Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 383/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 383/R DOSAR NR-
Ședința publică din data de 9 iunie 2009
PREȘEDINTE: Alina Constanța Mandu C - - JUDECĂTOR 2: Aurelia Munteanu
- - - JUDECĂTOR 3: Constantin
- - Judecător
a - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public B. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii din 5 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții inculpați asistat de avocat -, apărător ales, asistat de avocat, apărător ales și asistat de avocat, apărător ales.
Procedură îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecare și acordă cuvântul dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor art. 385/13 Cod procedură penală.
Avocat - susține recursul astfel cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia și casarea încheierii atacate pe care o consideră nelegală și netemeinică.
Susține că încheierea Tribunalului Covasna este motivată printr-o singură frază în condițiile în care în cauză este vorba de libertatea unei persoane.
Precizează că a depus la dosar o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în complet de 9 judecători în care se precizează în mod concret ce înseamnă pericol pentru ordinea publică, în prezenta cauză neexistând probe care să dovedească existența acestui pericol. Decizia se referă la o speță similară prin care funcționari publice cu funcții importante au fost puși în libertate pe considerentul că nu prezintă pericol pentru ordinea publică. De asemenea a depus la dosar un înscris cuprinzând sensul noțiunii de pericol social prin prisma dispozițiilor CEDO, făcând referire și la cazul Tarău contra România.
Susține că la dosar nu există probe concrete din care să rezulte că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii ce îi este imputată, la perchezițiile efectuate nefiind depistate indicii care să dovedească vinovăția acestuia.
De asemenea solicită a fi avute în vedere circumstanțele personale ce caracterizează persoana inculpatului, faptul că are doi copii în întreținere, este căsătorie, nu are antecedente penale, nu are avere, este o persoană modestă, vinovate fiind alte persoane față de care nu s-a dispus nici o măsură.
Mai mult învederează instanței că în cauză nu există decât probe directe, nu a fost organizat un flagrant, toate probele administrate fiind probe indirecte.
Avocat susține recursul formulat solicitând admiterea acestuia. Inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru comiterea a patru infracțiuni, două de trafic de influență și două de complicitate la luare de mită. Încadrarea juridică aparent gravă apare ca fiind exagerată raportat la probele administrate în cauză. Nu va intra în analiza fondului cauzei însă în urma studierii actelor și lucrărilor dosarului se poate concluziona că încadrarea juridică corectă ar fi aceea de primire de foloase necuvenite. a se avea în vedere că din înregistrarea video rezultă că agentul sub acoperire a aruncat trei bancnote în autoturismul condus de inculpat care au rămas la acesta nu au fost date mai departe. De asemenea tot în autoturism au fost găsite două sticle de wisky care au fost găsite la domiciliul inculpatului.
Măsura arestării preventive este o măsură gravă, inculpatul a stat în arest preventiv 180 de zile în condițiile în care fapta nu justifică un pericol social concret. La comiterea acestei fapte au fost implicate alte persoane care în prezent se află în stare de libertate.
Invederează instanței că prelungirea măsurii arestării preventive trebuie verificată la 60 de zile, în cauză termenul fiind împlinit la data de 8 iunie 2009. Apreciază că chiar dacă Tribunalul Covasnaa dispus menținerea în continuare a stării de arest preventiv hotărârea pronunțată în acest sens nu este definitivă. În legătură cu acest aspect face referire la decizia nr. 7/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive iar ca o consecință judecarea inculpatului în stare de libertate.
Avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii Tribunalului Covasna prin care s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
Hotărârea Tribunalului Covasna este nelegală și netemeinică, în opinia sa nu subzistă elementele ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, iar pe parcursul procesului nu au intervenit elemente noi care să justifice menținerea în continuare a stării de arest preventiv.
Până în prezent raționamentul instanțelor a fost acela că cercetările nu erau finalizate și că față de gradul de pericol social al faptei se impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv.
În prezent probele au fost administrate, s-a procedat la disjungerea cauzei care nu face decât să împiedice aflarea adevărului, au fost efectuate percheziții informatice care nu au avut rezultate spectaculoase, astfel că nu se poate reține că nu au apărut elemente noi față de momentul la care s-a dispus arestarea preventivă.
