Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 374/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 374/R/2009
Ședința publică din 9 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Moldovan JUDECĂTOR 2: Delia Purice
JUDECĂTORI: Iuliana Moldovan, Delia Purice, Maria Boer Președinte Secția Penală
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ împotriva deciziei penale nr. 40/A din data de 23 februarie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prev. de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prev. și ped. de art. 85 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătoarea aleasă a inculpatului depune în probațiune acte medicale privind pe soția inculpatului, din care rezultă că este grav bolnavă și este necesar ca inculpatul să o transporte cu mașina la spital.
Curtea procedează, în temeiul art. 38514alin. 11proc.pen. la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată conform procesului verbal depus la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta Ministerului Public susține recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ împotriva deciziei penale prin care a fost admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale pronunțate de Judecătoria Huedin și s-a dispus achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit.1proc.pen. rap. la art. 181pen. de sub învinuirea comiterii a două infracțiuni, respectiv conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare. Consideră că instanța de apel în mod greșit a făcut aplicarea art. 181pen. apreciind că față de modalitatea de comitere a infracțiunii fapta nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii. Aceste infracțiuni sunt infracțiiuni de pericol. E adevărat că inculpatul, în apărarea sa, a fost sincer și a recunoscut comiterea infracțiunii. A arătat că în momentul când s-a urcat la volan a fost conștient că săvârșește o infracțiune. S-a încercat acreditarea ideii că inculpatul a acționat în stare de necesitate, având în vedere boala de care suferea concubina sa la acea vreme, transportând-o la farmacie pentru a-și procura medicamente tocmai pentru a-i salva viața. într-o zonă izolată și astfel nu se putea evita acest pericol iminent. Atât instanța de fond cât și instanța de apel au înlăturat această apărare, însă s-a reținut că fapta inculpatului a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite prin norma juridică încălcată.
Din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că inculpatul cunoștea că nu are voie să pună acele numere de înmatriculare la mașină. Apreciază că fapta prezintă gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că inculpatul a recunoscut că era conștient că comite o infracțiune, raportat la împrejurarea că în alte situații asemănătoare a găsit alte soluții, solicită admiterea recurului, casarea hotărârilor penale atacate și rejudecând să se dispună condamnarea inculpatului.
În motivarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ se face referire la aplicarea cirscumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, raportat la sinceritatea de care a dat dovadă pe tot parcursul procesului. Prin urmare, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se rețină vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor, întrucât faptele prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, cu aplicarea însă a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a și c pen. cu consecința prev. de art. 76 lit. d pen. respectiv reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Totodată, solicită menținerea individualizării pedepsei efectuate de către instanța de fond, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b pen. cu consecința aplicării art. 71 alin. 5 pen.
Apărătoarea aleasă a inculpatului susține că practica judiciară în materie nu este constantă. La Judecătoria Huedina fost tratat ca și când ar fi comis o infracțiune de omor. I s-a aplicat o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Motivul pentru care inculpatul a pus plăcuțele de înmatriculare false era pentru "a se da mare" așa cum a declarat anterior, pentru a dovedi că a avut bani să-și înmatriculeze autovehicolul. Inculpatul a recunoscut că a condus autovehicolul cu numere de înmatriculare false, însă nu a declarat niciodată că a condus autovehicolul după ce a pus acele numere de înmatriculare false. Autovehicolul l-a condus doar cât timp avea numere roșii de înmatriculare.
Învederează că inculpatul a realizat comiterea infracțiunii anterior datei de 6 februarie, dar infracțiunea se consumă, așa cum prevede textul de lege, în momentul punerii în circulație a mașinii, nu cât timp mașina stă pe loc, având numere de înmatriculare false.
Solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ. Apreciază că faptele au fost comise în stare de necesitate, atât în ceea ce privește drumul către farmacie pentru procurarea medicamentelor, cât și în ceea ce privește drumul de întoarcere. La drumul de întoarcere starea de necesitate ar fi discutabilă, însă trebuie să avem în vedere împrejurarea că cei doi soți trăiesc la acea cabană pe gratis, sunt izolați și trebuie să aibă grijă de gospodărie. Așadar, inculpatul trebuia să se întoarcă pentru a evita posibile sustrageri din gospodărie.
