Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 338/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ Nr. 338/R/2008
Ședința publică de la 26 mai 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Ioana Cristina Morar Monica
- -
GREFIER - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj este reprezentat prin PROCUROR - -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din data de 19 mai 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului, inculpații fiind trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor:
- - trafic de droguri de risc, în formă continuată (12 acte materiale), prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin. 2 și art.37 lit.b Cod penal;
- - trafic de droguri de risc în formă continuată (5 acte materiale), prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 și art.37 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.16 din Legea nr.143/2000 și traficde droguri de mare risc în formă continuată (3 acte materiale), prev. de art. 2 alin.2din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.16 din Legea nr.143/2000, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul ales, av. și inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av., ambii avocați cu împuterniciri avocațiale la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpații, întrebați fiind, arată că își mențin recursurile declarate.
Nefiind cereri sau excepții de formulat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului solicită în temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv și punerea de îndată în libertate a inculpatului, întrucât temeiurile prev. de art.143 și 148 lit.f Cod pr.pen. nu mai subzistă și nu au apărut elemnete noi care să justifice menținerea măsurii preventive. Inculpatul a fost arestat în urmă cu două luni pentru mai multe infracțiuni, însă raportat la materialul probator administrat în faza de urmărire penală și la rechizitoriu prin care se reține incidența art.16 din Legea 143/2000, apreciază că menținerea arestului preventiv nu se mai justifică și apreciază că o măsură mult mai eficace ar fi înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate pentru a-i acorda inculpatului șansa de a se trata.
Mai precizează că recursul se întemeiază și pe prevederile art.5 și 6 din
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului solicită în principal admiterea recursului, casarea încheierii primei instanțe și rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, întrucât temeiurile care au stat determinat arestarea preventivă au încetat și nu există temeiuri noi care să justifice menținerea măsurii preventive. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Apreciază că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive prev. de art. 143 și 148 lit.f Cod pr.pen. nu mai subzistă raportat la materialul probator administrat în cauză din care nu rezultă cu certitidine că inculpatul se face vinovat de toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv fiind vorba doar de consum de droguri și nu de trafic de droguri. Consideră că în acest moment nu sunt întrunite condițiile prev. de art.143 Cod pr.pen. nefiind probe pentru toate faptele, iar temeiul prev. de art.148 lit.f Cod pr.pen.de asemenea nu subzistă având în vedere că nu sunt indicii că inculpatul ar încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea martorilor ce urmează a fi audiați în cauză.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea încheierii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, arătând că probele administrate în cauză nu au dus la modificarea temeiurilor care au stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive și nu au apărut elemente noi care să justifice revocarea măsurii arestării preventive. Mai arată că pericolul concret pentru ordinea publică rezidă și din pericolul social al faptelor deduse judecății, precum și din faptul că infracțiunea de trafic de droguri a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, inculpații fiind condamnați anterior pentru fapte similare.
Inculpa, având cuvântul, arată că este arestat pe baza unui flagrant care nu există și precizează că au fost găsite asupra sa 30 de comprimate ecstasy ceea ce înseamnă "deținere" și nu "trafic" de droguri. Solicită să nu se ia în considerare aspectulcă este recidivist și să se constate că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și să i se acorde șansa de a fi judecat în stare de libertate pentru a-și continua studiile universitare și pentru a se trata.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu a urmat un tratament în perioada când s-a aflat în stare de libertate și solicită să nu se ia în considerare faptul că este recidivist și pune concluzii de admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Deliberând reține că prin încheierea penală din 19 mai 2008 în temeiul art. 3001alin 3 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații: (fiul lui și născut la 29 mai 1981) și ( fiul lui și născut la data de 2 februarie 1979), ambii aflați în Penitenciarul Gherla, măsură pe care a menținut-
În temeiul art. 192 alin 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Ministerului Publice-DIICOT-Biroul Teritorial Cluj au fost trimiși în judecată, arestați preventiv, inculpații pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată (12 acte materiale), prev de art. 2 alin 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin 2 și art. 37 lit b Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată (5 acte materiale) prev de art. 2 alin 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin 2 și art. 37 lit a Cod penal, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit a Cod penal. Alături de cei doi inculpați au mai fost trimiși în judecată și inculpații, și, cercetați pentru fapte similare, în stare de libertate.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că inculpatul în perioada ianuarie 2007-martie 2008, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale a vândut, oferit, deținut și cultivat în același scop diferite cantități de cannabis (peste 200 gr), semințe de cannabis și trei plante de cannabis. Inculpatul, în perioada decembrie 2007-martie 2008 în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat, oferit și vândut mai multor persoane diferite cantități de cannabis (peste 125 gr), iar în cursul lunii martie 2008 în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat și a vândut unor investigatori sub acoperire 7 comprimate de -, iar în data de 22 martie 2008 fost prins în flagrant în timp ce procura 30 de comprimate de -.
