Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 32/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 32
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Dan Anton
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursurilor penale, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva", declarate deinculpații, fiul lui G si, nascut la 09.03.1991, fiul lui si, nascut la 08.09.1987 și, fiul lui si, nascut la 29.01.1986 - deținuți in Penitenciarul I, impotriva incheierii de sedinta din data de 08.01.2010 pronunțată de Tribunalul I, in dosarul nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de avocat oficiu, inculpatul recurent asistat de avocat oficiu și inculpatul recurent asistat de avocat oficiu, aparatori cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Luand cuvantul domnul, sustine că, lucrează la cabinetul doamnei avocat, aceasta nu s-a putut prezenta la termenul de azi, dar va depune concluzii scrise in cel mai scurt timp. L-a rugat să ia legatura cu avocatul desemnat din oficiu, căruia i-a explicat despre ce este vorba in dosar și, din câte a ințeles, doamna avocat isi va insuși concluziile apărătorului din oficiu.
Interpelată de catre instanță dacă a vorbit cu doamna avocat, avocat susține că, a inteles de la colaboratorul doamnei avocat, aceasta nu se poate prezenta in instanță astăzi, oricum - ea are delegație din oficiu in acest dosar.
Interpelat de catre instanță, inculpatul recurent precizează că este de acord să fie asistat de avocatul desemnat din oficiu.
de către instanță, pe rând, inculpatii recurenti, și precizează că iși mențin recursul declarat și nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta apreciaza cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursurilor.
Avocat avand cuvantul pentru inculpatul, solicită admiterea recursului, a se aprecia că s-au schimbat temeiurile care au stat la baza arestarii preventive, rezultă din probele administrate la dosar că inculpatul se face vinovat doar de lovire și nu de infractiunea de tentativa de omor, acesta nu a avut o contribuție majoră in lovirea părții vătămate, nu i-a pus viața in pericol. A se avea in vedere ca inculpatul nu are antecedente penale, este primul care a recunoscut fapta, s-au depus la dosar și o serie de caracterizări, motiv pentru care apreciază că poate fi judecat in stare de libertate. Oficiu neachitat.
Avocat avand cuvantul pentru inculpatul recurent, solicita admiterea recursului și a se dispune cercetarea acestuia in stare de libertate, a se constata faptul că el isi păstrează poziția procesuală care a avut-o și până acum, respectiv isi sustine nevinovăția. Mai mult decat atat, solicita a se aprecia că, până la rămânerea definitivă a unei sentințe penale care să clarifice exact cum au stat lucrurile, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovație și poate fi cercetat si judecat in stare de libertate. Oficiu neachitat.
Avocat avand cuvantul pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului și a se dispune cercetarea acestuia in stare de libertate. A se avea in vedere faptul că, așa cum s-a reținut in rechizitoriu, pretinsa contribuție a acestuia a fost doar aplicarea a două palme peste față părții vătămate și, prin urmare, a se observa că acesta nu a avut o contribuție majoră in cele intâmplate părții vătămate.
Inculpatul a recunoscut fapta și a regretat sincer, nu are antecedente penale, lăsarea lui in libertate nu prezintă un real pericol social.
Reprezentanta Ministerului Public avand cuvantul, sustine că, atât aspectele legate de incadrarea juridică dată faptei comisă de către fiecare dintre inculpați, cât și aspectele legate de vinovăția acestora au fost invocate in prima fază a procedurilor, și chiar au fost clarificate in cursul cercetarilor, finalizându-se cu trimiterea in judecată a celor 3 inculpați.
De altfel, toate aspectele pe care cei 3 inculpati ințeleg să le invoce astăzi, exced obiectului prezentului recurs, in conditiile in care instanta de fond, prin incheierea recurată, a verificat doar dacă există și subzistă in continuare temeiurile inițiale care au justificat luarea măsurii arestarii preventive.