În considerarea circumstanțelor persoanale ale inculpatului, susține că acesta se află la prima confruntare cu legea penală.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză. Are nevoie de permis, pentru că este dependent de el, fiind necesar pentru câștigarea existenței. Susține că nu a cauzat niciun prejudiciu, nu a avut accident. A încercat să salveze viața soției sale.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 259 din 19.12.2008 pronunțată de Judecătoria Huedin, în baza art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002 a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 20.03.1977 în C-N, de cetățenie română, posesor al CI seria - nr. -, eliberată de Poliția H, CNP -, studii 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, domiciliat în Ciucea, sat Ciucea nr. 402, jud. C, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat în baza art. 85 alin. 2 din OUG 195/2002 condamnă același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare.
S-a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în concurs ideal, prevăzut de art. 33 lit. b Cod penal.
În baza art. 34 Cod penal, au fost contopite cele două pedepse aplicate, inculpatul executând pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 81 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 359 Cod proced. pen. i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării.
În baza art. 191 alin. 1 Cod proced. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 300 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
La data de 06.02.2008, în jurul orelor 11,20, organele de poliție din cadrul Postului de Poliție Ciucea, in timp ce se aflau in cadrul atribuțiunilor de serviciu pe DJ 108, au oprit pentru control autoturismul marca "", cu numărul de înmatriculare CJ-07-2MD, care circula din direcția Ciucea - Vânători, pe DJ 108.
Inculpatul a declarat ca nu are asupra sa documente personale si ale autoturismului, motiv pentru care s-a procedat la verificarea prealabila a acestor documente.
Serviciul Public Comunitar - Regim Permise si înmatriculări Auto, prin adresa -/13.03.2008, comunică faptul că autoturismul condus de inculpat nu figurează în evidențele acestei instituții ca fiind înmatriculat, iar prin adresa nr. - din 06.03.2008, comunică faptul că plăcuțele cu numărul de înmatriculare - aparțin unui autoturism 1310, care figurează înmatriculat din anul 2002.
La data de 08.02.2008, inculpatul a declarat că el a montat plăcuțele cu numărul de înmatriculare -, pe care le- luat de pe un autoturism, care se afla in curtea patronului său, pentru a induce in eroare organele de poliție că autoturismul este in legalitate.
În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut faptele comise si nu a propus probe in apărare.
Audiat în fața instanței de fond, la termenul de judecată din data de 13.10,2008, în prezența apărătorului ales, inculpatul a recunoscut faptul că la data de 06.02.2008 a circulat cu autoturismul, neînmatriculat și care avea atașate plăcuțele de înmatriculare ale unui autoturism Break care era parcat în curtea cabanei în care locuiește. A arătat totodată inculpatul că a fost nevoit să procedeze în acest mod întrucât concubinei sale -martora - i s-a făcut rău, a avut o criză pe fondul bolii de care suferă și nu exista o altă posibilitate ca aceasta să fie transportată farmacie pentru a-și lua medicamentele necesare întrucât la cabana la care locuiește nu există post telefonic fix și nici semnal pentru telefonul mobil. A precizat inculpatul că și-a transportat concubina până la intrarea în loc. Ciucea unde a lăsat-o deși aceasta se simțea la fel de rău iar el a avut intenția de a se întoarce la cabană întrucât nu putea să lase animalele pe care le îngrijea.
În ceea ce privește plăcuțele de înmatriculare, a arătat inculpatul că el le-a desprins de la autoturismul și le-a montat pe autoturismul, explicând că a făcut acest lucru pentru "a se da mare, în fața rudelor și prietenilor care veneau în vizită, în sensul că și-a înscris mașina și că nu a mai circulat niciodată cu autoturismul. În toată această perioadă mașina stând în garaj. În continuarea declarației, a precizat inculpatul că la data de 06.02.2008 autoturismul nu se mai afla la cabană, fusese dat la fier vechi.
Audiat nemijlocit de către instanță, martorul ( 12) a declarat că în iarna acestui an a fost luat la ocazie de către inculpat, de pe drumul ce leagă localitățile Ciucea și Vânători iar la intrarea în localitatea Vânători au fost opriți de un echipaj de poliție.
Martorul G, în declarația dată în fața instanței ( 13-14) a arătat că inculpatul lucrează pentru el și locuiește, de aproximativ 3 ani, la o cabană situată la aproximativ 12- 15 km de localitatea Ciucea. La cabană nu este semnal pentru telefonul mobil, semnal fiind la 5- 6 km de cabană. Același martor a arătat că în urmă cu aproximativ 4-5 ani i-a vândut inculpatului un autoturism break de culoare roșie iar ulterior, după aproximativ 1 an, un autoturism, tot de culoare roșie, cu numere roșii valabile.
