți vătămate, numai inculpații sunt diferiți.
Susține că, inculpații din prezenta cauză nu se fac vinovați de săvârșirea tuturor actelor materiale reținute în sarcina acestora.
Arată și că, motivarea instanței de fond este insuficientă, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare. Să se rețină că s-au schimbat temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii și că, acestea nu mai subzistă.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului inculpatului, ca nefondat, și menținerea încheierii tribunalului. Susține că, se impun în continuare menținerea temeiurilor inițiale, datorită săvârșirii de către inculpat a unor infracțiuni grave, respectiv trafic de persoane. Inculpații sunt posesorii unor mașini și imobile de lux, cumpărate din banii obținuți din traficul de persoane. Majoritatea inculpaților au antecedente penale.
Recurentul inculpat G, având ultimul cuvânt, precizează că, nu prezintă pericol social. De asemenea, arată că, nu a mai fost condamnat pentru același gen de infracțiuni.
Recurentul inculpat G, având ultimul cuvânt, arată că, nu a mai fost condamnat pentru asemenea infracțiuni. Are copii și solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat G, având ultimul cuvânt, arată că, nu a fost condamnată pentru proxenetism. A fost întrebată martora, dacă a fost în străinătate și declarațiile acesteia sunt la dosar. Susține că, a stat acasă nu pentru a găzdui persoane ci pentru a avea grijă de nepoții săi. Solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate. Are copii singuri acasă și solicită ca măcar soacra sa, respectiv G, să fie pusă în libertate pentru a avea grijă de copii.
CURTE A:
Asupra recursurilor penale formulate, deliberând, constată:
Prin încheierea din 27 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, n baza art. 3002rap. la art. 160 Cod pr.penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților:
- G, fiul lui și, născut la data de 19.01.1977 în C, județul O, CNP--, domiciliat în orașul,-, județul V, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul
-, fostă, fiica lui și, născută la data de 22.01.1951 în C, județul O, cu domiciliul în orașul,-, județul V, CNP--, aflată în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul
-G (fostă zisă ), fiica lui și, născută în data de 29.02.1972, în C, județul O, cu domiciliul în orașul,-, județul V, CNP -, aflată în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul
-G (fostă ), fiica lui și, născută în data de 10.09.1982, în C, județul O, cu domiciliul în,- A, județul V, CNP -, aflată în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul
-G, fiul lui și, născut în data de 20.12.1975, în C, județul O, cu domiciliul în orașul,-, județul V, CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul
Pentru dispune astfel, în conformitate cu dispozițiile art.3002rap. la art. 160 Cod pr.penală, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, tribunalul a constatat, că inculpații au fost arestați la data de 16.10.2008, respectiv la data de 21.11.2008, în temeiul art. 148 alin.1 lit.e și f Cod pr.penală, reținându-se, în esență, că au exercitat presiuni asupra părților vătămate, lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele comise este închisoarea mai mare de 4 ani.
Verificând încheierile de luare și prelungire a măsurii arestării preventive, instanța a apreciat că în cauză sunt incidente în continuare disp. art. 160 alin. 3 Cod pr.penală, în sensul că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.
Astfel, inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni de constituire într-un grup infracțional organizat, trafic de persoane în formă agravată și continuată, iar în cazul inculpatului G și spălare de bani, constând în acea că aceștia, sub pretextul mincinos al oferirii unui loc de muncă decent în Spania, au primit și găzduit pe părțile vătămate și, apoi, prin constrângere fizică și psihică, în condiții de lipsire de libertate, le-au determinat pe acestea să se prostitueze în condiții inumane.
Este vorba, susține tribunalul, despre fapte care aduc atingere demnității, moralei și libertății persoanei, realizate prin acte de constrângere fizică și psihică, inculpații acționând în cadrul unui grup. S-a evidențiat, astfel, o amploare a acestui fenomen al traficului de persoane cu care se confruntă societatea în momentul de față, ce vizează persoane care nu au un loc de muncă stabil în țară și care încearcă să meargă la muncă în străinătate. Aprecierea stării de pericol a inculpaților este strâns legată de consecințele faptelor, de impactul lor cu societatea, cât și de conduita și persoana făptuitorului.
