Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 338/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA NR. 338
Ședința publică de la 08.05.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 2: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 3: Monica Vadana
*
GREFIER - - -
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă - - Serviciul Teritorial Bacău - legal reprezentat de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții-inculpați - în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales și - în stare de arest preventiv, asistat de avocați aleși și.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Apărătorii recurenților, pe rând, au precizat că aceștia își mențin cererile de recurs.
Nefiind alte cereri, s-a constatat dosarul în stare de judecată și s-a dat cuvântul părților.
Avocat -, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a susținut că în cauză se impune revocarea măsurii preventive; "temeiurile inițiale nu mai subzistă, fiind desființate prin trimiterea dosarului la instanță și prin toată desfășurarea procesului penal". A susținut că măsura a fost menținută reținându-se temeiul prev.de art.148 lit.f, dar fără o motivare în acest sens, instanța neindicând motivele care au determinat-o să ia această măsură preventivă, singura apreciere referindu-se la faptul că instanța de recurs am înlăturat temeiul prev. la art.148 lit.b, menținând temeiul prev. la art.148 lit.f Cod pr.penală. Față de aceste critici, apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea dosarului spre rejudecare. În continuare, apărătorul a solicitat ca în situația în care instanța de recurs ar aprecia că nu există niciun motiv de nulitate, să se aibă în vedere că analiza lapidară făcută de instanța de fond este greșită, în cauză nefiind îndeplinite cumulativ condițiile prev.de art.148 lit.f, întrucât nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. A apreciat că, conduita inculpatului este în măsură să indice dacă există pericol concret; a precizat că la dosarul cauzei sunt depus înscrisuri - respectiv caracterizare, adeverințe medicale privind starea de sănătate a acestuia și a familiei sale - și a solicitat ca acestea să fie avute în vedere de instanța de recurs. Apărătorul a mai solicitat a se avea în vedere și faptul că inculpatul nu are antecedente penale, iar declarațiile care îl încriminează sunt date de persoane, foarte sărace, fără scrupule, care doresc să obțină bani nemunciți. A mai arătat că inculpatul-recurent nu are posibilitatea de a influența părțile vătămate, care locuiesc în altă localitate, cele susținute de instanța de fond fiind simple supoziții. În final a solicitat "revocarea măsurii arestării pentru motivul invocat și, eventual, înlocuirea cu o altă măsură".
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a solicitat admiterea recursului declarat de acesta, susținând că nu sunt întrunite condițiile prev.de art.148 lit.b și f Cod pr.penală și nici ale la.2 din Legea nr.678/2001. A susținut că temeiurile avute în vedere nu mai subzistă; nu rezultă că inculpatul ar fi încercat să tergiverseze cercetarea penală. A solicitat a se avea în vedere faptul că fratele acestuia este foarte bolnav, și a apreciat că vina aparține patronului spaniol care a asigurat condiții inumane părților vătămate.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul-recurent, a susținut că hotărârea atacată este netemeinică, condițiile prev.la lit.f nefiind îndeplinite. A susținut că în încheiere se face trimitere la pericolul social al faptei, nefiind dovedit pericolul concret pentru odinea publică pe care se presupune că l-ar reprezenta inculpatul. A solicitat a se avea în vedere că părțile vătămate au mers la muncă în străinătate, nu au fost trimise pentru a furat. A apreciat că încadrarea juridică este greșită.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii recurate, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, respectiv art.148 lit.f Cod pr.penală. A solicitat as e avea în vedere natura faptelor comise de inculpați, modalitățile de săvârșire a acestora - care constituie indicii temeinice privind pericolul social concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpații.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, a arătat că este nevinovat și a solicitat să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, a arătat că dorește să fie judecat în stare de libertate.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea din 6.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău pronunțată în dosarul nr- s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive privind pe inculpații ȘI pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art 12alin 1,2 lit a și art 13 alin 1,2,3 raportat la art 12 alin 2 lit a din Legea 678/ 2001 modificată și completată rin Legea 287/2005, în temeiul art 300/1alin 1,3 Cpp
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele
Prin rechizitoriul DIICOT - Biroul Teritorial Bacău nr. 5D/P/2009 din 05.05.2009 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților și.
Instanța a fost sesizată la data de 05.05.2009, astfel că potrivit art.3001are C.P.P. obligația ca după înregistrarea dosarului, având în vedere că inculpații și sunt arestați preventiv în prezenta cauză, să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive înainte de expirarea duratei pentru care aceasta a fost dispusă.
Se reține că prin Încheierea din 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacăus -a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pe o durată de câte 29 de zile începând cu data de 13.04.2009 și până la 11.05.2009, inclusiv.
