Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 319/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 319/R DOSAR NR-
Ședința publică din data de 15 mai 2009
PREȘEDINTE: Elena Barbu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Hădărean
- - - JUDECĂTOR 3: Alina Constanța
- C - Judecător
- Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public B. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat din oficiu de avocat.
Procedură îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor art. 385/13 Cod procedură penală.
Avocat susține recursul astfel cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii Tribunalului Brașov, iar în cadrul rejudecării să nu mai fie menținută starea de arest preventiv a inculpatului. Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea în continuare a stării de arest preventiv.
Măsura arestării preventive este o măsură excepțională care are drept scop asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. În prezenta cauză nu există temerea că lăsarea în libertate a inculpatului ar influența desfășurarea procesului penal atât timp cât a recunoscut comiterea faptelor, a colaborat cu organele de cercetare și a acordat primul ajutor victimei.
Mai mult cercetarea judecătorească este aproape finalizată, martorii și inculpatul au fost audiați astfel că se poate dispune judecarea acestuia în stare de libertate, existând garanții că se va prezenta la termenele de judecată la care va fi citat.
solicitând judecarea inculpatului în stare de libertate, considerând că perioada petrecută în arest este suficientă pentru ca inculpatul să realizeze gravitatea faptelor comise, fiind depășit și termenul rezonabil impus de CEDO.
Reprezentanta parchetului apreciază că raportat la datele concrete ale speței termenul rezonabil impus de CEDO nu este depășit.
Susține că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică având în vedere persoana acestuia precum și natura infracțiunii reținută în sarcina sa, fiind vorba de o infracțiune de violență.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate precizând că este singurul întreținător al familie din care fac parte și cinci copii minori. Se obligă să se prezinte în instanță de câte ori va fi citat, fiind conștient că urmează să primească o pedeapsă pentru contribuția sa la comiterea faptei reținute. De asemenea precizează că a realizat gravitatea faptei, el fiind cel care a sunat la poliție pentru a aduce la cunoștință incidentul.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 7.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, a fost menținută în baza art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b alin 1 și 3 Cod procedură penală măsura arestării preventive a inculpatului deținut actualmente în Penitenciarul Codlea în baza mandatului de arestare preventivă nr. 12/2008 emis de Tribunalul Brașov.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă la data de 15.06.22008 prin încheierea nr. 11/2008 a Tribunalului Brașov, cu respectarea tuturor dispozițiilor procesual penale incidente în cauză iar temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală care a stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și impune privarea în continuare de libertate a inculpatului
Astfel, s-a arătat în motivarea încheierii pronunțate, că pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică; această stare de pericol rezultă atât din pericolul social abstract al infracțiunii de tentativă la omor prin care sunt vătămate relațiile sociale privitoare la dreptul fundamental la viață al persoanei cât și din pericolul social concret al acestei infracțiuni, din circumstanțele reale ale comiteri faptei, modalitatea și împrejurările în care aceasta a fost comisă: pe timp de noapte, prin folosirea unor violențe extreme asupra victimei care se deplasa pe stradă, deci loc public.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în continuare în stare de libertate.
În motivarea recursului formulat, inculpatul a arătat că temeiul arestării preventive, prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală nu mai subzistă în prezent întrucât deși infracțiunea pentru care este judecat este pedepsită de legiuitor cu închisoarea mai mare de 4 ani, la dosar nu există date certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât acesta a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal recunoscând infracțiunea reținută în sarcina sa; pe altă parte s-a arătat în motivarea recursului formulat că nu există în prezent temerea că lăsarea în libertate a inculpatului ar influența desfășurarea procesului penal atât timp cât a recunoscut comiterea faptelor, a colaborat cu organele de cercetare și a acordat primul ajutor victimei. Mai mult cercetarea judecătorească este aproape finalizată, martorii și inculpatul au fost audiați astfel că se poate dispune judecarea acestuia în stare de libertate, existând garanții că se va prezenta la termenele de judecată la care va fi citat; perioada petrecută în arest este suficientă pentru ca inculpatul să realizeze gravitatea faptelor comise, fiind depășit și termenul rezonabil impus de CEDO.
Analizând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că recursul formulat de către inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea ședinței camerei de consiliu nr. 11/15.06.2008 a Tribunalului Brașovs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzut de art. 174 alin 1, 175 alin 1 lit. i Cod penal constând în esență în aceea că în seara zilei de 14.06.2008, în jurul orei 21,30 în loc public, a acostat partea vătămată G lovindu-l de două ori în zona abdomenului cu cuțitul pe care-l purta asupra sa, producându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie, iar apoi a lovit de mai multe ori aceeași parte vătămată în zona feței, producându-i leziuni vindecabile în 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a fost cel prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Analizând subzistența temeiului arestării preventive la acest moment procesual, în mod corect a apreciat prima instanță că în ceea ce-l privește pe inculpatul, sunt incidente încă dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel materialul probator administrat până în acest moment confirmă bănuiala săvârșirii de către inculpat a infracțiunii reținute în sarcina sa.
În speță sunt de asemenea întrunite în continuare în mod cumulativ și dispozițiile literei faa rt. 148 Cod procedură penală, în sensul că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar la dosar există date certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această stare de pericol rezultă pe de o parte, așa cum corect a apreciat și prima instanță din circumstanțele reale în care au fost comise infracțiunile, natura și gravitatea acesteia.
Pe altă parte, la stabilirea necesității menținerii arestării preventive trebuie analizat în ce măsură în cauză există încă un interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpatului, care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, are o pondere mai mare decât regula judecării sale în stare de libertate. Ori în speță, chiar dacă inculpatul a recunoscut comiterea faptei, văzând urmările produse de fapta sa, natura acesteia, modalitatea în care fapta a fost comisă, violența cu care inculpatul a acționat pe fondul consumului de alcool, precum și circumstanțele personale ale acestuia, instanța constată că în speță subzistă starea de pericol pentru ordinea publică care s-ar crea prin lăsarea inculpatului în libertate; de asemenea se constată că durata arestului preventiv nu a depășit un termen rezonabil, astfel cum acesta este definit în jurisprudența CEDO, astfel încât, găsindu-se în continuare în situația prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală se impune privarea de libertate în continuare a inculpatului .
În considerarea celor expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 7.05.2009 pronunțată de Tribunalului Brașov în dosarul penal nr- care va fi menținută ca legală și temeinică.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală v-a fi obligat inculpatul recurent să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 7.04.1963, deținut actualmente în Penitenciarul Codlea, împotriva încheierii de ședință din data de 7.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 189 Cod procedură penală se suportă din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și se plătește Baroului B suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, sumă care se include în cuantumul cheltuielilor judiciare
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 15.05.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - C
GREFIER
Red. NH/5.06.2009
Dact.BD/10.06.2009
Jud. fond
- 2 exemplare -
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Nicoleta Hădărean, Alina Constanța