Martora, în declarația dată în fața instanței ( 259) a arătat, de asemenea, faptul că a fost transportată de către concubinul său cu mașina în localitatea Ciucea în primăvara acestui an, întrucât i s-a făcut rău și nu avea medicamente. A precizat martora că a fost lăsată de către inculpat - în aceeași stare în care se afla și atunci când a plecat de la cabană - la aproximativ 100 de farmacie, după care concubinul său a plecat către cabană în ceea ce privește autoturismul, a arătat martora că acesta avea alte numere, luate de pe o și pe care concubinul său le-a pus după ce au expirat numerele roșii de pe.
În deliberare, față de probele administrate, s-a constatat că, în mod indubitabil, potrivit declarațiilor inculpatului, coroborate cu cele ale martorilor și, la data de 06.02.2008 inculpatul a condus autoturismul de culoare roșie pe drumurile publice pe DJ 108, din direcția Ciucea-Vânători. Autoturismul, după cum rezultă din declarațiile inculpatului și ale martorilor, precum și din adresa nr. -/19.03.2008 emisă de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise și înmatriculări Auto, nu figurează în evidențele acestei instituții ca fiind înmatriculat.
Față de cele analizate, starea de fapt și de drept astfel cum a fost reținută în conținutul rechizitoriului a fost dovedită, fiind răsturnată prezumția de nevinovăție instituită în favoarea inculpatului cu privire la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism neînmatriculat.
Apărarea inculpatului în ceea ce privește existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei datorită lipsei de vinovăție în condițiile în care acesta a săvârșit fapta în stare de necesitate, nu poate fi primită, pentru următoarele motive:
Față de dispozițiile art. 45 Cod pen, este în stare de necesitate acela care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel viata, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său sau al altuia sau un interes public.
Fapta săvârșită în stare de necesitate nu este infracțiune, deoarece nu este săvârșită cu vinovăție, făptuitorul fiind constrâns la săvârșirea faptei.
În speță a fost invocată starea de necesitate raportat la stare sănătății în care se afla concubina inculpatului, martora, care necesita transport de urgență la o farmacie.
Pentru ca o faptă prevăzută de legea penală să fie săvârșită în stare de necesitate, este necesară îndeplinirea anumitor condiții: să fie vorba despre un pericol iminent, inevitabil și care să amenințe viața, integritatea corporală sau sănătatea unei persoane iar acțiunea de salvare să fi constituit singurul mijloc de înlăturarea a pericolului, să se realizeze prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, să nu se cauzeze urmări vădit mai grave iar fapta să nu fie săvârșită de către sau pentru a salva o persoană care avea obligația de a înfrunta pericolul.
Pericolul iminent și inevitabil ar fi fost constituit, în speță, față de apărarea inculpatului, de împrejurarea că dacă nu ar fi acționat în sensul de a conduce autoturismul, viața sau sănătatea concubinei sale ar fi fost amenințate din cauza crizei pe care aceasta a avut-o și care a necesitat deplasarea urgentă la farmacie, în scopul cumpărării medicamentelor necesare.
Despre această stare de pericol au declarat inculpatul și concubina sa, martora, însă nu este susținută de nicio altă probă obiectivă: declarația unui martor sau cel puțin un înscris provenind de la farmacia de la care aceasta și-a cumpărat medicamentele, după cum nu este susținut de nicio altă probă obiectivă faptul că martora s-a aflat în mașina inculpatului la data de 06.02.2008.
Admițând că această stare de pericol, de natură a pune în pericol sănătatea sau chiar viața martorei, a existat la momentul în care inculpatul a luat decizia de a-și conduce concubina la farmacie pentru ca aceasta să-și cumpere medicamente cu un autoturism neînmatriculat, este surprinzător faptul că inculpatul nu își conduce de fapt concubina la farmacie, ci o lasă pe aceasta la cel puțin 100. de farmacie deși, după cum arată atât inculpatul cât și martora, starea acesteia era în acel moment identică cu cea din momentul în care au plecat de la cabană și, mai mult, se îndreaptă imediat cu mașina către cabana unde nu are semnal telefonic, lăsându-și concubina să se întoarcă cu o mașină de ocazie și în imposibilitatea de a lua legătura cu el. Motivația oferită de către inculpat cu privire la imediata întoarcere către cabană este aceea că era necesar să hrănească animalele.