Din perspectiva probatoriului administrat ulterior luării măsurii arestarii preventive, raportat și la fapta pretins a fi fost comisă de catre inculpati, faptă gravă - aceea de tentativa la omor calificat, instanța a apreciat că, in continuare sunt indeplinite conditiile prevazute de art.136, 148 lit.f Cod procedura penala și in mod corect a constatat legalitatea si temeinicia masurii, și prin urmare a mentinut-
Apreciază incheierea din 8 ianuarie 2010 ca fiind legală, recursurile nefondate, solicită respingerea.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent sustine că, regretă cele intâmplate și solicită a fi judecat in stare de libertate cu obligarea de a nu parasi localitatea, se va prezenta la fiecare termen de judecata.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent sustine că, dorește să fie judecat in stare de libertate, se va prezenta la fiecare termen de judecata si la organele de poliție ori de câte ori va fi nevoie.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent sustine că, a dat două palme părții vătămate ca să se ridice de jos, sunt 7 luni de zile de când stă la pușcărie, este pentru prima dată, stă la un loc cu criminali, cu tâlhari. Dorește să fie judecat in stare de libertate, nu va părăsi localitatea, se va prezenta la proces.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea de ședință din 08 ianuarie 2010 Tribunalului Iași, au fost respinse ca neîntemeiate cererile formulate de inculpații și - privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 Cod procedură penală.
În baza art. 300 ind. 2 și 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală s-a verificat și constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpații -, -, - și -.
În baza art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpații -, -, -, -, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i Cod penal.
Pentru a pronunța încheierea, tribunalul a reținut:
În examinarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, în cursul judecății, conform art. 3002raportat la art. 160 alin. 1 Cod procedură penală, dar și a cererilor formulate de către inculpații și - de înlocuire a acestei măsuri, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 3002Cod procedură penală și art. 160 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii de arest preventiv, instanța de judecată are două posibilități: fie să revoce măsura arestării preventive - atunci când constată că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri au încetat și nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate -, fie să mențină măsura arestării preventive, atunci când constată că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
În cauza de față, temeiurile care au stat la baza luării măsurii, prelungirii și menținerii arestării preventive față de inculpații -, -, - și - sunt cele înscrise în art. 143 și 148 lit. f ) Cod procedură penală.
Verificând, sub aspectul legalității și temeiniciei măsura arestării preventive dispusă față de inculpați, instanța constată că măsura a fost luată, prelungită succesiv și menținută cu respectarea tuturor dispozițiilor legale ce reglementează această instituție de drept procesual penal, iar de la data efectuării ultimului examen al măsurii arestării preventive din perspectiva îndeplinirii cerințelor înscrise în art. 3002Cod procedură penală, respectiv de la 27 noiembrie 2009 și până în prezent, nu au apărut elemente noi din care să rezulte că temeiurile avute în vedere la momentul menținerii măsurii de arest preventiv față de cei cinci inculpați au încetat să existe ori s-au modificat.
Dispozițiile art. 143 Cod procedură penală impun existența unorprobe, ca elemente de fapt care servesc la constatarea existenței sau inexistenței unei fapte, la identificarea făptuitorului, la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei, sauindicii temeinicecă s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, adică din datele existente în cauză să rezulte presupunerea că persoana față de care se efectuează activitatea procesual penală a săvârșit fapta.
În considerarea acestor dispoziții prevăzute de dreptul intern, dar și a art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care condiționează legalitatea măsurii arestării preventive de existența motivelor verosimile, instanța apreciază că datele și informațiile oferite de probatoriul administrat până în prezent în cauză conturează deplin și convingător împrejurarea că inculpații au fost implicați în comiterea unor activități ilicite ce atrag incidența legii penale, continuând să existe indicii temeinice și chiar probe certe în sensul art. 143 Cod procedură penală ce justifică bănuiala legitimă că aceștia ar fi comis faptele pentru care s-a dispus inițial arestarea lor preventivă, considerațiile referitoare la acest aspect din cuprinsul hotărârilor judecătorești prin care s-a dispus luarea, prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat menținându-și integral valabilitatea.
