Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 348/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(438/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 348/R
Ședința publică de la data de 04 Martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 2: Luciana Mera
JUDECĂTOR 3: Viorica Costiniu
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției - - reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 20 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.52585/2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care;
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului inculpat, depune la dosar motivele de recurs și apreciază că încheierea atacată este nelegală și netemeinică față de următoarele considerente:
Astfel, s-au schimbat substanțial temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, inculpat a fost arestat pentru anumite fapte, motivările care au stat atât la baza referatului cu propunere de arestare preventivă, cât și în încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă, nu mai au legătură cu acest caz. În principal, motivul esențial care a stat la baza arestării preventive și luării acestei măsuri a fost faptul că, clientul său, care a fost trimis în judecată pentru infracțiuni de natură informatică, ar fi încercat să vândă un program părții civile E. Clientul său a fost trimis în judecată doar pentru încercarea sa de a intra în site-ul părți civile și de a schimba anumite lucruri în parole angajaților, așa încât apreciază că în prezent, acest motiv nu mai subzistă.
Un alt temei care s-a schimbat față de temeiul arestării preventive, îl reprezintă posibilitatea inculpatului de a distruge sau a altera mijloace de probă. Ori, este imposibil ca, la acest moment, clientul său, să mai poată ajunge în posesia acestor materiale care se află la dosarul cauzei, care are ca obiect infracțiuni de natură strict informatică și, indiferent dacă va fi sau nu dovedită, mijloacele de probă sunt foarte clare, precise și nu mai pot fi avute în vedere acele temeiuri privind distrugerea sau alterarea unor mijloace de probă.
Un alt motiv, care a fost avut în vedere, la momentul arestării preventive, îl reprezintă eventuala sustragere a inculpatului de la cercetarea penală, ori, și acest aspect consideră că nu poate fi avut în vedere, la acest moment, întrucât, clientul său a fost deja trimis în judecată, existând un rechizitoriu. Mai arată că un alt motiv, ar fi chiar starea de fapt și situația în care se află astăzi inculpatul, respectiv, în cauză, sunt cercetați trei inculpați, din care doar clientul său se află în stare de arest și, pentru egalitate de tratament, solicită lăsarea în libertate a acestuia, apreciind că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Față de toate aceste considerente expuse, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând în fond, lăsarea în libertate a inculpatului. Dacă totuși, se va trece peste acest aspect și se va considera că se impune luarea unei măsuri preventive asupra inculpatului, solicită ca aceea să fie obligarea de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Parchetului, arată că este de acord cu susținerea apărătorului inculpatului în sensul că situația de fapt reținută în actul de sesizare este diferită decât cea avută în vedere la luarea măsurii arestării preventive, dar această situație de fapt nu este în măsură să minimalizeze răspunderea inculpatului. Astfel, după arestarea sa preventivă la 17.04.2008 pentru faptul că în cursul anului 2007 a accesat în mod neautorizat conturile de e-mail ale angajaților și clienților, încercând ulterior să pună la dispoziția acestei companii toate datele astfel accesate, prin ordonanța din 06.08.2008 s-a extins urmărirea penală cu privire la alte acte materiale, ce intră în conținutul constitutiv al acelorași infracțiuni reținute și în mandatul de arestare preventivă, respectiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 42,44,46,48 din Legea nr.161/2003.
Apreciază ca fiind rezonabilă temerea organelor judiciare și temerea instanței de fond, că odată pus în libertate inculpatul ar putea să se sustragă cercetării judecătorești, având în vedere împrejurarea că acesta nu s-a prezentat la chemările organelor de urmărire penală. În plus, este fugit de acasă de la vârsta de 14 ani, nu manifestă respect față de autoritățile judiciare din moment ce nu a putut să manifeste respect nici față de autoritatea părintească.
Totodată, este rezonabilă presupunerea că inculpatul va distruge mijloacele materiale de probă, având în vedere împrejurarea că în această cauză s-a dispus disjungerea cu privire la alte acte materiale existând pericolul ca în acele dosare să distrugă mijloacele materiale de probă.
Solicită a se observa și atitudinea ulterioară arestării inculpatului, faptul că acesta a refuzat să pună la dispoziție parolele de decriptare ale unor programe găsite pe CD-urile ce au fost ridicate cu ocazia percheziției domiciliare.
