Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 376/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 376/R/2009
Ședința publică din 9 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Moldovan JUDECĂTOR 2: Delia Purice
JUDECĂTORI: Iuliana Moldovan, Delia Purice, Maria Boer Președinte Secția Penală
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații și, deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 26 mai 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv față de inculpații și.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații și, aflați în stare de arest, asistați de apărător desemnat din oficiu, avocat R din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul din oficiu al inculpaților și susține că inculpații au declarat recurs împotriva încheierii penale prin care s-a menținut măsura arestului preventiv. Consideră că inculpații la acest moment se bucură de prezumția de nevinovăție, nefiind pronunțată o soluție definitivă în prezenta cauză.
În ceea ce privește incidența cazului prev. de art. 148 lit. f proc.pen. susține că nu există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce o privește pe inculpata, în sarcina acesteia s-au reținut și temeiurile prev. de art. 148 lit. b și e proc.pen. avându-se în vedere declarațiile unor martori și părți vătămate cum că au fost amenințate de către inculpată și aparținători ai acesteia. Nu s-a făcut însă dovada că sunt amenințați de către inculpată și rudele acesteia.
În concluzie, solicită admiterea recursul declarat de inculpați, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună punerea de îndată în libertatea a inculpaților. Cu onorar.
Reprezentanta DIICOT- Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanțe de fond, prin care s-a menținut măsura arestului preventiv. În mod just prima instanță a constatat că măsura arestului preventiv a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale.
Sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 proc.pen. respectiv există probe administrate în cursul urmăririi penale și în cursul judecății din care rezultă că inculpații au săvârșit infracțiunile de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism.
În sarcina inculpatei s-au reținut temeiurile prev. de art. 148 lit. b, e și f proc.pen. Deși a beneficiat inițial de clemența instanței, dispunându-se față de aceasta o măsură neprivativă de libertate, inculpata a continuat săvârșirea infracțiunilor, încercând să realizeze înțelegeri frauduloase cu părțile vătămate, iar când acestea nu au fost de acord, a încercat să le amenințe.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate, nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Are patru copii minori, iar mama sa este grav bolnavă.
Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetată în stare de libertate, nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului Tribunalul Cluj prin încheierea din 26 mai 2009, în temeiul art.3002raportat la art.160 cod proc.pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și, arestați preventiv în Penitenciarul Gherla, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prev.de art.13 alin.1,3 și 4 din Legea 678/2000 cu aplicarea art.41, 42 pen. trafic de persoane prev.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 și proxenetism prev.de art.329 alin.1 pen.totul cu aplicarea art.33 lit.a pen.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanța a reținut că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpaților subzistă și în prezent și impun menținerea în continuare a acestei măsuri.
Împotriva încheierii tribunalului au declarat recurs inculpații solicitând casarea acesteia și dispunerea judecării lor în stare de libertate.
În susținerea recursurilor, inculpații au arătat în esență că arestarea lor nu se justifică prin existența unor probe sau indicii temeinice din care ar rezulta și conform art.681cod proc.pen. presupunerea rezonabilă că au săvârșit faptele imputate prin rechizitoriu și nici nu s-au produs probe certe în sensul că lăsarea lor în libertate ar putea pune în pericol concret ordinea publică.
Curtea examinând recursurile declarate, ajunge la constatarea că acestea sunt nefondate.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul recurent a fost arestat la data de 7 ianuarie 2009 prin încheierea nr. 1 a Tribunalului Cluj, iar prin ordonanța din 6 ianuarie 2009 față de a fost luată măsura preventivă de obligare de a nu părăsi localitatea pe 30 de zile de la 6 ianuarie 2009 - 4 februarie 2009 întrucât în urma examinării medicale s-a stabilit împrejurarea că aceasta este însărcinată, ulterior luându-se față de aceasta măsura arestării preventive la 31 martie 2009 de către Tribunalul Cluj, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.1/2009.
Încheierea de arestare a ambilor inculpați a fost atacată cu recurs, fiind menținută de instanța de control judiciar.
Cu această ocazie s-a analizat temeinicia și legalitatea arestării preventive a inculpaților, constatându-se de către instanță că luarea acestei măsuri s-a făcut cu respectarea normelor legale prev.de art. 136 raportat la art. 143 cod proc.pen. și că în privința acestora sunt incidente cazurile de arestare prev.de art.148 lit. f Cod proc.pen. iar față de inculpata boldijan și cele prev.de art.148 lit.b și e proc.pen. respectiv există date că aceasta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților și totodată, că a încercat să exercite presiuni asupra părților vătămate.
Instanța de fond după înregistrarea dosarului a verificat din nou legalitatea și temeinicia arestării preventive, constatând în mod corect că temeiurile care s-au avut în vedere la luarea arestării preventive și-au păstrat actualitatea.
Potrivit rechizitoriului, inculpatului i se impută că împreună cu inculpata - concubina sa - în baza aceleieași rezoluții infracționale, în anul 2008 le-a recrutat și găzduit pe părțile vătămate în vârstă de 16 ani și - de 13 ani, la locuința situată în C-N-, iar prin amenințăare și violență le-a obligat să practice prostituția în zona Clubului și respectiv cerșetoria, exploatându-le în beneficiul lor. Inculpatul, împreună cu inculpata tot în anul 2008 a recrutat-o și cazat-o pe partea vătămată în vârstă de 18 ani la locuința situată în C-N,-, iar prin amenințare și crearea unei stări de dependență emoțională și materială l-a obligat să practice cerșetoria exploatându-l în beneficiul lor. În sarcina inculpaților se mai reține că în aceeași perioadă au recrutat și găzduit pe la locuința situată în C-N,- care practica prostituția de bună voie, trăgând foloase în urma acestei îndeletniciri a părții vătămate, banii obținuți de aceasta fiind preluați de către cei doi inculpați.