Fiind îndeplinită și condiția legală referitoare la cuantumul legal al pedepsei pentru infracțiunile pentru care sunt judecați inculpații, în conformitate cu prevederile art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în analiza subzistenței temeiurilor pentru menținerea arestării preventive este necesar a se verifica dacă lăsarea sa în libertate continuă să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la această cerință, instanța apreciază că pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților -, -, - și - este încă unul cert și actual, și nu numai că rezultă din însăși natura și gravitatea deosebită a faptelor de care sunt aceștia bănuiți, dar este suficient demonstrat de ansamblul probator administrat până în acest stadiu procesual și care conturează împrejurările concrete în care se presupune că s-a derulat întreaga activitate infracțională - respectiv agresarea părții vătămate într-un loc public, de către toți cei cinci inculpați, în prezența altor persoane, aplicarea mai multor lovituri, la întâmplare, în diferite zone ale corpului - dar și alte elemente obiective de natură a reflecta pericolul social concret al lăsării lor în libertate, cum ar fi: natura și importanța deosebită a valorilor sociale ocrotite de legea penală și pretins lezate de inculpați; urmările efectiv produse asupra fizicului și, nu în ultimul rând, a psihicului părții vătămate, dar și cele care s-ar fi putut produce; impactul negativ puternic generat în comunitate de comiterea unor astfel de fapte.
În raport de toate aceste elemente extrase din mijloacele de probă administrate în cauză, instanța reține că faptele bănuit comise de inculpații -, -, - și - au avut o rezonanță deosebită în societate, au produs o afectare a echilibrului social firesc, o stare de indignare și dezaprobare din partea membrilor comunității din care provin aceștia, precum și un sentiment de insecuritate socială, aspecte ce probează pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea lor în libertate și care continuă să legitimeze detenția preventivă a inculpaților.
În considerarea celor expuse, instanța constată că la acest moment, raportat la natura și complexitatea cauzei, numărul faptelor cercetate, dar și la diligența specială depusă de instanța de judecată în desfășurarea procedurii, care nu a fost astfel prelungită cu perioade de inactivitate, durata arestării preventive se înscrie în limite temporale rezonabile, astfel cum sunt ele apreciate în jurisprudența, iar temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților -, -, - și - continuă să existe și impun în continuare privarea de libertate a acestora, măsura fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal în faza de judecată, în scopul aflării adevărului.
Față de toate aceste considerații, văzând că măsura arestării preventive este legală, temeinică și încă oportună, fiind singura pârghie procesuală adecvată, de natură să mențină pe inculpat la dispoziția instanței și să asigure în continuare buna desfășurare a procesului penal, în acord cu scopurile urmărite prin art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 1 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul va dispune, în baza art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților -, -, - și -.
În ceea ce privește cererile formulate de către inculpații î și - de înlocuire a măsurii de arest preventiv cu altă măsură preventivă, instanța constată că acestea sunt nefondate. Astfel, potrivit art. 139 alin. (1) Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi înlocuită dacă s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea ei. În speță, subzistă temeiurile ce au justificat luarea măsurii arestării preventive, aspect care a fost deja constatat de instanță. În plus, instanța apreciază că menținerea arestării preventive se impune în cauză și din perspectiva satisfacerii scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, acela al bunei desfășurări a procesului penal, care, la acest moment procesual, nu poate fi atins prin luarea unei alte măsuri preventive - restrictive de libertate - față de inculpat, chiar prin impunerea unor garanții procedurale, în lipsa unor mijloace reale de control asupra conduitei acestuia o dată pus în libertate.
În consecință, constatând că n cauză nu au apărut elemente noi care să justifice aprecierea că temeiurile arestării inițiale a inculpaților și - au încetat sau că cel puțin s-au schimbat, iar circumstanțele personale ale inculpatului referitoare la atitudinea sa procesuală sinceră, starea precară a sănătății sale, la conduita sa corespunzătoare în societate nu sunt de natură să justifice, prin ele însele, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută în art. 145 Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondate cererile formulate în acest sens de cei doi inculpați.
Împotriva încheierii, inculpații, - și - au declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie.
În recursul inculpatului se susține că s-au schimbat temeiurile c are au stat la baza arestării preventive, din probele cauzei rezultând că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de lovire și nu de tentativă de omor întrucât acesta nu a avut o contribuție majoră în lovirea părții vătămate, nu i-a pus viața în pericol. Inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut fapta și poate fi judecat în stare de libertate.
Inculpatul - solicită judecarea sa în stare de libertate întrucât susține nevinovăția sa și beneficiază de prezumția de nevinovăție până la judecarea sa definitivă.
