Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 338/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.338/R/2009
Ședința publică din 14 iulie 2009
INSTAN ȚA
Este compusă din:
PREȘEDINTE: Rus Claudia JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - -JUDECĂTOR 3: Marinescu Simona
- - -judecător
- - -grefier
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Ministerul Public este reprezentat prin - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul deținut în Penitenciarul Oradea împotriva încheierii penale nr.36 din 3 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut se prezintă inculpatul recurent în stare de arest, asistat de av. potrivit delegației de la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul inculpatului recurent nu are alte cereri sau excepții de invocat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri sau excepții de formulat.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat curtea, consideră cauza lămurită, iar în baza art. 385 ind. 13 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului,casarea încheierii și în principal, revocarea măsurii arestării cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În esență, susține că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă în prezent. Parchetul nu a putut face dovada contactului cu victima respectiv raportat la existența urmelor de sânge sau alte urme, de asemenea ipoteza descrisă în sensul că inculpatul ajunge să facă o cursă de 18 km. de 40 minute, ajunge pe Calea unde are loc omorul, stă 20 minute și ia mașina și se deplasează nu poate fi reținută întrucât după traseul arătat, nu ar fi permis deplasarea fizică a acestuia în acest timp.
În ceea ce privește poziția inculpatului, acesta a arătat că a efectuat o cursă taxi de pe- din O, fapt confirmat de trei martori cât și de caietul de comenzi al firmei taxi depus la dosar, probă ce constituie un element nou și ce confirmă o altă situație. a se reține și împrejurarea că la bancomatul din pe lângă care inculpatul și-a efectuat cursa, rezultă înregistrarea unui taxi de culoare gri având cupola pornită ceea ce însemna că are clienți. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, s-a arătat că a avut localizarea inculpatului prin intermediul telefonului mobil, deși astfel cum a arătat anterior, există trei martori care confirmă preluarea comenzii cât și caietul de comenzi depus de firma de taxi.
Mai arată că, față de inculpat s-a luat măsura arestării preventive pentru 10 zile, ulterior fiind pus în libertate, după care, fără să fie încunoștiințat nici acesta și nici apărătorul și fără respectarea art.112 Cod procedură penală s-a efectuat o expertiză în care s-a arătat că s-au găsit urme de ADN ce aparțin inculpatului, ca urmare, față de acesta s-a luat măsura arestării preventive. Învederează instanței faptul că a solicitat efectuarea expertizei la Institutul Minovici B însă i s-a comunicat că toate probele au fost consumate la momentul efectuării expertizei de către polițiști.
Pe de altă parte, face trimitere la autorizațiile de interceptare ce au avut loc în celula inculpatului și în care se mai găseau încă trei persoane și din cele interceptate rezultă că acesta nu recunoaște săvârșirea faptelor.
Față de cele arătate, solicită a se reține că nu există individualizarea recipientelor de unde au fost prelevate probele, de asemenea, cu privire la infracțiunea de tâlhărie, nu sunt probe ce să dovedească vinovăția inculpatului iar cu privire la infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor există aceeași situație, lipsa probelor.
Susține pentru aceleași considerente cererea subsidiară solicitând în acest sens înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Ministerului Publica formulat concluzii pentru respingerea recursului ca nefondat și a menține ca legală și temeinică încheierea instanței de fond, constatând că s-a luat măsura arestării legal și se justifică, raportat la temeiurile ce au determinat luarea acesteia, menținerea stării de arest a inculpatului.
Argumentele aduse de apărare nu duc la înlăturarea temeiniciei probelor strânse de acuzare, pe de altă parte, urmează etapa cercetării judecătorești când se vor administra probe, ori până în acest moment probele administrate în acuzare sunt probe pertinente, iar inculpatul nu a probat lipsa de temeinicie a acestora. După luarea măsurii arestării preventive în data de 20 martie 2009, inculpatul nu și-a mai formulat o altă apărare.
Raportat la probele administrate de procuror în cursul urmăririi penale, arată că aceste probe sunt punctate în rechizitoriu, respectiv sunt declarații de martori, raport de constatare tehnico-științifică,raport de constatare a comportamentului simulat, raport de constatare a urmelor papilare, autorizații de interceptare, raport de expertiză biocriminalistică, aceasta din urmă a fost contestată de inculpat prin apărător, însă în realitate este vorba de un raport de constatare întocmit de Laboratorul din B, în dosar existând ordonanța procurorului de caz privind efectuarea constatării tehnico-științifice prin care s- stabilit obiectivele lucrării, obiective care sunt clare și cu privire la care s-a răspuns prin concluziile acesteia, ori intitularea lucrării nu modifică valoarea acesteia. Ca urmare, fiind vorba de o constatare tehnico-științifică nu se impunea numirea unui expert. Față de această probă ce se coroborează cu probele administrate s-a ajuns la bănuiala legitimă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor.