Față de cele susținute, solicită respingerea recursului inculpatului, ca fiind nefondat.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul în replică, apreciază că, chiar dacă există alte acte materiale, nu se poate ca inculpatul să rămână arestat în prezenta cauză pentru ca să nu distrugă alte probe materiale din alt dosar.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat, se raliază la concluziile puse de apărătorul său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 20 02.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului București,Secția I Penală, în baza art.300/2 Cod procedură penală raportat la art.160/b alin.3 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și în baza art.139 alin.1 Cod procedură penală a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin Rechizitoriul nr. 66/D/P/2007 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul sub aspectul săvârșirii infr. prev. și ped. de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. 1, 2 și 3, art. 44 alin. 2, art. 46 alin. 1 și 2 și art. 48 din Legea nr. 161/2003, toate cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și respectiv disp. art. 33 lit. a Cod penal.
În fapt,s-a reținut în sarcina inculpatului faptul că în cursul anului 2007 accesat neautorizat în mai multe etape conturi de e-mail ale angajaților și clienților eBay. prin folosirea unor programe speciale și afectând măsurile de securitate ale sistemelor companiei. Prejudiciul comunicat inițial de persoana vătămată se ridică aproximativ la suma de un milion USD. Investigațiile întreprinse au relevat că inculpatul a fost ajutat în comiterea faptelor de mai mulți
indivizi neidentificați până în prezent ajutorul constând în suport material și tehnic.
Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 17.04.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, emițându-se nr. 76/UP/ 17.04.2008, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prev de art. 143 și 148 lit. a, b și f proc.pen.
Potrivit dispozițiilor art. 3002.proc.pen. instanța este datoare să verifice din oficiu, în situația în care inculpatul este arestat, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, iar potrivit art. 160 alin. 1 și alin. proc.pen. când instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată menținerea arestării preventive, verificat acestei măsuri fiind făcută nu mai târziu de 60 de zile.
Astfel, verificând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, Tribuna a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143.proc.pen. exista suficiente indicii temeinice și probe din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, în acest sens fiind declarațiile inculpatului, procesele-verbale de percheziție domiciliară și informatică, declarațiilor martorilor, precum și înscrisurile aflate în dosarul de urmărire penală.
De asemenea, instanța a constatat că sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. lit. a, b și f proc.pen. întrucât inculpatul, fiind legal citat la datele de 12.11.2007/ 27.12.2007 nu s-a prezentat în vederea audierii, deși i s-a adus la cunoștință acest lucru de către fratele său, iar cu ocazia unei discuții pe cu acesta, inculpatul i-a comunicat ca nu se va prezenta la poliție. Mai mult, inculpatul a schimbat frecvent locațiile unde își desfășoară activitatea ilicită, a aruncat de la fereastra în momentul sosirii organelor de urmărire penală laptop-ul cu care realiza operațiunile informatice, încercând astfel că zădărnicească aflarea adevărului, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani și exista probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor, modalitățile și împrejurările concrete în care acestea s-au comis, precum și urmările produse.
Astfel fiind, Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestare preventivă nu s-au schimbat și au impus în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal,motiv pentru care în conformitate cu disp. art. 300.proc. pen. rap. la art.160 alin.1și 3.proc.pen. s-a menținut starea de arest a acestuia.
De asemenea, pentru aceleași considerente, a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu parări localitatea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, solicitând punerea în libertate.
Curtea analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/6 Cod procedură penală, constată că recursul formulat este nefondat.
Probele administrate în cauză conturează presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele ce i se rețin în sarcină.
Gravitatea faptei comise, precum și aspectul că inculpatul și-a continuat activitatea infracțională, deși cunoștea că organele judiciare au început să facă cercetări cu privire la faptele sale, justifică aprecierea că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică.
De asemenea inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauză prin distrugerea unor probe, imediat după ce a fost descoperit.
Curtea constată că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și ele justifică în continuare menținerea ei.
De aceea va respinge ca nefondat recursul conform art.385/15 pct.1 lit.b și în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 20 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Dact.EA
2 ex./6.04.2009/6.04.2009/ 08.04.2009
Președinte:Cristina RotaruJudecători:Cristina Rotaru, Luciana Mera, Viorica Costiniu
