Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 302/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 302
Ședința publică de la 28 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Chirilă Mihaela
JUDECĂTOR 2: Dublea Aurel
JUDECĂTOR 3: Susanu Otilia
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin
Procuror
La ordine soluționarea recursurilor penale având ca obiect "menținere măsura arestare preventivă, formulate de inculpații, și, aflați în prezent în Penitenciarul Vaslui, împotriva încheierii din data de 22.05.2008 a Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpații recurenți, asistată de doamna avocat, apărător ales, cu împuternicire la dosar, asistat de avocat, apărător ales cu delegație la dosar, asistat de doamna avocat, apărător desemnat din oficiu, cu delegație la dosar, precum și traducătorul autorizat de limbă italiană.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei și s-au verificat actele și lucrările dosarului după care;
autorizat, depune la dosar autorizație nr. 6823 din 14 iunie 2003.
Instanța, pune în vedere traducătorului autorizat să se apropie de inculpat și să-i traducă tot ce se discută în timpul ședinței de judecată, inclusiv concluziile formulate de apărătorul său ales.
Doamna avocat depune la dosar atestat de legalitate a șederii în Italia- tradus în limba română - privind pe inculpata precum și un memoriu al acesteia.
Instanța verifică identitatea inculpaților și, după datele de stare civilă care corespund datelor din dosar, după care, procedează la audierea pe rând a acestora, cele declarate fiind consemnate în procese verbale separate, care după semnarea de către inculpați, grefierul de ședință și președintele completului de judecată s-au atașat la dosarul cauzei.
Interpelat, după ce i se aduc la cunoștință drepturile prev. la art. 70 alin. 2 Cod proc. penală, inculpatul precizează că înțelege să se prevaleze de dreptul la tăcere nedorind să dea declarație în fața instanței de recurs, arătând totodată că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane reținută în sarcina sa.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor promovate de inculpați.
Doamna avocat, având cuvântul pentru inculpata, arată că aceasta a declarat recurs împotriva încheierii prin care i-a fost menținută arestarea preventivă, considerând-o nelegală și netemeinică.
Primul motiv de recurs privește legalitatea măsurii arestării preventive, în sensul că potrivit disp. art. 159 pct. 8 Cod procedură penală în care se prevede pe lângă faptul că recursul împotriva încheierii prin care s-a luat măsura arestării preventive se declară în 24 de ore, și faptul că recursul se soluționează înainte de expirarea duratei arestării preventive, dispusă anterior. În cauza de față, pe rechizitoriu, este prevăzut faptul că durata arestării preventive expiră la data de 27.05.2008, ori, în aceste condiții, potrivit dispozițiilor de procedură penale invocate, măsura dispusă împotriva inculpaților a expirat.
De asemenea, în cauză nu au fost îndeplinite disp. art. 221 alin. 1 Cod procedură penală privind modul de desfășurarea a urmăririi penale și modul de sesizare a organului de urmărire penală. Potrivit art. 221 Cod procedură penală, organul de cercetare penală poate fi sesizat fie prin plângere, fie prin denunț sau din oficiu. În situația în care sesizarea se face din oficiu, se încheie un proces verbal, dar, în orice caz în oricare din aceste modalități s-ar fi făcut sesizarea la dosarul cauzei trebuie să se regăsească fie plângerea, fie denunțul, fie procesul verbal de sesizare din oficiu.
Doamna avocat solicită instanței a reanaliza actele și lucrările dosarului și a observa că nu există nicio dovadă despre modul cum a fost sesizat organul de cercetare penală, pentru că se vorbește de acte premergătoare.
Inculpata a venit în țară pentru un motiv întemeiat și anume acela că are 3 copii, dintre care o de 7 ani care are o afecțiune la ce necesită o intervenție chirurgicală. A venit să-și ia copilul și să îl ducă la operație în Italia.
Inculpații au venit în țară fără nicio reținere pentru că nu se știau vinovați de nimic, pentru că dacă ar fi știut ce îi așteaptă nu s-ar fi întors în țară.
Față de aceste împrejurări este foarte curioasă atitudinea martorelor victime care nu s-au plâns în nici un mod și cu toate acestea inculpații, în timp ce se aflau într-un au fost reținuți de organele de cercetare penală.
În încheierea recurată se arată că sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art. 148 lit. f în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.