Admițând și faptul că pericolul a existat și sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile acestuia, este evident că starea de pericol a încetat în momentul în care concubina inculpatului a coborât din mașină în localitatea Ciucea, din acest moment pericolul inevitabil, iminent pentru salvarea vieții, integrității corporale sau sănătății unei persoane, pentru salvarea unui bun important sau a unui interes obștesc nu mai există. Este greu de crezut că amânarea hrănirii unor animale cu câteva ore este, pe de o parte, mai importantă decât starea sănătății concubinei, lăsată singură în stradă sau că poate reprezenta un pericol iminent sau inevitabil pentru salvarea valorilor prevăzute în cuprinsul aliniatului 2 al art. 45 Cod penal. De altfel, chiar dacă această împrejurare s-ar număra printre valorile ocrotite de art. 45 alin. 2 Cod penal, proprietarul animalelor, martorul Gaa rătat că dacă ar fi fost sunat de către inculpat la acea dată și acesta i-ar fî spus că este în localitatea Ciucea împreună cu soția sa și este nevoie să rămână alături de ea câteva ore în Cîucea, departe de cabană, i-ar fi spus "să rămână cât este nevoie lângă soția sa, deoarece viața are prioritate, ( 14).
În drept, fapta inculpatului, care la data de 06.02.2008, în jurul orelor 11,20 condus pe drumurile publice un autoturism neînmatriculat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat faptă prevăzută și pedepsită de art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002, atât sub raportul laturii obiective cât și sub raportul laturii subiective, între fapta inculpatului și urmarea periculoasă constând în starea de pericol produsă, existând legătură de cauzalitate iar în speță nu este incidență nicio cauză care să înlăture caracterul penal al faptei.
Din declarațiile inculpatului, coroborate cu declarația martorei și adresa nr. - /06.03.2008 emisă de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor C, a rezultat că la data de 06.02.2008 inculpatul a circulat pe drumurile publice cu autoturismul, care avea atașate plăcuțele de înmatriculare cu nr. - aparținând autoturismului marca 1310. După cum arată inculpatul în declarația dată în fața instanței - aspect confirmat și de declarația martorului - chiar el a fost persoana care a desprins plăcuțele de înmatriculare de pe autoturismul și le-a montat pe autoturismul, cu scopul mărturisit de "a se da mare, în fața rudelor și prietenilor care veneau în vizită, în sensul că și-a înscris mașina. Faptul montării plăcuțelor false pe autoturism s-a petrecut, potrivit declarației martorei ( 25) după ce au expirat numerele roșii, provizorii de pe autoturismul. Cum numerele provizorii au o valabilitate de 1 lună iar autoturismul i-a fost dat inculpatului, potrivit unui raționament simplu, raportat la declarația martorului, în urmă cu aproximativ 3-4 ani, rezultă că inculpatul și-a impresionat rudele și prietenii vreme de aproximativ 4-5 ani de zile cu faptul că și-a înmatriculat mașina timp în care, de altfel, mașina a stat în garaj, după cum rezultă atât din declarația inculpatului, cât și a concubinei sale.
Față de cele analizate, starea de fapt și de drept astfel cum a fost reținută în conținutul rechizitoriului a fost dovedită, fiind răsturnată prezumția de nevinovăție instituită în favoarea inculpatului cu privire la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare.
Apărarea inculpatului în ceea ce privește existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei datorită lipsei de vinovăție în condițiile în care acesta a săvârșit fapta în stare de necesitate, nu a putut fi primită pentru motivele arătate la analizare acestei cauze raportat la infracțiunea prevăzută de art. 85 alin. 1 OUG 195/2002 și conform următoarelor precizări:
În ipoteza în care ar putea fi admisă existența unei stări de necesitate cu privire la infracțiunea de conducere a unui autoturism neînmatriculat, starea de necesitate nu ar exista pentru infracțiune de conducere a unui autoturism cu numere false de înmatriculare iar acțiunea făptuitorului nu ar avea nicio justificare. Au arătat atât inculpatul cât și martora că autoturismul ave montate plăcuțele false înaintea datei de 06.02.2008. Acestea ar fi putut fi însă înlăturate în momentul în care inculpatul a luat hotărârea de a conduce acest autoturism pe drumurile publice, timp având la dispoziție întrucât, potrivit propriei declarații ( 6), i-au trebuit aproximativ 10 - 15-20 minute să pornească autoturismul, autoturism pe care l-a pornit cu bateria aceluiași autoturism de la care luase și plăcuțele de înmatriculare. De remarcat, sub acest aspect și faptul că, deși se arată că autoturismul a fost dus de către inculpat la fier vechi, acesta i-a reținut plăcuțele de înmatriculare.