Din actele existente la dosar nu rezultă săvârșirea faptelor, acuzarea se referă la infracțiunea de constituire a unui grup infracțional neexistând dovezi în acest sens, nefiind demonstrată filiera. Din probele administrate nu rezultă cu certitudine cine a adus autoturismele din străinătate, acestea au fost verificate la care a eliberat un certificat pe baza căruia s-au efectuat înmatriculările. Nu inculpatul a fost cel care a adus autoturismele din străinătate pentru uz personal.
Susține că nu se poate dispune arestarea unei persoane care are calitate de complice la săvârșirea unei așa zise infracțiuni în condițiile în care autorul infracțiunii se află în stare de libertate.
Referitor la taxele de primă înmatriculare s-a dovedit faptul că acestea nu au fost falsificate de către inculpat.
Deși în această fază procesuală nu se rezolvă fondul cauzei aspectele invederate trebuiesc avute în vedere pentru analizarea gradului de pericol social.
Grupul infracțional se prezintă ca fiind format din 19 persoane față de care s-a început urmărirea penală, dintre aceștia doar trei persoane fiind arestate, celelalte se apără în stare de libertate.
a se avea în vedere că pe parcursul derulării urmăririi penale inculpatul și-a manifestat dorința de a contribui la aflarea adevărului într-o cauză instrumentată de DIICOT C, urmare contribuției sale fiind identificat autorul infracțiunii, situația în care acesta va beneficia de dispozițiile legii nr. 682/2002.
Susține că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică și nici nu ar zădărnici aflarea adevărului.
Referitor la cealaltă categorie de infracțiuni, nerespectarea regimului armelor și munițiilor, a depus la dosar o fotografie a panopliei găsită la domiciliul părinților inculpatului. A susținut în mod constant că acele săbii și bricege nu au fost folosite, erau depozitate în spații special amenajate, baioneta fiind arma cu care acesta a luptat în Irak.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentanta parchetului susține că nu infracțiunea prev. de art. 279 Cod penal a dus la trimiterea în judecată a inculpatului. Nu contestă faptul că acesta urmează să beneficieze de o reducere a pedepsei la J având în vedere contribuția pe care a avut-o la aflarea adevărului într-o cauză instrumentată de DIICOT
Raportat la celelalte critici formulate de apărătorul inculpatului în sarcina acestuia au fost reținute infracțiunile de fals care sunt infracțiuni mijloc, trafic de influență, constituire de grup infracțional și date de mită. În cauză s-a dispus disjungerea pentru soluționarea cu celeritate a dosarului, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului și apoi prelungirea acestei măsuri motiv pentru care apreciază că există mai mult decât indicii care să justifice menținerea în continuare a stării de arest preventiv.
Pentru aceste considerente apreciază soluția instanței de fond ca fiind la adăpost de orice critică.
Referitor la inculpatul se susține că acesta a fost provocat, fără a se avea în vedere că legislația reglementează instituția agentului provocator. Probele administrate în cauză dovedesc existența infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului astfel că nu se impune revocarea măsurii arestării preventive.
Cu privire la inculpatul încheierea atacată este motivată, cuprinde o amplă expunere a stării de fapt, nefiind doar o frază care să motivele soluția dispusă astfel cum în mod greșit susține apărarea.
Apreciază că decizia CEDO în cazul Tărău contra României nu are relevanță în prezenta cauză, stările de fapt reținute nefiind identice.
Referitor la necesitatea organizării unui flagrant acesta nu este obligatorie, organul de urmărire penală având posibilitatea să dovedească vinovăția unor persoane și prin alte probe.
De asemenea apreciază că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 140 Cod procedură penală întrucât Tribunalul Covasnaa verificat legalitatea și temeinica măsurii arestării preventive în interiorul termenului de 60 de zile prevăzut de lege. În cauză este vorba de o încheierea pronunțată de Tribunalul Covasna ca instanță de fond, prin care s-a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Pentru toate aceste considerente apreciază că încheierea atacată este la adăpost de orice critică motiv pentru care solicită respingerea recursurilor.
În replică avocat -, susține că soluția Tribunalului Covasna este motivată printr-o singură frază, restul fiind o prezentare a rechizitoriului și o înșiruire a probelor administrate.