De foarte multe ori se ignoră faptul că aceste două condiții trebuie îndeplinite cumulativ, iar instanța de fond în cuprinsul încheierii recurate face vorbire numai despre cuantumul pedepsei fără a face mențiuni cu privire la pericolul social, făcând numai niște afirmații cu caracter general.
Este vorba de libertatea unor persoane și, apreciază apărarea că este puerilă această motivație, să se invoce niște chestiuni care privesc infracțiunea reținută în sarcina lor, punându-se semn de egalitate atunci când se vorbește de pericolul social, între gradul de pericol social al infracțiunii și pericolul social pe care îl prezintă persoana care este cercetată.
În literatura de specialitate s-a precizat foarte clar, că pericolul social trebuie să fie concretizat, dovedit, nu prezumat, deci trebuie să existe probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Ce pericol poate să prezinte inculpata, o femeie de 32 de ani, fără antecedente penale, care are 3 copii, iar la acest moment urmărirea penală este finalizată, rechizitoriul întocmit, martorii audiați, materialul de urmărire prezentat? Cu ce ar putea impieta cercetarea judecătorească în condițiile în care ar fi lăsată în libertate? Nu s-a dovedit în nici un mod pericolul social pe care l-ar prezenta inculpata dacă ar fi lăsată în stare de libertate.
De asemenea, dosarul este extrem de subțire, lipsind elemente cheie care să creeze convingerea că cei trei inculpați ar fi săvârșit infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată, iar prezumția de vinovăție trebuie să opereze până va fi dovedită vinovăția acestora.
În concluzie, doamna avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și să constate în principal, că măsura deja a expirat iar inculpații ar trebuie puși în libertate.
În situația în care instanța va aprecia că se impune luarea unei măsuri împotriva inculpatei, față de persoana acesteia, de împrejurările în care s-au săvârșit faptele, să aprecieze că aceasta poate fi cercetată în stare de libertate, și pe cale de consecință să înlocuiască măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu prăsi localitatea, inculpata obligându-se să se prezinte ori de câte ori i se va solicita la fiecare termen de judecată.
Doamna avocat având cuvântul, pentru inculpatul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și revocarea măsurii arestării preventive, achiesând la concluziile formulate de doamna avocat și apreciind că nu a fost dovedită infracțiunea reținută în sarcina acestuia.
Orice infracțiune pentru care se propune arestarea și reținerea unui cetățean trebuie dovedită, ori, inculpatul doar a dat un număr de telefon ni a dat un bip la cealaltă inculpată, acestea neconstituind probe pentru a fi reținut și adus în fața instanței.
În concluzie, doamna avocat, raportat la actele dosarului, solicită admiterea recursului.
Doamna avocat, având cuvântul pentru inculpatul, arată că este de acord cu concluziile formulate de doamna avocat cu privire la expirarea măsurii arestării preventive, apreciind că în cauză măsura a expirat pe datat de 27.05.2008 iar cei trei inculpați ar trebuie lăsați în libertate.
Cu privire la inculpatul probele din dosar sunt cele mai puține referitor la existența unei vinovății a acestuia. Dincolo de declarațiile celor două martore, avocat solicită instanței a analiza cele două procese verbale de confruntare, unde cele două declară fără nici un dubiu faptul că pe perioada șederii în Italia nu s-u simțit nicio clipă amenințate de, nu au avut nici un fel de probleme cu acesta, ba mai mult decât atât, acesta este cel care a încercat să le asigure o ședere cât mai plăcută în Italia pentru acea perioadă de două săptămâni cât și-au căutat de lucru. Ca dovadă că nu a existat nici un fel de act de ținere a acestor femei împotriva voinței lor este faptul că în acest interval de 10 zile martora declară că inculpatul le-a cumpărat 10 cartele telefonice pentru a vorbi acasă.
Inculpatul, cetățean italian, este o persoană onorabilă care nu s-a confruntat niciodată cu legea penală nici din Italia și nici din România, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar la momentul la care s-a menținut măsura arestării preventive, acte care ar trebuie reanalizate cu mută atenție de instanța de recurs.
Inculpatul este un tânăr care provine dintr-o familie d e carabinieri, cunoscător al legislației italiene, cetățean care nu a primit nici măcar o amendă până la acest moment, pentru care vin și depun înscris o serie de personalități ale comunității în care trăiește, medici, Primarul localității din Italia.