Deși inculpații recurenți au negat presupunerea rezonabilă că ar fi comis fapta, în rechizitor se face trimitere la mai multe probe directe și indirecte din care ar rezulta presupunerea rezonabilă a implicării acestora în activitatea infracțională, între care declarațiile martorilor, G, care se coroborează perfect cu declarațiile părților vătămate, - și -.
Stabilirea vinovăției inculpaților recurenți urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 cod proc.pen. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de aceștia.
Pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată cât și din activitatea desfășurată de ei în perioada infracțională.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpaților, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestora la un proces echitabil, ei având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare, pentru a demonstra lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.
Măsura arestării preventive în cazul infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism se impune și prin prisma faptului că asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Este necontestat că în speță este incident în privința recurenților cazul de arestare prev.de art. 148 lit. f cod proc.pen.
Pe de altă parte, pedepsele prevăzute de lege pentru faptele comise sunt mai mari de 4 ani închisoare, astfel că lăsarea acestora în libertate ar putea prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, ținându-se seama tocmai de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii infracțiunilor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpați.
Totodată, potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpații au fost arestați în vederea aducerii lor în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit infracțiuni.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpaților fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al CEDO.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune", măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Referitor la inculpata este de remarcat că sunt incidente și disp.art.148 lit.b și e proc.pen.deoarece din declarațiile părții vătămate, declarațiile martorelor și, declarația părții vătămate rezultând date certe că inculpata după trimiterea în judecată a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate și și a martorelor și, aceasta exercitând presiuni asupra victimelor menționate mai sus. Probele reliefează că în privința părții vătămate, inculpata a încercat să-l determine să schimbe declarațiile date în faza de urmărire penală, prin aceleași manopere prin care l-a convins să cerșească în beneficiul ei și al recurentului, oferindu-i adăpost și hrană dar pentru că nu a reușit, recurenta a continuat cu amenințări și presiuni asupra lui, atât direct cât și prin intermediul fratelui ei, numitul G, pentru a se prezenta în instanță și a-și retrage declarațiile anterioare. Referitor la partea vătămată în vârstă de 13 ani, instanța reține că acesta locuiește în continuare cu recurenta care are un control deplin asupra lui, existând indicii temeinice că această victimă cerșește în continuare un beneficiu inculpatei.
Aceleași probe evidențiază că recurenta le-a contactat și pe martorele și, ale căror depoziții îi sunt defavorabile și le-a amenințat să nu se prezinte în instanță pentru a-și susține declarațiile din faza de urmărire penală, afirmând că, în caz contrar, "se vor întoarce pachet acasă" iar martorei i-a atras atenția "să aibă grijă că fiul ei este la ea".
Mai mult, și după arestarea ei preventivă, recurenta prin intermediul fratelui său Gac ontinuat să exercite presiuni constând în insulte și amenințări cu bătaia asupra părților vătămate și a martorilor în scopul de a zădărnici aflarea adevărului în cauză, împrejurare care rezultă din declarațiile victimelor, și ale martorului.
Împrejurarea că inculpații susțin că sunt nevinovați de comiterea infracțiunilor pentru care sunt cercetați reprezintă o prezumție legală, respectată de autorități și care subzistă până la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare.
În consecință, prin luarea măsurii arestării preventive, nu s-a înlăturat această prezumție, ci doar s-au verificat condițiile limitative prevăzute de art.148 și următoarele din Codul d e procedură penală, în raport de materialul probator administrat până în această fază a urmăririi penale.
Aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpaților.
Analizând încheierea atacată din perspectiva art.5 din CEDO, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, curtea apreciază că sunt respectate și aceste dispoziții, în sensul că inculpații recurenți au fost inițial arestați în vederea aducerii în fața instanței competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit o infracțiune.
În legislația română motivele limitative pentru care o persoană poate fi privată de libertate se regăsesc în disp.art.148 proc.pen. iar în prezenta cauză, sunt incidente disp.art.148 lit.f proc.pen.referitor la inculpatul și 148 lit.b,e și f în privința inculpatei.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpaților să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, conform art.148 lit.f proc.pen. este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpaților, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Față de natura și gravitatea concretă a faptelor presupus a fi comise de inculpați precum și de complexitatea cauzei, față de pericolul social concret al infracțiunilor, curtea apreciază că se impune în continuare judecarea inculpaților în stare de arest, iar pentru motivele ce preced, va respinge ca nefondate recursurile acestora în baza art.38515pct.1 lit.b cod proc.pen.
Văzând disp.art.192 alin.2 cod proc.pen. recurenții vor plăti statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și ambii deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din data de 26 mai 2009 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C, suma de câte 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 9 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.PD/CA
11.06.2009 - 5 ex.
Jud.fond.
Președinte:Iuliana MoldovanJudecători:Iuliana Moldovan, Delia Purice, Maria Boer