Inculpatul - solicită punerea sa în libertate întrucât contribuția sa infracțională este minoră prin aplicarea unor palme peste față părții vătămate. A recunoscut și regretat fapta comisă iar lăsarea lui în libertate nu prezintă un real pericol social.
Recursurile sunt nefondate.
Inculpații-recurenți au fost arestați preventiv în cursul urmăririi penale la 28 iulie 2009 în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală, măsura arestării preventive fiind prelungită succesiv în cursul urmăririi penale și menținută succesiv în cursul judecății în condițiile legii.
Inculpații sunt trimiși în judecată, prin rechizitoriu, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i Cod penal, tentativă la infracțiunea de omor calificat, reținându-se în fapt în esență, prin rechizitoriu, că fapta inculpaților -, și care în noaptea de 25/26 iulie 2009, după ce au ieșit din discoteca organizată la Căminul Cultural din sat, l-au lovit cu pumnii și picioarele pe numitul -, de 18 ani, producându-i leziuni deosebit de grave: un hemoperitoneu prin ruptură de splină, traumatism cranio-cerebral și șoc hipotermic și un sindrom confuzional posttraumatic, leziuni care au fost de natură să-i pună viața în primejdie, constituie infracțiunea de tentativă de omor calificat, că inculpații au exercitat toți simultan, acte de violență asupra părții vătămate, acțiunea fiecăruia completându-se cu acțiunea celorlalți, fiind coautori la săvârșirea infracțiunii.
Cauza se află în faza cercetării judecătorești care nu este finalizată, urmând a fi administrate în continuare probe.
Pentru menținerea arestării preventive, în cursul judecății conform art. 300 ind. 2 și art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală instanța este chemată a analiza dacă temeiurile de arestare inițiale justifică continuarea privării de libertate dacă au apărut sau nu temeiuri noi de arestare, examinare la care instanța de fond a procedat în detaliu prin încheierea atacată în prezentul recurs.
Temeiul inițial de arestare prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, cu referire la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pe care le riscă inculpații dacă vor fi condamnați cât și la pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a acestora, nu a încetat, nu s-a modificat încât să devină aplicabile dispozițiile art. 139 Cod procedură penală privind revocarea sau înlocuirea măsurii preventive.
Pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpaților o prezintă se deduce din gradul de pericol social al faptei presupus a fi comise, din modalități de executare și împrejurările în care s-a derulat, de consecințele produse. În cauză continuă să existe indicii temeinice și probe care justifică bănuiala legitimă că inculpații au comis infracțiunea pentru care sunt judecați.
Criticile formulate în recursul de față vizează încadrarea juridică a faptelor raportat la contribuția materială infracțională concretă a fiecăruia dintre inculpați, vinovăția acestora, conduita procesuală de recunoaștere a faptelor,elemente ce țin de obiectul în sine al cercetării judecătorești pe fondul cauzei, de competența instanței de judecată investită cu judecarea cauzei.
Arestarea preventivă a inculpaților nu încalcă prezumția de nevinovăție în ce ăi privește, aceștia continuând să fie prezumați nevinovați pe tot parcursul procesului penal până la judecarea definitivă a cauzei lor. Măsurile preventive se dispun pentru scopurile prev. de art. 136 Cod procedură penală în condițiile prev. de art. 143 Cod penal, dacă sunt probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și există vreunul din cazurile prev. de art. 148 Cod penal.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 136, 143, 146 și 148 Cod penal.
Cum temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală care a determinat arestarea inculpaților nu s-a modificat și nu a încetat, pentru buna desfășurare a procesului penal și în condițiile art. 160 ind. b temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, soluția de menținere a arestării preventive a inculpaților este legală și temeinică, urmând a fi verificată periodic conform art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală.
Criticile formulate în recursul inculpaților sunt nefondate și conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală vor fi respinse recursurile de față și va fi menținută încheierea penală atacată ca fiind legală și temeinică.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații:, - și - împotriva încheierii de ședință din 08.01.2010, a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurenții-recurenți să plătească statului câte 200 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei onorariu de avocat oficiu, care va fi avansata din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
25.01.2010
2 ex.
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Dan Anton, Ciubotariu