Tribunalul Cluja fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de 13 mai 2008, fiind înregistrat sub nr-, în sistem aleatoriu cauza fiind repartizată pentru termenul din 12 iunie 2008.
Verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, la primirea dosarului, instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpații și respectiv cele prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există probe că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că au fost comise de către inculpați.
Probele menționate constau în declarațiile inculpaților din faza de urmărire penală, declarațiile coinculpaților, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, etc.
Fără a face o analiză de detaliu a probatoriului administrat, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, instanța a reținut numai că, dincolo de contribuția ce particularizează activitatea fiecărui inculpat în parte, care va fi cuantificată în procesul individualizării judiciare a pedepselor, dacă inculpații vor fi găsiți vinovați, și fără a emite judecăți de valoare asupra validității mijloacelor de probă existente în dosarul cauzei și a actelor procesuale și procedurale realizate în faza de urmărire penală, putem spune, fără echivoc, că în cauză există date care formează presupunerea rezonabilă că s-au comis fapte prevăzute de legea penală. Chiar dacă aparent, s-ar putea discuta asupra încadrării juridice faptelor, în acest moment, după o analiză formală, sunt indicii suficiente care să contribuie la formarea unei bănuieli legitime ce planează asupra inculpaților.
De asemenea, există în cauză și temeiul de arestare prevăzut de art. 148 lit f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care sunt cercetați inculpații este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol rezidă în însuși pericolul social al faptelor deduse judecății ținând seama de amploarea fenomenului de trafic și consum de droguri prezent în societatea românească, opinia publică fiind aproape zilnic informată prinmass-mediacu privire la pătrunderea acestor fenomene în medii extrem de juvenile, cum sunt cele din școlile generale. Este real că în cauza de față inculpații au traficat droguri (de risc sau de mare risc, după caz), doar pentru consum propriu și le-au vândut ori oferit numai unor investigatori sub acoperire, instanța urmând să verifice pe parcursul judecății legalitatea activității desfășurate de aceștia, ceea ce nu face însă să scadă gradul de pericol al faptelor și pericolul reprezentat pentru ordinea publică de cercetare a inculpaților în stare de libertate.
Nu în ultimul rând opinează că pentru însăși protejarea inculpaților, consumatori cronici de droguri, este necesară, cel puțin în acest moment procesual, să fie menținută măsura arestării preventive. Aceștia nu sunt cuprinși în circuite integrate de prevenire a consumului de droguri, la dosarul cauzei neexistând dovada că aceștia și-au dat acordul scris în acest sens, astfel încât odată puși în libertate riscă să fie din nou implicați în activități de trafic de droguri, cel puțin în vederea consumului propriu.
Toate aceste temeiuri au impus și constatat în continuare privarea de libertate a inculpaților, pentru buna derulare a procesului penal, sens în care, instanța de fond în temeiul art. 3001alin 3 Cod procedură penală, a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților este legală și temeinică și a menținut-o față de aceștia.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termenul legal inculpații și.
În motivarea recursului inculpatul se arată că temeiurile arestării preventive ale art. 148 lit f Cod procedură penală nu mai subzistă și nu au apărut elemente noi care să justifice menținerea măsurii arestului preventiv raportat la probele administrate.