Faptul că inculpatul G este bolnav, arată tribunalul, nu este suficient pentru a se aprecia că acesta nu suportă regimul de detenție atâta vreme cât nu sunt acte concrete în acest sens.
Nici vârsta inculpatei G susține tribunalul, nu este de natură a conduce la punerea în libertate a acesteia, din contră, din fișa de cazier a acesteia, rezultând că a mai suferit condamnări pentru înșelăciune și a executat în mai multe perioade de timp, pedeapsa aplicată chiar în regim de detenție, astfel încât, față de persistența sa infracțională, aceasta prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Și în ceea ce privește pe inculpatul G, motivează în continuare tribunalul, din actele dosarului rezultă că a mai fost condamnat anterior pentru infracțiuni săvârșite cu violență, iar inculpata Gaf ost arestată chiar și în Spania pentru același gen de fapte.
Cu referire la inculpata G, soția inculpatului G, tribunalul arată că aceasta a avut un rol major în cadrul grupului prin supravegherea victimelor și confiscarea de la acestea a cadourilor pe care le primeau.
În raport de aceste situații și împrejurări arătate, privind modul de desfășurare a activității infracționale, persoana și comportamentul inculpaților, tribunalul a considerat, că aceștia prezintă un ridicat grad de pericol față de ordinea publică iar desfășurarea procesului penal cu inculpații în stare de libertate nu ar putea duce la realizarea scopului procesului penal așa cum este definit în art. 1 Cod pr.penală, scop ce vizează apărarea ordinii de drept, apărarea persoanei cu drepturile și libertățile sale, precum și la prevenirea infracțiunilor și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legii.
Având în vedere considerațiile de mai sus, instanța a constatat că cel puțin la acest moment, o altă măsură preventivă ce ar implica punerea în libertate a inculpaților nu este în măsură să asigure atingerea acestui scop și să înlăture starea de pericol pentru ordinea publică pe care ar prezenta-o lăsarea în libertate a inculpaților, temeiurile inițiale ale arestării impunând în continuare privarea de libertate, astfel că, în conformitate cu disp. art. 3002rap. la art. 160 alin. 3 Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților.
Impotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații G, G, G și G.
Inculpații G și G critică soluția sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, în sensul că se impune judecarea lor în stare de libertate, invocând, în acest sens, în esență, următoarele motive:
-Nu reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, lăsarea lor în libertate nefiind o măsură ce s-ar mediatiza și ar avea un impact negativ asupra opiniei publice.
-Instanța nu a luat în considerare, în aprecierea menținerii stării de arest, și activitatea concretă a fiecăruia dintre inculpați, arătând că inculpata G nu a avut o astfel de activitate infracțională care să justifice în continuare arestarea, are o vârstă înaintată, este bolnavă, punerea inculpaților în libertate justificându-se cu atât mai mult cu cât părțile vătămate practică în continuare prostituția.
Inculpații G și G critică, de asemenea, încheierea pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că se impune punerea lor în libertate, pentru următoarele motive, în esență, arătate în continuare:
-Inculpații nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică după trecerea unei perioade mai mare de 6 luni de la data luării măsurii arestării preventive și nu există date că ar face presiuni asupra părților vătămate.
-Din probatoriile administrate la instanța de fond, rezultă că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au modificat, inculpații nefiind vinovați de săvârșirea tuturor actelor materiale reținute în sarcina acestora, susținându-se, totodată, că într-o altă cauză similară aflată pe rolul Tribunalului Gorj, inculpații se află în libertate.
-Motivarea instanței de fond este insuficientă, motiv pentru care solicită casarea încheierii atacate și sub acest aspect și trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acestea nu sunt întemeiate pentru considerentele ce vor urma:
Astfel, curtea consideră că toate aceste critici, așa cum au fost formulate, trebuie subsumate obiectului judecății identificat, de altfel, cu aprecierea asupra menținerii sau nu în continuare a arestării preventive, în conformitate cu prevederile art.300/2 rap. la art.160/b alin.1 și 3 Cod pr.penală.
