Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 330/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.330/R/2009
Ședința publică din 2 iulie 2009
PREȘEDINTE: Rus Claudia judecător
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpații recurenți, fiul lui și, născut la 25.08.1985 și, fiica lui și, născută la 7.10.1970, ambii deținuți în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii de ședință din 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform art.160/b Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații recurenți și, ambii în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistați de apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.15 emisă la 02.07.2009 de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat.
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de procuror de cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpaților recurenți avocat susține recursurile, solicitând admiterea acestora, casarea și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul de a se dispune, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpaților.
În susținerea recursului se arată că inculpații sunt arestați de peste 1 an și 2 luni, iar coinculpata se află în aceeași situație dar aceasta se află în stare de libertate.
În subsidiar, solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, deoarece temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării s-au schimbat, iar pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat prin trecerea perioadei de când se află arestați.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, avându-se în vedere complexitatea cauzei, circumstanțele concrete ale speței și scopul măsurilor preventive luate în cauză.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, susține că este arestat nelegal și că la dosar nu există probe care să conducă la concluzia vinovăției sale.
Inculpata recurentă, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin Încheierea penală din 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins cererea de revocare a măsurii arestului preventiv.
A fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulate de inculpați.
În baza art.300/2 rap.la art. 160/b Cod procedură penală, a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, născută la data de 07 octombrie 1970, în O, județul B, fiica lui și, fără ocupație, domiciliată în O,-, jud. B și fără forme legale în O, str. C-tin nr. 15/A, - 51, jud. B, CNP - în prezent deținută in Penitenciarul Oradea, măsură luată prin încheierea nr. 20/14.05 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.24/2008 și, născut la data de 25 august 1985 în O, județul B, fiul lui și, fără ocupație, domiciliat în O,-/A, județul B și fără forme legale în O,-, județul B, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură luată prin încheierea nr. 20/14.05 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.23/2008.
Referitor la măsura arestării preventive, examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților, instanța a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă și în prezent, în cauză există în continuare indicii temeinice și probe care să facă verosimilă bănuiala că inculpații ar fi comis faptele reținute în sarcina lor și lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea și liniștea publică, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată, este închisoarea mai mare de 4 ani.
Pericolul pentru ordinea publică rezultă din gravitatea faptelor reținute în sarcina lor, persoana inculpaților. În ceea ce o privește pe inculpata este relevant faptul că se află în postura de a fi acuzată de comiterea unor infracțiuni presupus a fi săvârșite la scurt timp după eliberarea sa de sub efectul unei alte măsuri preventive ( fiind liberată pe cauțiune la 21.07.2006 ). Mai mult, ambii inculpați au condamnări anterioare tot pentru același gen de infracțiuni. Totodată, instanța a avut în vedere și scopul măsurii preventive, respectiv buna desfășurarea procesului penal.
Faptul că a trecut un interval de aproape un an de la luarea măsurii arestării preventive, nu poate fi considerat ca având efect diminuarea pericolului public, având în vedere tocmai aspectul că inculpații sunt bănuiți că ar fi comis infracțiunile din prezenta cauză în perioada în care erau trimiși în judecată pentru același gen de infracțiuni, chiar și după pronunțarea unei hotărâri de condamnare în acea cauză.
În baza art. 139 Cod procedură penală, măsura arestării preventive se revocă dacă temeiurile care au stat la baza luării ei nu mai subzistă sau se înlocuiește cu altă măsură preventivă dacă acestea s-au schimbat. Însă, față de cele arătate mai sus, instanța a apreciat că acest text nu este incident în cauză.
În consecință, văzând dispozițiile art.300/2 combinat cu art.160/b alin.3 Cod procedură penală și prevederile art.23 alin.4/2 din Constituția României și dispozițiile art.5 paragraful l lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații și, solicitând prin intermediul apărătorului său, admiterea acestora, casarea și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul de a se dispune, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpaților.
În subsidiar, a solicitat a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, deoarece temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării s-au schimbat, iar pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat prin trecerea perioadei de când se află arestați.
Examinând încheierea recurată prin prisma recursurilor declarate cât și din oficiu conform art.385/6 alin.2 și art.385/14 din Codul d e procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art.385/9 din același cod, curtea constată că aceasta este legală și temeinică iar recursurile declarate apare ca nefondate și vor fi respinse ca atare în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu au încetat și ele impun în continuare privarea de libertate, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele reținute în sarcina acestora este mai mare de 4 ani și în cauză există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În speță, pericolul social potențial se apreciază în raport cu comportamentul inculpaților, reacția opiniei publice, precum și rezonanța faptelor comise.
Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și prin starea de neliniște, de sentimentul de insecuritate în rândul societății, generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
Astfel fiind, în baza prevederilor art.385/15 pct.1 lit. Cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați, menținându-se ca temeinică și legală încheierea recurată.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurenții vor fi obligați să plătească statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 2 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
în concediu de odihnă
semnează președintele de complet
judecător - -
decizie - jud.- -
În concept - 8.07.2009
Judecător fond -
- - -
2 ex./9.07.2009
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Condrovici Adela, Popovici Corina