În drept, fapta inculpatului, care la data de 06.02.2008, în jurul orelor 11,20 condus pe drumurile publice un autoturism având afișate plăcuțe cu număr de înmatriculare ale unui alt autoturism, în scopul inducerii în eroare, cu privire la legalitatea înmatriculării autoturismului întrunește elementele constitutive le infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, faptă prevăzută și pedepsită de art. 85 alin.2 din OUG 195/2002, atât sub raportul laturii obiective cât și sub raportul laturii subiective, între fapta inculpatului și urmarea periculoasă constând în starea de pericol produsă, existând legătură de cauzalitate iar în speță nu este incidență nicio cauză care să înlăture caracterul penal al faptei.
Întrucât vinovăția inculpatului a fost dovedită fără dubiu cu privire la ambele infracțiuni, la individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere, față de dispozițiile art. 72 Cod pen. criteriile generale de individualizare a pedepselor, circumstanțele reale ale comiterii faptei și personale ale inculpatului, precum și limitele pedepsei prevăzute de lege.
Inculpatul este în vârstă de 31 de ani, este necăsătorit, trăiește în concubinaj cu martora și nu are antecedente penale. în cursul cercetărilor și în cursul judecății a avut un comportament sincer, a recunoscut faptele comise însă acest aspect, față de probele analizate, nu va fi reținut ca și circumstanță în favoarea sa.
Față de ansamblul probator administrat apreciază că, pentru atingerea scopului general al pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal, este suficientă condamnare inculpatului la o pedeapsă orientată la minimul special prevăzut de lege motiv pentru care, în baza art. 85 alin. 1 OUG 195/2002 condamnă inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.
Pentru aceleași considerente, în baza art. 85 alin. 2 OUG 195/2002 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare
S-a constatat că cele două infracțiuni au fost săvârșite în concurs ideal, prevăzut de art. 33 lit. b Cod penal și în baza art. 34 Cod penal, s-au contopit cele două pedepse aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an închisoare.
Având în vedere considerentele, s-a apreciat că scopul general al pedepsei poate fi atins și fără executarea acestei pedepse în regim penitenciar motiv pentru care, în baza art. 81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 359 Cod proc. pen. i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării.
In baza art. 191 alin. 1 Cod proced. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 300 lei.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței penale și rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului conf. art.10 lit.e și art.11 pct.2 lit.a pr.pen. sau aplicând dipozițiile art.181pen. faptele neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În motivare s-a arătat în esență că în cauză sunt incidente dispoz. art.45 pen. privind starea de necesitate. În acest sens s-a arătat că inculpatul a comis infracțiunile reținute în sarcină, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art.85 al.1 din OUG nr.195/2002 și conducere e drumurile publice a unui autovehicul cu nr. fals de înmatriculare prev. de art.85 al.2 din OUG nr.195/2002, în contextul în care concubina sa, bolnavă de TBC, a rămas fără medicamente și era iminentă o criză.
De asemenea, s-a arătat că faptele în ansamblul lor nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, depunându-se în acest sens adresa nr.410/II/7/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj -N din care rezultă că la această unitate de parchet au fost înregistrate un nr. de 72 cauze cu obiect similar și că acestea au fost soluționate cu neînceperea urmăririi penale sau cu scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea art.181pen.
Analizând apelul declarat în cauză pe baza actelor de la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul a reținut următoarele:
Pe baza probatoriului administrat pe parcursul urmăririi penale și al judecării cauzei în fond, constând în procesul-verbal de constatare a infracțiunii, declarația martorilor, G și, declarațiile inculpatului, prima instanță a reținut o corectă stare de fapt.