Mai mult, deși inculpatul a arătat că se afla acasă, singura probă obiectivă fiind declarația mamei acestuia, rezultă că în jurul orei 04.00 acesta a fost localizat în autoturismul victimei și la acea oră victima era în viață.
Față de cele arătate, consideră că se justifică menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, fapt pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Pentru aceleași motive, solicită respingerea cererii subsidiare.
Apărătorul inculpatului recurent, în replică, susține că pe de o parte, nu există o individualizare a recoltării probelor, pe de altă parte, faptul că este vorba de efectuarea unei expertize sau constatări, dispozițiile art. 172 Cod procedură penală sunt clare în sensul că apărătorul inculpatului trebuia încunoștiințat despre întocmirea acesteia, astfel se impune a aprecia că s-a încălcat dreptul la apărare, fiind evidentă nulitatea absolută. Cu privire la recoltarea probelor ADN inculpatul se afla în arest preventiv. De asemenea, nu s-a găsit nici o probă potrivit căreia inculpatul a fost localizat la ora 04.00 în autoturismul victimei, mai mult, este de remarcat și înserarea existentă la pagina 25 din rechizitoriu unde se menționează mobilul comiterii faptei și că uciderea victimei a avut loc spontan, aprecieri care în opinia sa, nu au temei.
Inculpatul recurent având cuvântul, a solicitat punerea sa în libertate, susținând că este nevinovat. Este de acord cu cele solicitate de apărătorul său.
CURTEA DE APEL deliberând,
Constată că prin încheierea nr.36 din 3 iulie 2009 Tribunalul Bihora dispus următoarele:
A dispus preschimbarea termenului de judecată pentru data de 15 iulie 2009, pentru când se vor cita toate părțile.
În baza art. 300/1 Cod procedură penală a constatat legală și temeinică măsura arestului preventiv a inculpatului, fiul lui și -, născut la data de 26 iunie 1985, în O, jud. B, cu domiciliul în Mun. O,-, -. A,. 9, jud. B, CNP -, în prezent deținut în Arestul IPJ B, măsură dispusă prin încheierea nr. 17/2009 a Tribunalului Bihor în baza căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 23/20.03.2009, măsură care a fost menținută.
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihors -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, reținându-se în sarcina sa comiterea infracțiunilor de omor deosebit de grav prev. de art. 174-176 lit. d Cod penal și tâlhărie prev. de art. 211 al.2 lit.b și alin. 2/1 lit.b Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că în data de 11.02.2009, în jurul orelor 04,20 - 104,30 inculpatul l-a ucis prin împușcare pe - taximetrist, după care a târât și abandonat cadavrul victimei sub un pod rutier, sustrăgându-i apoi autoturismul, portmoneul și telefoanele mobile.
Inculpatul se află în stare de arest preventiv, măsura fiind dispusă prin încheierea nr. 17/20.03.2009 a Tribunalului Bihor, măsura fiind apoi succesiv prelungită, ultima prin încheierea nr.31 din 28 mai 2009, până la data de 6 iulie 2009.
Potrivit art. 3001.pr.pen. la primirea dosarului, instanța trebuie să verifice legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat pentru infracțiunile de omor deosebit de grav prev. de art. 174-176 lit. d Cod penal și tâlhărie prev. de art. 211 al.2 lit.b și alin. 2/1 lit.b Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. Starea de fapt reținută constă în aceea că în data de 11.02.2009, în jurul orelor 04,20 - 104,30 inculpatul l-a ucis prin împușcare pe - taximetrist, după care a târât și abandonat cadavrul victimei sub un pod rutier, sustrăgându-i apoi autoturismul, portmoneul și telefoanele mobile.
Pentru a dispune arestarea, tribunalul a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143.pr.pen. și art.148 lit."f" pr.pen. în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele descrise mai sus, iar pe de altă parte că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
La stabilirea pericolului pentru ordinea publică s-a avut în vedere reacția publică la comiterea unor infracțiuni de omor, posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare din partea unor alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte, sentimentul de insecuritate socială, precum și domeniul în care s-ar fi comis faptele.