Inculpații au fost arestați preventiv în baza acestei încheieri, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr.16/13.04.2009 și nr.17/13.04.2009.
Din datele dosarului rezultă că aceștia au fost cercetați și trimiși în judecată pentru următoarele infracțiuni:inculpatul trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 al.1,2 lit. și art. 13 al.1,2,3 raportat la art. 12 al.2 lit.a din Legea nr. 678/2001, modificată și completată prin Legea 287/2005,cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, faptele constând în esență în aceea că în cursul lunii august 2008 în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul, au recrutat prin înșelăciune, constând în promisiunea mincinoasă a obținerii unui loc de muncă în străinătate, persoanelor vătămate, Cupaș, și ( minor în vârstă de 16 ani), cărora le-au prezentat informații false cu privire la condițiile de muncă și salarizare în Spania, și ulterior, la începutul lunii septembrie 2008, le-au asigurat transportul în această țară, (cu excepția persoanelor vătămate și ), unde le-au suspus exploatării prin executarea unor munci cu nerespectarea normelor legale privind salarizarea, sănătatea și condițiile de muncă, și le-au obligat să cerșească beneficiind de sumele de bani realizate din această activitate. Anterior, în cursul lunii mai 2008, împreună cu, sub promisiunea mincinoasă a angajării în agricultură, în Spania, profitând de servitutea datoriilor instituită asupra persoanelor vătămate, G și, inculpatul, le-a determinat să accepte să se deplaseze cu el în Spania, unde le-a supus exploatării prin prestarea de activități cu încălcarea normelor legale de muncă, salarizare, sănătate și securitate, abandonându-le în această țară.
În ceea ce îl privește pe inculpatul se reține că a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 al.1,2 și art. 13 al.1,2,3 raportat la art. 12 al.2 lit. a din Legea nr. 678/2001, modificată și completată prin Legea 287/2005, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod Penal, faptele reținute în sarcina acestuia constau în aceea că în cursul lunii august 2008, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul, au recrutat prin înșelăciune, constând în promisiunea mincinoasă a obținerii unui loc de muncă în străinătate persoanelor vătămate, Cupaș, și ( minor în vârstă de 16 ani), cărora le-au prezentat informații false cu privire la condițiile de muncă și salarizare în Spania, și ulterior, la începutul lunii septembrie 2008, le-au asigurat transportul în această țară, (cu excepția persoanelor vătămate și ), unde le-au suspus exploatării prin executarea unor munci cu nerespectarea normelor legale privind salarizarea, sănătatea și condițiile de muncă, și le-au obligat să cerșească beneficiind de sumele de bani realizate din această activitate.
Temeiurile legale care au stat la baza luării măsurii arestării preventive au fost dispozițiile art.148 lit. b și f Cod pr.penală, reținându-se că există date că inculpații încearcă să zădărnicească aflarea adevărului direct sau indirect prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă și că, infracțiunile pentru care au fost cercetați sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, respectiv 10- 20 ani, iar lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică bazat pe probele existente până la data sesizării instanței cu propunerea de arestare preventivă. Temeiurile legale au fost modificate în sensul că prin Încheierea nr. 30 din 17.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr- s-a admis recursul recurenților inculpați, s-a înlăturat temeiul juridic al arestării prevăzut de art. 148 b și C.P.P. s-a apreciat că subzistă temeiul legal prevăzut de art. 148 lit. f din același cod.
Instanța verificând legalitatea și temeinicia măsurii preventive luată cu privire la inculpații și constată că luarea acestei măsuri s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv art. 143 și art. 148 lit. f C.P.P. reținându-se că în cauză există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost cercetați, constatarea vinovăției și sancțiunile penale ce s-ar putea aplica urmând a fi stabilite după administrarea tuturor probatoriilor, finalizarea cercetării judecătorești și cu ocazia deliberării.
Inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată pentru infracțiuni sancționate de textele de lege incriminatoare cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea inculpaților în libertate acesta rezultă - așa cum de altfel s-a reținut și cu ocazia arestării preventive a inculpaților - din natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care au fost cercetați, perioada de timp în care se reține că s-a desfășurat activitatea infracțională, amploarea fenomenului infracțional cu un pronunțat caracter transfrontalier și care se poate deduce și din numărul mare de persoane implicate care au calitatea de părți vătămate sau persoane care au înțeles să nu-și exercite această calitate în cadrul procesului penal (, ).
Chiar dacă în cauză nu mai subzistă temeiul legal al arestării prevăzut de art. 148 lit. C.P.P. așa cum s-a reținut prin încheierea menționată mai sus, în cauză nu se poate reține că au dispărut temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării deoarece există în continuare cele prevăzute de art. 148 lit. f
C.P.P.În ceea ce privește aspectele invocate de apărătorii angajați ai inculpaților privind conduita acestora în cursul urmăririi penale, urmează a fi avute în vedere de instanță cu ocazia soluționării fondului cauzei.