Tot din actele depuse rezultă că inculpatul este angajat la firma Mercedes în calitate de mecanic, după ce absolvise o serie de cursuri de pregătire, deci realiza venituri și nu avea nici un motiv să intre în asemenea combinații care nu i-ar fi adus nici un fel de beneficii.
acestuia în România cu o extrem de bună credință, știind că nu se face vinovat de absolut nimic, ci dimpotrivă a încercat doar să le ajute pe acele două femei, conduce la concluzia că a știut că nu este vinovat de nimic.
Mai mult decât atât, inculpatul reclamă o suferință extremă, o afecțiune stomacală gravă pe care nu poate să o trateze în regim de detenție. Acesta de altfel a slăbit 15 kg, iar directorul penitenciarului refuză să-i acorde asistență medicală, motiv pentru care, inculpatul susține că ie este din ce în ce mai greu să suporte regimul de detenție.
În concluzie, doamna avocat solicită admiterea recursului și punerea de îndată în libertate a inculpatului, iar în măsura în care va aprecia că se impune totuși o măsură preventivă, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, având în vedere că la dosar există un document emis de o mănăstire catolică, care se află în relații parteneriale cu Guvernul și Ambasada Italiei și care asigură asistență de toate felurile cetățenilor italieni aflați pe teritoriul României. acestei mănăstiri și-a dat tot concursul asigurându-i inculpatului cazare și masă pe toată perioada desfășurării procesului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la primul motiv de recurs invocat de cei trei inculpați, respectiv faptul că măsura arestării preventive a expirat la data de 27.05.2008, apreciază că este neîntemeiat, întrucât, prin încheierea din 22.05.2008 a fost verificată tocmai legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive care ar fi expirat la data de 27.05.2008, în condițiile art. 300 ind. 1 alin. 1.pr. penală și în virtutea dispozițiilor aceluiași articol alin. 3 s-a menținut arestarea preventivă, cu mențiunea că în cauză a fost emis și actul de inculpare cu care a fost sesizată instanța de fond, pentru faptele pentru care sunt cercetați.
Celelalte motive de recurs vizează în esență netemeinicia încheierii prin care s-a menținut măsura arestării preventive, procurorul apreciind că la acest moment temeiurile inițiale care au justificat luarea măsurii arestării preventive au fost confirmate de probele ulterior administrate de organul de urmărire penală, aceste temeiuri nu s-au modificat, subzistă în continuare, încheierea primei instanțe este legală și temeinică, recursurile impunându-se a fi respinse ca nefondate.
Susținerile că instanța ar trebuie să aibă în vedere doar persoana inculpaților nu pot fi primite, neputând fi disociată noțiunea de pericol concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților de moțiunea de pericol social al faptei comise, iar din această perspectivă sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de legiuitor pentru menținerea acestei măsuri.
În replică, doamna avocat arată că dumneaei a susținut că nu s-a dat curs dispozițiilor art. 159 pct. 8 în sensul că la data soluționării recursului expirase măsura arestării preventive, iar cu privire la disocierea despre care făcea vorbire procurorul, apreciază că instanța de fond nu a menționat în ce constă pericolul social pe care îl prezintă inculpații.
Inculpații recurenți, și, având pe rând cuvântul, achiesează la concluziile formulate de apărătorii lor, precizează că nu sunt vinovați de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lor și solicită judecarea în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea de Apel
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea de ședință din 22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr- s-a constatat în baza art. 300 indice 1 alin. 1 Cod procedură penală că măsura arestării preventive luată prin încheierea din 29.04.2008 a Tribunalului Vaslui, când s-a dispus emiterea mandatelor de arestare preventivă împotriva inculpaților:, și, toți trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 22/D/P/2008 al - Biroul Teritorial Vaslui, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. 2 lit. "a" din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 37 lit. "b" Cod penal, este legală și temeinică.
În baza art. 300 indice 1 alin. 3 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpaților:, și, măsură ce urmează a fi verificată periodic, potrivit dispozițiilor art. 160 indice "b" -alin. 1 Cod procedură penală și pe cale de consecință au fost respinse cererile inculpaților privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, în cazul inculpaților, și și respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara în cazul inculpatului .