Ca atare se solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în urma rejudecării cauzei să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv a inculpatului și punerea sa de îndată în libertate, iar în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate pentru ca inculpatul să se poată trata de dependența de droguri.
În motivarea recursului inculpatul se arată că din probe nu rezultă cu certitudine că inculpatul se face vinovat de infracțiunile reținute în sarcina sa, astfel că temeiurile arestării nu mai subzistă.
Ca atare se solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în urma rejudecării cauzei să se dispună revocarea măsurii arestului și punerea sa de îndată în libertate, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursurile declarate în cauză sunt nefondate.
Din dosarul aflat pe rolul Tribunalului Cluj rezultă că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor:
- - trafic de droguri de risc, în formă continuată (12 acte materiale), prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin. 2 și art.37 lit.b Cod penal;
- - trafic de droguri de risc în formă continuată (5 acte materiale), prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 și art.37 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.16 din Legea nr.143/2000 și trafic de droguri de mare risc în formă continuată (3 acte materiale), prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.16 din Legea nr.143/2000, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, luându-se încă din faza de urmărire penală măsura arestării inculpaților.
În raport cu art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituția României măsura arestării unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În speță, pericolul potențial se apreciază în raport de conduita inculpaților, gravitatea faptelor comise, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor comise precum circumstanțele săvârșirii faptelor și nu în ultimul rând împrejurarea că inculpații sunt consumatori de droguri și au fost condamnați anterior pentru fapte similare.
Arestarea preventivă a inculpaților se circumscrie dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală respectiv existența indiciilor și a probelor că aceștia au săvârșit mai multe fapte prevăzute de legea penală.
Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală, subszistă și în prezent, astfel că faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată prevăd pedepse ale închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol social pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunii comise, cea de trafic de droguri- urmărire acestor fapte, precum și rezonanța socială negativă produsă în comunitate generată de faptul că persoanele bănuite de săvârșirea infracțiunii de o gravitate deosebită sunt cercetați în stare de libertate, astfel că în acest context sunt superflue susținerile inculpaților că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
De asemenea susținerea nevinovăției nu constituie un element determinant și suficient pentru punerea acestora în libertate, beneficiind de prezumția de nevinovăție, până la rămânerea definitivă a hotărârii în virtutea art. 52Cod procedură penală.
În momentul procesual actual, instanța de fond, conform art. 160 Cod procedură penală și art. 3001Cod procedură penală a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv a inculpaților și deoarece nu a intervenit nici o schimbare care ar putea să justifice revocarea măsurii arestului și punerea în libertate a acestora, în mod corect a fost menținută măsura arestului acestora în concordanță cu dispozițiile legale.
Nici înlocuirea măsurii arestului preventiv inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi țara nu este oportună raportat la cele expuse mai sus, precum și la dispozițiile art. 139 Cod procedură penală.
Astfel potrivit art. 139 Cod procedură penală o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au determinat luarea măsurii în speță, cea a arestării, s-au schimbat.
Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante în situația inculpaților sau a faptelor săvârșite de către aceștia, ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat.
Motivul invocat că inculpații ar trebui să beneficieze de tratament medical fiind consumatori de droguri poate face obiectul unei cereri de efectuări a unor expertize medico-legale a inculpaților în acest sens.
În contextul celor expuse mai sus, Curtea în baza art. 38515pct 1 lit b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpaților împotriva încheierii penale a Tribunalului Cluj.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 40 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, pentru inculpatul.
Inculpatul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei reprezentând onorariu avocațial, iar pe inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatii ( fiul lui și, născut la data de 2 februarie 1970) si (fiul lui și născut la 29 mai 1981 ) aflați in prezent in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. din 19 mai 2008 Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 40 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, pentru inculpatul.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei reprezentând onorariu avocațial, iar pe inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
-
Red./
5 ex./3.06.2008
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Ioana Cristina Morar Monica
