Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 31/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 31
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Dan Anton
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva", declarat deinculpatulfiul lui si, nascut la 08.11.1972 - deținut in Penitenciarul I, impotriva incheierii de sedinta din data de 13.01.2010 pronunțată de Tribunalul Vaslui, in dosarul nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de avocat - aparator desemnat din oficiu de catre Baroul d e Avocati I, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Interpelat de catre instanță, inculpatul recurent precizează că isi mentine recursul declarat și nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta apreciaza cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului.
Avocat avand cuvantul, sustine că, instanța justifică această măsură, prin natura faptei săvârșite de catre inculpat și pe o anumită gravitate a acestei infractiuni.
Consideră că, trebuia avut in vedere nu numai fapta ci și persoana care a săvârșit această faptă, pentru a vedea dacă in mod efectiv e nevoie de menținerea starii de arest, stare deosebită față de starea de libertate.
In ceea ce-l privește pe inculpat, a se observa că el a avut o conduită sinceră in legătură cu fapta, dorința lui este de a acoperi prejudiciul, de fapt a acoperit aproape intreg prejudiciul. A se avea in vedere in special situația familială a acestuia, are 4 copii, rămași fără nici un fel de sprijin, soția lui este plecată in Italia și, practic, este nevoie, măcar in această perioadă de iarnă, de prezența lui acasă. Solicita admiterea recursului si a se dispune judecarea acestuia in stare de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public avand cuvantul, sustine că, aspectele invocate de recurent in susținerea prezentului recurs sunt elemente de circumstanțiere, de altfel instanta de fond le-a si avut in vedere, a plicat o pedeapsa de 4 ani si 6 luni inchisoare pentru savarsirea unei fapte - in stare de recidivă postexecutorie.
Instanța corect a menținut măsura arestarii, apreciind că sunt indeplinite in continuare conditiile prevazute de art.136, 148 lit.f Cod procedura penala. Prin urmare, apreciind ca fiind fiind legală incheierea, solicită respingerea recursului.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent lasă la aprecierea instantei solutia ce urmeaza aop ronunța cu privire la starea de arest preventiv.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 13 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr- s-a constatat că măsura arestării preventive luată prin Încheierea din 06 octombrie 2009 Judecătoriei Vaslui împotriva inculpatului este legală și temeinică.
În baza art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. "b" alin. 3 Cod procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului urmând a fi verificată în termenul prevăzut de art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală.
În pronunțarea acestei încheieri tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 300 ind. 2 Cod procedură penală în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160balin 3 Cod procedură penală, conform căruia instanța poate dispune menținerea măsurii arestării preventive, dacă temeiurile care au determinat luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi în acest sens, sau punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă temeiurile vechi au încetat și nici nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive a inculpatului, nu s-au schimbat cu nimic, respectiv cele prev de art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală, subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și pentru care fost condamnat de instanța de fond este aceeași ca și pentru care s-a luat măsura arestării preventive.
Această măsură este legal luată de către instanța de fond și continuarea existenței acestei măsuri față de inculpat este necesară pentru buna desfășurare a judecării cauzei dar și față de natura și gravitatea concretă a faptei presupus a fi comisă de către inculpat, față de pericolul social concret al infracțiunii, Tribunalul apreciază că se impune în continuare judecarea inculpatului în stare de arest preventiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte. S-a subliniat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive vor fi avute în vedere: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpatul a prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare.
De asemenea, în raport cu probele aflate la dosar respectiv procesul-verbal de consemnare și declarațiile părților vătămate, procesele-verbale de cercetare la fața locului, procesele-verbale de marcare și examinare criminalistică, declarațiile martorilor, -, -, și, existând "suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune", măsura menținerii arestării preventive este justificată.
Tribunalul constată astfel că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul - respectiv cele prev. de disp. art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală - subzistă, nu s-au schimbat cu nimic și impun, în continuare, privarea de libertate acestuia în acord și cu scopul anume inserat în art. 136 Cod procedură penală pentru buna desfășurare a procesului penal.
În considerarea celor arătate, instanța constată că se impune, în continuare, privarea de libertate a inculpatului astfel că, în temeiul art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, Tribunalul va menține măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului, măsură urmând a fi verificată în termenul prevăzut de art. 160 alin. 1 Cod procedură penală.
În termen legal încheierea astfel pronunțată a fost recurată de inculpatul care prin apărător a susținut că măsura arestării preventive nu se justifică avându-se în vedere conduita sinceră, preocuparea de a acoperi prejudiciul, situația familială în sensul că soția se află în Italia iar cei patru copii necesită îngrijire.
S-a solicitat admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură restrictivă de libertate.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu Curtea constată că recursul de față este nefondat.
Inculpatul a fost condamnat de Judecătoria Vaslui prin sentința penală nr. 1442/26 noiembrie 2009 la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a și art. 41 alin. 2 Cod penal.
Hotărârea instanței fondului nu este definitivă urmând a fi examinată de Tribunal în calea de atac a apelului declarat de inculpat.
Arestarea preventivă împotriva acestuia s-a dispus prin încheierea de ședință din 06 octombrie 2009 fiind emis mandatul nr. 25/U din aceeași dată constatându-se ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În cauză, pericolul social pentru ordinea publică există și în prezent fiind determinat atât de natura infracțiunii comise și judecate în primă instanță cât și de necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal.
Aspectele invocate de inculpat ce țin de persoana acestuia vizând conduita procesuală sinceră și starea familială urmează a fi avute în vedere la examinarea pe fond a hotărârii în calea de atac exercitată.
Cum temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au modificat, în cauză, se impune continuarea privării de libertate a inculpatului.
Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursul declarat de inculpatul se va respinge ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 13.01.2010, a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, onorariu de avocat oficiu, care va fi avansată din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
26.01.2010
2 ex.
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Dan Anton, Ciubotariu
