Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 299/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(364/2010)
DECIZIA PENALĂ NR. 299R
Ședința publică de la 15 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu- -
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
JUDECĂTOR 3: Andreea Cioată
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursului declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din 26.01.2010, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-inculpat, în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.-/12.02.2010, atașată la fila 7/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, recurentul-inculpat precizează că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu și nu solicită termen în vederea angajării unui apărător ales.
De asemenea, precizează că nu urmează nici un tratament pentru cleptomanie.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 26.01.2010, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- și rejudecând, solicită în principal revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Având în vedere că la fila 42 din dosarul de fond există o fișă medicală impresionantă, această măsură i-ar permite inculpatului să suporte mai ușor afecțiunile de care suferă decât în regim de detenție.
Consideră că lipsa inculpatului la judecarea cauzei nu constituie un motiv de nulitate.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată pentru incidența unui caz de nulitate absolută prevăzut de art. 197 alin.2 Cod procedură penală respectiv lipsa inculpatului arestat la judecarea cauzei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prinîncheierea de ședință din 26.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-în baza art. 3002raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive privind pe inculpatul.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul analizând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile art. 300/2 p Cod Penal, potrivit cărora, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizata este datoare sa verifice, în tot cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 Cod procedură penală, a constatat că, a luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, au fost respectate toate dispozițiile legale în materie,
Astfel, analizând materialul probator administrat în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, tribunalul a constatat ca și la acest moment procesual se mențin atât caracterul rezonabil al presupunerii că apelantul-inculpat a săvârșit fapta reținută în sarcina acestuia prevăzută de an. 208 alin. 1-art. 209 alin. I lit. e Cp. cu aplic, aii. 37 lit. b Cp.
Astfel din probele administrate până la acest moment procesual a rezultat indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit fapta de care este acuzat fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 rap. la art. 68!C.P.P. relevante fiind declarația de recunoaștere ale inculpatului din cursul judecății, procesul verbal de prindere în flagrant, declarațiile părții vătămate și declarațiile martorului
În plus, sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P. întrucât pentru infracțiunea pentru care acesta a fost trimis în judecată, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiții, instanța a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, modalitatea concretă în care acesta a acționat și nu în ultimul rând, deși neprevăzută de lege. împrejurarea că inculpatul este recidivist - dovedind perseverență infracțională - aspecte care îndreptățesc concluzia că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, generând, implicit, o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, solicitând în principal revocarea măsurii arestării preventive, față de afecțiunile medicale de care suferă, și în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Examinând recursul declarat de inculpat prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Legiuitorul nu a prevăzut o procedură specială pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a unui inculpat întemeiată pe dispozițiile art.300/2 Cod procedură penală (cum a făcut-o în cazul reglementat de art.300/1 Cod procedură penală), astfel încât, în ceea ce privește prezența inculpatului, este aplicabilă procedura comună, adică dispozițiile art.314 alin.2 Cod procedură penală.
Prin urmare, în lipsa unor reglementări exprese care să permită acest lucru (cum există, spre exemplu, la prelungirea măsurii arestării preventive - vezi art.159 alin.4 Cod procedură penală) și în condițiile în care principiul legalității procesului penal exclude aplicarea prin analogie, verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului întemeiată pe dispozițiile art.300/2 Cod procedură penalănu poate avea loc decât în prezența inculpatului.
În speță, nu au fost respectate aceste dispoziții legale, căci la termenul din 26.01.2010,deși inculpatul lipsea din motive medicale, Tribunalul București - secția I penală a pus în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării sale preventive, dispunând apoi menținerea acestei măsuri prin încheierea recurată.
În raport de aceste împrejurări, Curtea constată incidența nulității absolute a încheierii recurate, în condițiile art.197 alin.2 Cod procedură penală, care, în mod firesc, ar atrage admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. În speță, această soluție nu se justifică însă, fiind lipsită de finalitate, în condițiile în care a fost depășit termenul de 60 de zile în interiorul căruia instanța este obligată să verifice legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, astfel încât, cu ocazia rejudecării, nu s-ar mai putea menține măsura preventivă, singura soluție posibilă fiind aceea a constatării încetării de drept a măsurii. Or, în acest context, Curtea consideră că este inechitabil și ineficient să se mai dispună trimiterea cauzei spre rejudecare doar pentru a se constata încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului, căci ar însemna ca instanța de control judiciar, constatând nelegalitatea detenției, să o perpetueze totuși pe considerente de ordin procedural, încălcând astfel dispozițiile imperative ale art.5 par.4 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, ce obligă la luarea de măsuri imediate în cazul unei detenții nelegale.
Față de considerentele ce preced, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, Curtea va dmite recursul declarat de inculpat, va casa în parte încheierea recurată și, rejudecând, va constata încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului, cu consecința punerii, de îndată, în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Se vor menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, urmând ca onorariul avocatului din oficiu de 100 lei, să fie suportat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 26.01.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală în dosarul nr-.
Casează, în parte, încheierea recurată și rejudecând:
Constată încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului și dispune punerea, de îndată, în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, urmând ca onorariul avocatului din oficiu de 100 lei, să fie suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFEIR,
Red.
Dact.
2 ex.-4.03.2010
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog, Andreea Cioată