Avocat, în replică, invederează instanței că la prezentarea materialului de urmărire penală a întrebat dacă ceea ce i se prezintă constituie întreg dosarul de urmărire, răspunsul a fost afirmativ pentru ca mai apoi să apară 10 volume ale respectivului dosar. Precizează că inculpatul nu este funcționar public și a solicitat efectuarea unei confruntări cu și, solicitare care i-a fost respinsă.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate pentru considerentele expuse de apărătorul său.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt precizează că nu a fost ascultat de organul de urmărire penală chiar dacă ceea ce intenționa să declare era în interesul soluționării cauzei. Susține că vehiculele aduse în vederea înmatriculării aveau acte originale, nu erau furate, doar în timpul anchetei a aflat că acestea ar fi fost aduse din străinătate în mod ilegal. A solicitat să se stabilească data la care acestea au fost înmatriculate și data la care au fost declarate furate, pentru a se stabili că data furtului era ulterioară datei înmatriculării. Precizează că un autovehicul furat nu poate avea chei și acte originale. Referitor la taxa de primă înmatriculare susține că au existat autovehicule înmatriculate de alte persoane, care erau în legătură cu și care în prezent se află în stare de libertate. În faza de urmărire penală a solicitat confruntarea, verificarea altor autovehicule înmatriculate în același mod, însă toate solicitările i-au fost respinse, ceea ce demonstrează faptul că nu se dorește aflarea adevărului. Solicită judecarea în stare de libertate pentru considerentele expuse de apărătorul său.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de fa ță:
Prin încheierea de ședință din data de 05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 160. proc. penală cu aplicarea art. 3001. proc. penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, și, deținuți în Arestul IJP C în baza mandatelor de arestare preventivă nr. 6, 7 și 8 din 12 martie 2009 emise de Tribunalul Covasna.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că există probe și indicii temeinice în sensul că inculpații au comis faptele pentru care sunt trimiși în judecată și că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, datorită circumstanțelor de săvârșire a acestora, dar și prin raportare la persoana inculpaților, inculpatul fiind recidivist, iar inculpatul comițând faptele de care este acuzat în calitate de funcționar public, precum și rezonanța socială faptelor, care sunt de o gravitate deosebită.
Tribunalul Covasnaa mai reținut că inculpații, și se află în situația prev. de art. 148 al.1 lit.f proc. penală, respectiv că, pentru o parte din infracțiunile reținute în sarcina lor legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, față de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, inclusiv infracțiuni de corupție și gradul de pericol social ridicat al acestora, ce rezultă din numărul mare de fapte penale și de persoanele implicate, dar și calitatea acestora, precum și modalitățile și împrejurările concrete în care au fost comise presupusele fapte.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpații care, prin apărătorii aleși, au solicitat casarea încheierii recurate, iar în cadrul rejudecării revocarea măsurii preventive ce a fost dispusă față de ei, motivele fiind dezvoltate pe larg în concluziile ce se regăsesc în practicaua acestei hotărâri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de inculpați, prin apărători, dar văzând și dispozițiile art.3856alin.3 pr.pen. Curtea reține că recursurile acestora sunt nefondate.
Astfel, elementele de fapt care se desprind din probele administrate până în acest moment al procesului penal conduc la reținerea în cauză a unei bănuieli legitime cu privire la săvârșirea de către inculpați a presupuselor fapte care li se impută, iar aceste elemente de fapt constituie tot atâtea temeiuri pentru reținerea ca incident a cazului prev. de art.148 alin.1 lit.f pr.pen. Nu se poate susține, astfel cum au pledat inculpații, prin apărătorii aleși, că acest fapte nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, prin raportare la reacția negativă a societății față de cercetarea în stare de libertate a unor persoane acuzate de asemenea fapte, în contextul accentuării blamului public față de faptele de corupție.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 și 4 pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, pe care o mentine.
În baza art.192 alin.2,4 pr.pen. obligă recurenții-inculpați, și la plata sumei de 50 Ron fiecare, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în recursurile acestora.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Ptr.- Constanta - pl. - - -
În concediu, semnează peședinte
instanță
Grefier,
a
Red.8.07.2009
Dact.20.07.2009
2 ex.
Jud fond
Președinte:Alina Constanța ManduJudecători:Alina Constanța Mandu, Aurelia Munteanu, Constantin