Astfel, s-a reținut că inculpatul împreună cu concubina sa, martora, locuiește într-o cabană de pe raza localității jud. La data de 6.02.2008, concubinei inculpatului, care este suferindă de TBC, i s-a făcut rău și întrucât nu mai avea medicamentele prescrise de medic, inculpatul s-a urcat împreună cu aceasta în autoturismul marca pe care l-a condus până în localitatea Ciucea. Înainte cu o săptămână de a se urca la volanul acestui autovehicul, astfel cum s-a arătat mai sus, inculpatul a montat pe acesta plăcuțele cu numerele de înmatriculare aparținând unui autovehicul marca, primul fiind neînmatriculat.
După ce inculpatul a transportat-o pe martoră în localitatea Ciucea, lângă o farmacie, acesta s-a reîntors pe același drum cu intenția de a reveni la cabană. Pe raza localității Vânători inculpatul a fost oprit de un echipaj de poliție constatându-se astfel că inculpatul a condus autovehiculul marca neînmatriculat și cu număr fals de înmatriculare montat pe autoturism.
Potrivit art.45 al.1 pen. nu constituie infracțiune fapta prev. de legea penală, săvârșită în stare de necesitate iar potrivit al.2 al aceluiași articol, este în stare de necesitate acela care săvârșește fapte pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat astfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obștesc.
Față de aceste dispoziții legale invocate și starea de fapt expusă mai sus, tribunalul constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.45 pen.
Astfel, inculpatul a transportat-o pe martora din cabana unde locuiau și până în localitatea Ciucea, la farmacie, pentru ca aceasta să-și procure medicamentele necesare tratării afecțiunilor de care suferă. Martora a coborât din mașina condusă de către inculpat după care acesta s-a reîntors pe același drum însă pe raza localității Vânători a fost oprit de un echipaj al poliției rutiere. Starea de sănătate precară a concubinei inculpatului și iminența unei crize a acesteia în lipsa administrării de medicamente au stat la baza invocării stării de necesitate. Însă, având în vedere că inculpatul a fost oprit în trafic de către poliție după ce martora a ajuns în localitatea Ciucea și la farmacie pentru a-și cumpăra medicamentele necesare, deci după înlăturarea cauzelor invocate în starea de necesitate, tribunalul a apreciat că dispozițiile art.45 pen. nu sunt incidente.
Analizarea dacă astfel de cauzei invocate ar fi putut justifica o stare de necesitate nu se impune a se mai face în cauză atât timp cât, acestea au existat pe timpul deplasării inculpatului împreună cu martora din localitatea în localitatea Ciucea și că, la momentul depistării în trafic acestea nu mai subzistau, martora nefiind în mașină.
Motivația inculpatului, că după ce martora a coborât la farmacia din localitatea H el a condus același autovehicul cu intenția de a se deplasa la cabană pentru a hrăni animalele, nu poate fi reținută în aplicarea art.45 pen. Pericolul la care erau expuse bunurile - în speță animalele - prin amânarea întoarcerii la cabană în vederea hrănirii acestora, prin alte mijloace și nu conducând același autovehicul neînmatriculat și cu număr fals, nu întrunește elementele obligatorii existenței unui pericol în sensul art.45 al.2 pen.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel invocat, tribunalul a apreciat că acesta este întemeiat.
Potrivit art.181al.1 pen. nu constituie infracțiune fapta prev. de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Potrivit al.2, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșite a faptului, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Astfel, față de înscrisul existent la fila 11 din dosarul primei instanțe și declarațiile martorilor audiați, rezultă căscopulpentru care inculpatul a comis cele două infracțiuni reținute în sarcina sa a fost acela de a-și transporta concubina la farmacie pentru a-și cumpăra medicamentele necesare.
În ceea ce priveșteîmprejurărilecomiterii faptelor și ținând cont și de aprecierea subiectivă inculpatului cu privire la aceste imprejurări, tribunalul a reținut că pe parcursul conviețuirii inculpatului cu martora, aceasta a avut numeroase crize determinate de afecțiunile de care suferă, la data comiterii faptelor inculpatul având convingerea că concubinei sale s-ar putea întâmpla ceva rău în lipsa medicamentelor ("ce să fac cu ea, să să moară"- afirmație făcută de inculpat față de martorul ); că locul cabanei folosit drept locuință de cei doi este izolat și fără semnal la telefonul mobil și că singurul mijloc de transport în comun care trece pe la cabană plecase în jurul orei 6,30-7,oo. De asemenea, din declarația inculpatului rezultă că drumul de la cabană până în localitatea Ciucea este unul comunal și că a lăsat-o pe concubină la aproximativ 100 de farmacie "pentru a nu intra pe drumul național".