În motivarea încheierii s-a arătat că subzistă temeiurile avute în vedere la arestare, respectiv cele prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, în sensul că pentru fapta cu privire la care sunt cercetai cei trei inculpați legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor comise.
Acest pericol are în vedere rezonanța socială de ansamblu a faptelor, gradul de afectare a echilibrului social firesc, precum și starea de indignare, de dezaprobare publică, dar și de insecuritate socială, ce s-ar putea crea în situația cercetării în stare de libertate a unor persoane asupra cărora planează bănuiala săvârșirii unor infracțiuni cu un deosebit impact social.
Inculpatul a mai fost condamnat anterior, de două ori, pentru săvârșirea unor fapte de natură penală, respectiv pentru omor calificat și violare de domiciliu, prezenta faptă fiind comisă în stare de recidivă postexecutorie.
Aspectele de fapt invocate în favoarea inculpatului, respectiv starea de sănătate și situația familială deosebită a inculpatei, a apreciat prima instanță că nu pot fi analizate în cadrul prezentei sesizări, la acest moment Tribunalul Vaslui fiind obligat să verifice doar existența și îndeplinirea temeiurilor arestării preventive, prevăzute de art. 143 și 148 lit. "f" Cod procedură penală.
În legătură cu cererile inculpaților și, de a nu părăsi localitatea și cea a inculpatului de a nu părăsi țara, prima instanță a apreciat că față de natura infracțiunilor reținute în sarcina celor trei inculpați prin rechizitoriu și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal se impune judecarea acestora în stare de arest.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen inculpații, și, invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.
Motivându-și recursul, inculpata, prin apărătorul ales a susținut că în prezenta cauză, arestarea preventivă a inculpaților a expirat la data de 27.05.2008 și nu se mai poate pune problema menținerii acestei măsuri.
S-a mai susținut că sesizarea în acest dosar nu s-a făcut prin nici unul din modurile prevăzute de art. 221 Cod procedură penală: plângere, denunț sau proces-verbal de sesizare din oficiu.
S-a mai precizat că inculpata a venit în țară, știindu-se nevinovată și pentru a-și vizita cei trei copii aflați la rude.
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative cerute de dispozițiile art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, în sensul că lipsește cerința pericolului concret creat pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatei. Acest pericol nu este concretizat și dovedit; inculpata este o femeie în vârstă de 32 ani, fără antecedente penale, are 3 copii minori din care unul grav bolnav și prin lăsarea în libertate nu ar putea influența în sens negativ desfășurarea procesului penal.
S-a solicitat admiterea recursului și constatarea împrejurării că a expirat arestarea preventivă a celor 3 inculpați.
În subsidiar s-a cerut înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, inculpata obligându-se să fie prezentă la fiecare termen de judecată stabilit de instanță.
Motivându-și recursul, inculpatul a susținut că probele administrate până în prezent nu au fost de natură a-i dovedi vinovăția, așa încât nu se mai justifică menținerea stării sale de arest preventiv.
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate și judecarea în stare de libertate.
În motivarea recursului său, inculpatul a susținut că în cauză a expirat măsura arestării preventive a celor trei inculpați la data de 27.05.2008, iar aceștia trebuie lăsați în libertate.
S-a mai menționat că împotriva inculpatului nu sunt probe de vinovăție, acesta s-a comportat cu tinerele românce, nu le-a amenințat și nu a exercitat nici un fel de violență asupra acestora. Mai mult, inculpatul a încercat să le asigure o ședere cât mai plăcută în Italia pe o perioadă de două săptămâni cât și-au căutat de lucru.
A mai precizat apărătorul ales al inculpatului că acesta este cetățean italian, este o persoană onorabilă, nu s-a confruntat niciodată cu legea nici în Italia, nici în România, este tânăr,provine dintr-o familie d e carabinieri, bucurându-se de aprecierile conaționalilor.
Totodată s-a arătat că inculpatul lucrează, este angajat al firmei "Mercedes" în calitate de mecanic auto și a venit în România cu cele mai bune intenții, pentru a ajuta o româncă.
S-a mai subliniat că inculpatul are o suferință stomacală gravă care nu poate fi tratată în regim de detenție.
S-a solicitat reaprecierea materialului probator administrat până în prezent și punerea de îndată în libertate a inculpatului întrucât a încetat durata mandatului de arestare preventivă.