In acest sens, curtea apreciază că în mod nuanțat tribunalul a motivat, cu referire la fiecare inculpat, la pretinsa activitate infracțională, la persoana sa, subzistența în continuare a temeiurile inițiale ale arestării și anume, cele prevăzute de art.148 alin.1 lit.e și f Cod pr.penală, prin raportare, de ansamblu, și la scopul mai larg al procesului penal, la valorile pe care le apără și le ocrotește legea procesual-penală.
Ca urmare, criticile tuturor inculpaților sub aspectul inexistenței în continuare a pericolului concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea pretinselor infracțiuni reținute în sarcina fiecăruia dintre acești inculpați, și anume constituirea într-un grup infracțional organizat, trafic de persoane în formă agravată și continuată, iar în cazul inculpatului G și spălare de bani, în condițiile în care unii dintre inculpați au și antecedente penale, la care se adaugă și eventuala reacție negativă a colectivității că organele îndreptățite nu acționează suficient de ferm dacă persoanele cercetate pentru astfel de infracțiuni sunt puse în libertate, toate acestea conduc la concluzia că astfel de critici nu pot fi primite, așa cum de altfel a statuat și tribunalul.
Având în vedere o atare susținere circumscrisă obiectului cauzei, vizând subzistența în continuare a pericolului concret pentru ordinea publică, curtea apreciază că toate celelalte critici invocate de inculpați nu pot, de asemenea, să fie primite.
Astfel, faptul că s-a depășit un termen mai mare de 6 luni de la luarea măsurii arestării preventive, nu poate conduce la concluzia că este o durată prea mare de timp care să diminueze pericolul social concret pentru ordinea publică arătat, aceasta, cu atât mai mult cu cât cauza este complexă, cu mai mulți inculpați constituiți în grup organizat, cu fapte care trebuie lămurite pe parcursul judecării cauzei și care necesită, desigur, o întindere în timp a desfășurării cercetării judecătorești.
De asemenea, curtea constată, la fel ca și tribunalul, că în cauză subzistă nu numai prevederile art.148 lit.f Cod pr.penală, dar și prevederile art.148 lit.e Cod pr.penală, în sensul că odată puși în libertate, inculpații pot crea presiuni asupra părților vătămate, existând posibilitatea influențării adevărul în această cauză.
De asemenea, nici celelalte motive invocate vizând faptul că în cursul cercetărilor judecătorești o parte din faptele reținute în sarcina inculpaților nu au fost dovedite, nu justifică diminuarea pericolului social de care s-a făcut vorbire, eventuala nevinovăție a inculpaților urmând a fi demonstrată pe fondul cauzei.
Totodată, susținerea că într-o cauză similară a unei alte instanțe inculpații sunt cercetați în stare de libertate, nu poate fi împărtășită, instanța urmând a aprecia în concret în funcție de obiectul cauzei, de particularitățile acesteia, de persoana fiecărui inculpat cu privire la menținerea sau nu a arestării preventive.
Nu poate fi primită nici ultima critică, cu referire la insuficienta motivare, pentru că se constată nu o insuficientă motivare, dar o nuanțată motivare, așa cum a fost de altfel descrisă în considerentele tribunalului menționate mai sus, astfel că nu se impune, sub acest aspect, casarea cu trimitere, așa cum solicită apărarea.
Așa fiind, cum nu mai subzistă nici un alt motiv de casare care să fie invocat din oficiu, curtea, în baza art.385/15 pct.l1 lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, fiecare dintre recurenți vor fi obligați la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G, fiul lui și, născut la data de 20 decembrie 1975, G, fiul lui, și, născut la data de 19 ianuarie 1977, G, fiul lui și, născut la data de 22 ianuarie 1951, și G, fiul lui și, născut la data de 10 septembrie 1982, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 27 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
18 mai 2009
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Corina Voicu, Elena Minodora