În ceea ce priveșteurmărileproduse sau care s-ar fi putut produce, tribunalul a reținut că infracțiunile comise de către inculpat sunt de pericol iar siguranța circulației rutiere nu a fost pusă în pericol, acesta fiind posesor de permis de conducere. Deși prin însăși incriminarea lor legiuitorul prezumat existența unui pericol social în cazul comiterii unor astfel de fapte, tribunalul reține că acesta este unul general și nu exclude posibilitatea instanței de judecată de aprecia dacă în concret, raportat la fapta dedusă judecății și la criteriile prevăzute de art. 18 ind. 1 al. 2 pen. acesta aduce atingere uneia dintre valorile ocrotite prin art.1 pr.pen și dacă este necesară aplicarea unei pedepse.
Cu privire lapoziția procesualăa inculpatului pe parcursul procesului penal tribunalul reține că acesta a avut o atitudine sinceră cu privire la faptele comise, aspect de asemenea reținut la aprecierea gradului de pericol social al faptelor comise, conf. art.181al.2 pen.
Față de aceste considerente, în temeiul art.379 pct.2 lit.a pr.pen. tribunalul a admis apelul inculpatului, a desființat în totalitatea sentința penală și rejudecând, în temeiul art.11 pct.2 lit.a, art.10 lit.1pr.pen. a dispus achitarea inculpatului.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de recurs, s-a precizat că din analiza probelor administrate în cauză pe tot parcursul procesului penal, a rezultat că personal inculpatul în urmă cu mai mult timp și-a montat plăcuțele de pe autoturismul marca 1310 pe autoturismul care nu a putut fi înmatriculat în condițiile legii.
În cauză, faptele comise de inculpat prezintă gradul de pericol social al infracțiunilor deduse judecății, însă acestea prezintă o gravitate redusă astfel că se impune în cauză reținerea circumstanțelor atenuante și în conformitate cu prevederile art.76 pen.coborârea sub minimul special prevăzut de lege a pedepselor aplicate.
Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.181alin.1 pen.nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă atingerea minimă adusă valorilor apărate de lege prin conținutul ei concret dovedește lipsa de importanță. Aprecierea faptei prevăzute de legea penală ca nefiind infracțiune nu este rezultatul unei aprecieri arbitrare ci, este determinată de modul și mijloacele de săvârșire a faptei și de împrejurarea în care fapta a fost comisă.
În speță, din actele medicale depuse la dosarul cauzei rezultă că la data comiterii faptei, concubina inculpatului prezenta anumite afecțiuni ce făceau necesară deplasarea la o farmacie. În aceste condiții, inculpatul care locuiește împreună cu concubina sa într-o cabană de pe raza localității jud.S, s-a urcat împreună cu aceasta în autoturismul marca, pe care l-a condus până în localitatea Ciucea după ce anterior, acesta a montat plăcuțele cu nr.de înmatriculare ce aparțineau unui autovehicul marca. După ce a transportat-o pe martora, în localitatea Ciucea, inculpatul s-a reîntors pe același drum însă a fost depistat pe raza localității Vânători de un echipaj de poliție, împrejurare în care s-a constatat că inculpatul a condus autovehiculul neînmatriculat și cu nr.fals de înmatriculare montat pe autoturism.
În cauză, în mod corect s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art.181pen.raportat la faptul că scopul urmărit de inculpat a fost acela de a-și transporta concubina la o farmacie pentru a-și achiziționa medicamentele necesare, că locuința inculpatului era situată într-un loc izolat fără semnal la telefonul mobil, iar inculpatul a parcurs drumul de la cabană până în loc.Ciucea pe un drum comunal, și a lăsat-o pe concubină la aproximativ 100 m de farmacie pentru a nu pătrunde pe drumul național. De asemenea, este de reținut că inculpatul este posesor al permisului de conducere și pe tot parcursul procesului penal, acesta a avut o atitudine sinceră raportat la faptele comise.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză de instanța de apel este legală și temeinică, recursul declarat în cauză fiind nefondat, astfel că în conformitate cu dispozițiile art.38515pct.1 lit.b proc.pen. acesta va fi respins.
În temeiul art.192 alin.3 proc.pen.cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ, împotriva deciziei penale nr.40/A din 23.02.2009 a Tribunalului Cluj.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.MB/CA
17.06.2009 - 2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Iuliana MoldovanJudecători:Iuliana Moldovan, Delia Purice, Maria Boer