Instanța având în vedere că, cercetarea judecătorească nu a început, fiind sesizată așa cum s-a arătat mai sus la data de 05.05.2009, a constatat că nu au dispărut temeiurile care au impus privarea de libertate a inculpaților, de la data arestării și până în prezent, neintervenind nici un motiv care să fi condus la înlăturarea acestora.
În atare condiții instanța a dispus menținerea măsurii arestării preventive cu privire la cei doi inculpați potrivit art.3001al. 1,3.
C.P.P.S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărători angajați.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod pr.penală.
Împotriva încheierii au declarat recurs ambii inculpați.
Oral, în fața instanței de recurs inculpatul,prin apărător ales a invocat nelegalitatea și netemeinicia încheierii primei instanțe prin aceea că se impunea revocarea măsurii arestului preventiv întrucât nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii nu mai subzistă - temeiul de la art 148 lit b Cpp fiind înlăturat de Curtea de Apel în recursul declarat împotriva încheierii precedente. S-a mai invocat că încheierea nu a fost motivată, că nu rezultă din actele dosarului că ar fi încercat să influențeze părțile vătămate sau să zădărnicească urmărirea penală. că datele personale ale inculpatului nu justificau arestarea preventivă.
Inculpatul, prin apărător ales invocat netemeinicia încheierii primei instanțe, întrucât lipsește pericolul pentru ordinea publică, răspunderea aparținea patronului spaniol,ei înșiși, inculpații au rămas în Spania fără mijloace de subzistență.
Examinând cauza de față prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul art 385/6 alin 3 Cpp,instanța de control judiciar constată că recursurile sunt nefondat din considerentele următoare.
Din materialul probator de la dosar, respectiv Curtea constată că în privința inculpaților și există suficiente probe sau indicii temeinice care să îndreptățească presupunerea că aceștia ar fi săvârșit infracțiunile de trafic de persoane și de minori pentru care sunt cercetați.
De asemenea, din probe rezultă că recurenții se află în situația prev de art.148 lit f Cpp în sensul că există presupunerea că ar fi săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că există probe că lăsarea inculpatei în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii,la aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu se poate face abstracție de gravitatea faptei.Pericolul public poate rezulta și din însăși pericolul social al infracțiunii, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, în lipsa unei riposte ferme a autorităților, de noi fapte asemănătoare. Pericolul social concret în cauză este demonstrat și de caracterul organizat al acțiunii inculpaților, de numărul mare de victime, de vulnerabilitatea lor socio- economică, de caracterul transfrontalier al activității infracționale, ale acesteia aparențele de veridicitate și legalitate
Existenta unor temeiuri plauzibile de a-l bănui pe inculpat de comiterea infracțiunilor si riscul ca el să se sustragă justiției sunt motive suficiente care să legitimeze luarea unei masuri preventive adecvate -a decis Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea din 26 octombrie 2000, în cazul Kudla Poloniei.
Pe de altă parte necesitatea desfășurării în bune condiții a cercetării judecătorești, în condițiile în care au adoptat o atitudine de negare a săvârșirii faptelor, pe care o manifestă și în prezent precum și administrarea probelor în cauza pendinte, presupune asigurarea unor măsuri sporite de protecție a părților vătămate și a martorilor care pot fi realizate exclusiv prin intermediul măsurii arestării preventive.
Susținerea inculpatului că încheierea recurată nu ar fi motivată nu poate fi primită atâta vreme cât instanța a examinat pe rând atât aspectele care vizează legalitatea cât și temeinicia stării de arest expunând pe larg motivele pentru care condițiile prevăzute de art 148 lit F Cpp sunt cumulativ întrunite.
În cauză, judecata se află la început, existând pericolul ca prin lăsarea inculpaților în libertate să influențeze părțile vătămate și martorii care urmează a fi audiați.
Întrucât încheierea primei instanțe este legală și temeinică și nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu în temeiul art 385 / 9 al 3 Cpp Curtea, va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art 385/15 pct 1 lit. b Cpp.
Văzând și dispozițiile art 192 alin 2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-inculpați și împotriva încheierii din data de 6.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Constată că inculpații au fost asistați de apărători aleși.
În baza art.192 al.2 Cod pr.penală, obligă recurenții să plătească statului câte 300 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8.05.2009, în prezența inculpaților arestați.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.înch. -
Red.dec.-
Tehnored. - 2 ex.
11.05.2009
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu, Monica Vadana