În subsidiar s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi țara, depunându-se un document emis de o mănăstire catolică ce asigură asistență cetățenilor italieni aflați pe teritoriul României.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, constată că încheierea recurată este legală și temeinică.
Din actele aflate la dosar rezultă că prin Ordonanța nr. 22/D/P din 28.04.2008 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților;, și, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 pct. 2 lit. "a" din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Totodată s-a dispus reținerea celor 3 inculpați pe o durată de 24 ore, respectiv de la 28.04.2008 la 29.04.2008.
Cu adresa nr. 22/D/P/29.04.2008,înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr-, - Biroul Teritorial Vasluia solicitat arestarea preventivă a celor 3 inculpați pe o durată de 29 zile.
Prin încheierea de ședință nr. 16/29.04.2008 Tribunalul Vasluia admis propunerea și în baza art. 143, 148 lit. "f" și 149 indice 1 alin. 9 și 10 Cod procedură penală a dispus arestarea preventivă a inculpaților:, și, pe o durată de câte 29 zile fiecare, respectiv de la 29.04.2008 până la 27.05.2008 inclusiv.
La data de 20.05.2008 în cauză a fost întocmit rechizitoriul nr. 22/D/P de către Ministerul Public - - Biroul Teritorial Vaslui, fiind înregistrat la Tribunalul Vaslui la data de 21.05.2008.
Tot atunci s-a fixat termen pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive pentru data de 22.05.2008, orele 10,00.
Atunci a fost pronunțată încheierea recurată în prezenta cauză.
Cum prima instanță a menținut starea de arest a celor 3 inculpați prin încheierea de ședință din 22.05.2008 a Tribunalului Vaslui, susținerea apărătorilor inculpaților, potrivit căreia măsura arestării preventive ar fi expirat la data de 27.05.2008 este nefondată, urmând a fi respinsă.
Nici motivele de netemeinicie invocate de inculpați, prin apărătorii aleși nu sunt întemeiate.
Rechizitoriul întocmit în cauză reține în sarcina inculpatei faptul că ar fi recrutat, transportat, cazat și exploatat sexual în Italia pe martorele victimă și
Inculpatul, concubinul inculpatei a transportat, cazat și exploatat sexual în Italia pe martorele-victime și a, iar inculpatul - concubinul mamei inculpatei a recrutat cele două martore-victimă, spre a fi exploatate sexual în Italia.
Așa cum a apreciat și prima instanță, în cauză sunt indicii și probe temeinice care îndreptățesc aprecierea că cei trei inculpați au comis fapte prevăzute de legea penală, sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol presupune o stare de insecuritate socială generată de rezonanța și efectele faptelor comise.
Ordinea publică constituie o componentă a ordinii de drept așa încât, tulburarea ei prin comiterea unor infracțiuni de genul acesteia pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, face necesară intervenția organelor statului pentru restabilirea disciplinei și a respectului față de lege.
În cauza de față, faptele inculpaților au avut un impact major în rândul cetățenilor prin rezonanța acestora, creându-se o stare de tulburare și insecuritate socială.
Pe cale de consecință, în mod corect prima instanță le-a menținut starea de arest preventiv și le-a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Celelalte motive invocate de inculpați prin recursurile promovate și vizând modul de investire al instanței de fond, circumstanțele personale ale inculpaților, vor fi avute în vedere de instanța de fond, la soluționarea cauzei.
Curtea apreciază că față de natura relațiilor sociale, presupus a fi fost lezate prin faptele inculpaților, de numărul persoanelor implicate, de scopul urmărit și de stadiul incipient în care se află cercetarea judecătorească, în mod corect prima instanță a menținut starea de arest a celor trei inculpați și le-a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală să fie respinse ca nefondate recursurile promovate de cei trei inculpați.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile promovate de inculpații:, și, deținuți în Penitenciarul Vaslui, împotriva încheierii de ședință din 22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, pe care o menține.
Obligă pe inculpatul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care suna de 40 lei reprezentând onorar apărător oficiu, va fi avansată din fondul special
Obligă pe inculpații și să plătească statului câte 60 lei cheltuieli judiciare.
Dispune plata sumei de 100 lei către traducătorul autorizat -.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 28.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
04.06.2008
2 ex.-
Președinte:Chirilă MihaelaJudecători:Chirilă Mihaela, Dublea Aurel, Susanu Otilia
