Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 34/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR- (2880/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.34
Ședința publică din 08 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ursulescu Elena
JUDECĂTOR 2: Petre Popescu
JUDECĂTOR 3: Florică Duță
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 02 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții inculpați în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2010 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, judecarea inculpatului în stare de libertate, considerând că nu se mai justifică menținerea stării de arest în raport de învinuirile pentru care a fost trimis în judecată și de momentul procesual, respectiv verificarea legalității și menținerii arestării. Consideră că în raport de persoana inculpatului, de fapta săvârșită, circumstanțele acesteia și modalitățile în care acesta a participat la o singură faptă săvârșită în decembrie 2008, măsura arestării preventive nu se mai justifică. De asemenea, apreciază că motivarea instanței de fond privește doar aspecte care interesează participația penală a celorlalți coinculpați. Astfel, în motivarea menținerii arestării se arată că probele sunt atât de sigure și de certe încât lăsarea sa în libertate ar constitui în continuare un pericol pentru ordinea publică. În opinia sa, inculpatul are o situație aparte față de ceilalți coinculpați, în sensul că o singură dată, într-un singur moment al supravegherii efectuate în mod calificat de către organele de cercetare penală ale poliției a intrat în contact cu un investigator sub acoperire.
Consideră că nu există temeiuri care să ducă la concluzia că inculpatul ar mai săvârși în viitor o faptă de acest gen.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, judecarea inculpatului în stare de libertate, considerând că lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu există date prin care lăsarea în libertate a inculpatului ar influența în sens negativ cercetarea judiciară. Solicită a se aprecia faptul că nu s-a ținut cont nici de prezumția de nevinovăție, de faptul că cercetarea judiciară a fost încheiată, de timpul scurs de la comiterea infracțiunii. Inculpatul a fost sincer, a colaborat cu organele de cercetare și consideră că punerea sa în libertate nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate întrucât subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Sub aspectul prevederilor art.143 există C.P.P. suficiente probe care să ateste presupunerea rezonabilă că inculpați au comis faptele reținute în sarcină. De asemenea, apreciază că trebuie avută în vedere și natura drogului traficat. este un drog de lux, cu cele mai mari venituri obținute în urma acestei activități ilicite.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, se consideră nevinovat și solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere faptul că nu are antecedente penale și are un copil minor în întreținere.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din 2.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-, în baza art. 3002raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților G și, cercetați sub aspectul săvârșirii de infracțiuni la regimul traficului de droguri de mare risc.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen, cei doi inculpați solicitând judecarea lor în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nu au antecedente penale, cauza se află într-un stadiu procesual avansat și nu ar avea cum să impieteze asupra bunei desfășurări a procesului penal.
Au mai invocat că durata de timp scursă de la momentul luării măsurii preventive a depășit un caracter rezonabil.
În circumstanțiere, inculpatul a arătat că este tatăl unui copil minor aflat în întreținerea sa.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică.
Instanța fondului a dispus în mod întemeiat menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, constatând că sunt întrunite cerințele art.300/2 Cod procedură penală rap. la art.l60/b alin.3 Cod procedură penală, iar menținerea acestei măsuri este necesară pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești, în acord cu dispozițiile art.136 alin.l Cod procedură penală.
Astfel, sub aspectul condițiilor impuse de art.143 Cod procedură penală
rap. la art.68/1 Cod procedură penală, Curtea constată că probatoriul
administrat până în prezent nu a făcut să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile de trafic ilicit de droguri de mare risc.
În sarcina inculpatului G s-a reținut că Ia data de 06.05.2009 împreună cu inculpatul a vândut unui colaborator al poliției cantitatea de 1,03 grame de cocaină pentru suma de 600lei;la data de 07.05.2009, împreună cu inculpatul a vândut unui colaborator a! poliției cantitatea de 0,99 grame de cocaină pentru suma de 600 iei; la data de 11.05.2009, împreună cu inculpatul a vândut unui colaborator al poliției cantitatea de 0,50 grame de cocaină pentru suma de 300 lei;la data de 13.05.2009, împreună cu inculpatul a vândut unui colaborator al poliției cantitatea de 0,58 grame de cocaină pentru suma de 300 lei;la data de 19.05.2009, împreună cu inculpatul a vândut unui colaborator al poliției cantitatea de 0,42 grame de cocaină pentru suma de 300 lei;la data de 20.05.2009, împreună cu inculpatul a vândut unui colaborator al poliției cantitatea de 0,40 grame de cocaină pentru suma de 300 lei;
- în sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 06.05.2009 împreună cu inculpatul zis " " a vândut unui colaborator al poliției cantitatea de 1,03 grame de cocaină pentru suma de 600 lei; la data de 07.05.2009, împreună cu inculpatul G zis " " a vândut unui colaborator al poliției cantitatea de 0,99 grame de cocaină pentru suma de 600 lei; la data de 11.05.2009, împreună cu inculpatul G zis " " a vândut unui colaborator al poliției cantitatea de 0,50 grame de cocaină pentru suma de 300 lei; la data de 13.05.2009, împreună cu inculpatul G zis " " a vândut unui colaborator al poliției cantitatea de 0,50 grame de cocaină pentru suma de 300 lei; la data de 13.05.2009, împreună cu inculpatul G zis " "a vândut unui colaborator al poliției cantitatea de 0,58 grame de cocaină pentru suma de 300 lei; la data de 19.05.2009, împreună cu inculpatul G zis " a vândut unui colaborator al poliției cantitatea de 0,42 grame de cocaină pentru suma de 300 lei;la data de 20.05.2009, împreună cu inculpatul G zis " a vândut unui colaborator al poliției cantitatea de 0,40 grame de cocaină pentru suma de 300 lei;
Examinând temeiul prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, ce fundamentat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, Curtea a constatat că și acesta se menține, întrucât pedeapsa prevăzuta de lege pentru infracțiunea prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 este închisoarea cu mult peste 4 ani, iar la dosarul cauzei există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În analiza acestei din urmă condiții prevăzute de lege, prima instanță s-a raportat în mod just la gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor pentru care sunt trimiși în judecată inculpații, astfel cum este conturat acesta de limitele mari de pedeapsă fixate de legiuitor, de împrejurările și modalitățile concrete în care se presupune că faptele au fost comise, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce (traficul ilicit de droguri de mare risc afectând în mod grav sănătatea publică), dar și de recrudescența impresionantă pe care a cunoscut-o acest fenomen infracțional.
De altfel, și în jurisprudența Curții de la Strasbourg s-a admis că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății", de natură să justifice o detenție preventivă. Raportându-se la timpul scurs de la momentul luării măsurii arestării preventive (februarie 2009), de circa 10 luni, Curtea constată că acesta nu este de natură a atenua în mod semnificativ impactul negativ pe care l-ar avea asupra opiniei publice judecarea inculpaților în stare de libertate pentru infracțiuni de asemenea gravitate.
Pe de altă parte, acest interval de timp nu are nici un caracter nerezonabil, prin prisma diligentelor sporite depuse de organele judiciare în soluționarea cauzei, dar și a complexității cauzei (dată de numărul mare de inculpați și infracțiuni deduse judecății).
Cum temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților se mențin neschimbate, cererile acestora de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate la fond nu sunt întemeiate, nefiind întrunite cerințele art.139 alin. l Cod procedură penală.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art.385/15 pct. l lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați, soluție în raport de care îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 2.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli de judecată și pe inculpatul la 200 lei, din care 100 lei onorariu avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-26.01.2010
Președinte:Ursulescu ElenaJudecători:Ursulescu Elena, Petre Popescu, Florică Duță
