Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 347/2010. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
Dosar nr. 1535/2/2010
428/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 347
Ședința publică din data de 24 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 2: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 3: Cîrstoiu Veronica
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 11.02.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal, în stare de arest asistat juridic de apărător din oficiu cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu pentru recurentul-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 11.02.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, în dosarul nr- și judecarea inculpatului în stare de libertate având în vedere că din actele dosarului nu rezultă pericolul concret pentru ordinea publică.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestări preventive nu s-au schimbat, subzistă și impun în continuare menținerea stării de arest a inculpatului, față de faptul că acesta a mai fost condamnat anterior pentru infracțiuni de tâlhărie și furt, beneficiind de clemența instanței de judecată.
Având în vedere natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat, precum și persistența infracțională rezultă pericolul concret pentru ordinea publică.
Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea stării de arest a inculpatului.
Recurentul-inculpat în ultimul cuvânt arată că este de acord cu concluziile apărătorului din oficiu.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 11 februarie2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-, În baza art.3001alin. 1 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, zis "" și, iar în temeiul art.3001alin. 3 Cod procedură penală, a fost menținută această măsură pentru ambii inculpați.
În baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, au fost respinse - ca neîntemeiate - cererile inculpaților, zis "" și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este pe deplin justificată, din datele existente la dosarul cauzei existând cel puțin indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
Împotriva inculpatului a fost luată măsura arestării preventive prin încheierea din data de 15 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-, reținându-se ca temeiuri ale luării acestei măsuri dispozițiile art.148 lit.f și art.143 Cod procedură penală.
Astfel, se reține că, la data de 14 ianuarie 2010, inculpatul alături de, au vândut martorului cu identitate protejată " " o punguță ce conținea 3,59 grame heroină, contra sumei de 650 lei, provenită din fondurile, iar cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 14.01.2010, la adresa situată în B, sector 5,-, -. 2,. 23, unde locuiau inculpații și, a fost găsită cantitatea totală de 6,72 grame heroină, pe care cei doi o dețineau în vederea comercializării.
Probele administrate până în prezent nu au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Curtea constată - cum bine a reținut și instanța de fond - că și la acest moment se mențin temeiurile avute în vedere la luarea inițială a măsurii, respectiv dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea presupus a fi comisă este închisoarea mai mare de 4 ani, și există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Oricum, analiza temeiurilor de fapt ale arestării preventive presupune doar antamarea faptelor principale, a probatoriilor în vederea constatării existenței unei suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, în sensul dat de art.5 paragraf 1, lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
-se acestui deziderat - fără a proceda la o analiză a probelor, a mijloacelor de probă sau a modalităților de administrare a acestora - Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea față de inculpat a celei mai grave măsuri preventive subzistă în continuare.
În lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform art.136 alin. final C.P.P.), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului etc.
Nu poate fi primită susținerea apărătorului inculpatului, în sensul că acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică, în condițiile în care organele de anchetă penală au reținut că acesta a fost prins în flagrant în timp ce vindea droguri de mare risc.
Această modalitate de operare, urmarea produsă asupra sănătății publice, limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, demonstrează cu suficiență pericolul social pentru ordinea publică, pe care-l prezintă inculpatul; rezonanța negativă produsă în rândul comunității este de natură a tulbura în mod real ordinea publică, generând o stare de neîncredere și insecuritate pentru membrii societății, astfel că lăsarea în libertate - cel puțin la acest moment procesual - nu este oportună.
De altfel, inculpatul nu a precizat care ar fi - în opinia sa - cauzele care ar conduce la concluzia negativă, în sensul că nu ar mai subzista temeiurile care au stat la baza arestului preventiv.
Totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului corespunde scopului reglementat de dispozițiile art.136 Cod procedură penală, privarea acestuia de libertate, fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpatul.
Curtea constată că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, astfel că îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 11 februarie2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare, către stat, din care suma de 100 lei - reprezentând onorariul apărătorului din oficiu - se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.G--II.
Președinte:Găgescu RisanteaJudecători:Găgescu Risantea, Bădescu Liliana, Cîrstoiu Veronica