Totodată s-a apreciat că măsura este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Analizând măsura dispusă, instanța de fond a reținut că aceasta este temeinică și legală. În cauză există probe care să facă verosimilă bănuiala că inculpatul ar fi comis faptele reținute în sarcina sa.
Făcând o evaluare a temeiurilor avute in vedere la luarea măsurii preventive împotriva inculpatului, instanța de fond a apreciat că acestea au fost corect reținute cu ocazia arestării preventive a acesteia, iar până in prezent neintervenind modificări sub acest aspect.
Aspectele invocate în apărare, a lipsei antecedentelor penale și a sincerității inculpatului au fost cunoscute chiar din momentul luării măsurii arestării preventive. Faptul că urmărirea penală a fost finalizată fără a fi coroborată cu alte elemente, nu este suficient pentru a se dispune punerea în libertate a inculpatului. Finalizarea urmăririi penale nu echivalează cu finalizarea procesului penal. B desfășurare a acestuia trebuie urmărită și în fața instanței, iar în cauză cercetarea judecătorească nici nu a început. Durata arestării preventive - 13 zile - nu poate fi considerată excesivă în cauză. Dimpotrivă, durata scurtă a acesteia nu poate duce la diminuarea impactului pe care îl au asupra opiniei publice faptele de acest gen într-un domeniu care ar trebui caracterizat printr-o atitudine corectă, onestă, respect față de coechipieri și adversari, precum și față de suporteri.
Nu se poate pune problema nici a egalității de tratament juridic cu consecința punerii în libertate a inculpatului în condițiile în care acesta are cea mai grea situație juridică dintre persoanele trimise în judecată în această cauză, și sub aspectul numărului infracțiunilor și sub pedepselor aplicabile în situația în care se va stabili vinovăția sa.
Apreciind astfel că temeiurile ce au determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului subzistă în continuare, acestea nu s-au modificat, prima instanță a constatat legalitatea și temeinicia măsurii dispuse și a dispus menținerea acesteia.
Față de împrejurarea că în cauza s-a stabilit termen in mod aleatoriu, prin programul Ecris, pentru data de 11.09.2009, având in vedere obiectul cauzei, impunându-se judecarea acesteia cu celeritate, s-a dispus preschimbarea termenului de judecată pentru data de 15 iulie 2009.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs în termen, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și a nu se mai menține măsura arestării preventive luate împotriva acestuia întrucât este nelegală, iar în subsidiar, a se constata că temeiurile avute în vedere la momentul luării față de inculpat a măsurii arestului preventiv s-au modificat.
Verificând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța constată că acesta este nefondat.
În mod legal și temeinic prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, constatând că aceasta este legală și temeinică, iar până în prezent nu au survenit modificări sub aspectul temeiurilor care au stat la baza luării acesteia.
În cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 cu C.P.P. art.148 lit. f C.P.P. respectiv există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, pedeapsa prevăzută de lege pentru această faptă este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care reiese din gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, infracțiunea de omor, împrejurările în care s-a comis aceasta, persoana inculpatului, atitudinea sa de nerecunoaștere, faptul că este cunoscut cu antecedente penale constând într-o infracțiune săvârșită cu violență, care însă nu atrage starea de recidivă.
Inculpatul este cercetat în prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, comisă prin aceea că, în data de 11.02.2009, în jurul orelor 4,20-4,30, l-a ucis prin împușcare pe - taximetrist, după care a târât și abandonat cadavrul victimei sub un pod rutier, sustrăgându-i apoi autoturismul, portmoneul și telefoanele mobile.
Aspectele invocate în apărare, legate de probatoriul aflat la dosarul cauzei, de modul în care acesta a fost administrat, sunt chestiuni de fond care vor fi avute în vedere la soluționarea cauzei pe fond, acestea neputând fi analizate cu ocazia verificării legalității și menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului. Față de faptul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, nu se impune nici înlocuirea acesteia cu obligarea de nu părăsi țara.
Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art.385/15 pct.1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.36/3.07.2009 a Tribunalului Bihor pe care o va menține în întregime.
Va obliga pe recurent să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent fiul lui și -, născut la 26.06.1985 împotriva încheierii penale nr.36 din 3 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 14 iulie 2009.
PREȘEDINTE PT. JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
în conc.odihnă
Semn.președ.completului
- -
Red.dec.judecător -
Jud.fond.
RC
3 ex. din 17.07.2009
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Tătar Ioana, Marinescu Simona
