Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 378/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR. 2173/2/2009
546/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.378/
Ședința publică de la data de 13 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Corina Ciobanu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursurilor formulate de inculpații - și împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu pronunțată la data de 06 martie 2009 de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în Dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat -, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales a, din cadrul Baroului B, și recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.23/13.III.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat - arată că au apărut elemente noi care nu mai justifică privarea de libertate a inculpatului, pentru că, deși inițial a fost avută în vedere împrejurarea că i-a pus în primejdie viața părții vătămate, ulterior, raportul de expertiză medico-legală, aflat la fila 121 bis, a stabilit că leziunile pricinuite coinculpatului nu i-au fost viața în pericol, cu toate că în cuprinsul rechizitoriului se face mențiunea că practica judiciară a evidențiat faptul că au fost vizate zone vitale. În egală măsură, martorii audiați au relatat o altă situație de fapt decât cea prezumată, care revelă numeroase contradicții, cert este că inculpatul s-a deplasat la locul comiterii faptei în urma unui telefon primit de un alt inculpat, iar când grupul mare de persoane s-a îndreptat împotriva sa, fiind lovit la picior, a fluturat cuțitul în apărare și nu știe pe cine a lovit. La acest moment, urmărirea penală a fost finalizată, iar temeiurile inițiale s-au schimbat, întrucât, chiar dacă există presupunerea săvârșirii unei fapte penale, lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol imediat pentru ordinea publică și nici pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale, avea un loc de muncă bine remunerat, este sportiv și nu are o fire violentă, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că încheierea de ședință este nemotivată, întrucât instanța de fond s- rezumat la reproducerea unor texte de lege din Codul d e procedură penală, iar în privința cererii de înlocuire a măsurii de prevenție a reținut că urmează să o respingă având în vedere motivele expuse anterior, anume o opinie sumară în josul unei pagini.
Pe fondul recursului, arată că este prima dată când, în aceeași cauză, se regăsesc arestați atât autorul, cât și victima, împrejurări care nu pot coexista, nu există indicii temeinice sau probe că inculpatul ar fi comis cele două infracțiuni de care este învinuit și, în egală măsură, nu există temerea că ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, iar faptul că ar fi declarat o situație nu îi este imputabil câtă vreme nu face parte din categoria persoanelor care trebuie să depună jurământ, declarațiile sale fiind subiective, astfel că solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, eventual cu impunerea unor obligații care să constituie o garanție a bunei desfășurări a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor, arătând că criticile formulate de inculpatul - nu au legătură cu stadiul procesual al cauzei și starea de arest, având în vedere faptul că concluzia expusă în raportul de expertiză medico-legală era cunoscută la momentul luării măsurii arestării preventive, obiectul vulnerant folosit, baionetă militară, zona vizată, împrejurarea că lovitura a fost aplicată în mod direct și nu în apărare, cât și faptul că victimei -, lovită cu aceeași baionetă, i-a fost pusă viața în primejdie, elemente care conturează că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât expertiza medico-legală psihiatrică a stabilit că inculpatul are o fire agresivă și un comportament antisocial.
Și în privința inculpatului se impune judecarea în stare de arest preventiv, având în vedere faptele extrem de grave pentru care este cercetat, anume infracțiunea de șantaj prin pretinderea unor importante sume de bani de la inculpat și familia acestuia, în schimbul favorizării în cauză. Pe de altă parte, chiar dacă motivarea instanței de fond nu este convingătoare și vastă, ea există și judecătorul a avut în vedere și a analizat criticile apărării și faptele deduse judecății, fiind în acord cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia instanța nu este ținută să răspundă, detaliat, fiecărei critici, astfel că reiterează concluziile de respingere a recursurilor, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat -, personal, arată că este arestat pe nedrept, a primit numeroase lovituri în cap și a fost înjunghiat în picior, după care a amenințat cu briceagul în aer, fiind transportat apoi la trei unități spitalicești.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul ales și lasă la aprecierea Curții.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu pronunțată la data de 06 martie 2009 de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-,în temeiul disp. art. 3001alin. 1 din Codul d e procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților (fiul lui și, născut la data de 03 mai 1989 în B, CNP -, arestat în baza AP. nr.270//11 decembrie 2008 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală) și (fiul lui și, născut la data de 22 octombrie 1982 în B, CNP -, arestat în baza AP. nr.271//11 decembrie 2008 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală), iar în baza art. 3001alin. 3 din Codul d e procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților.
Prin aceeași încheiere a fost respinsă ca neăntemeiată cererea formulată de inculpatul privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive luată față de inculpații și a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 143, art.148 lit.b,e și f și art.1491din Codul d e procedură penală.
De asemenea Tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu au încetat și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, a apreciat instanța de fond că din materialul probator administrat până în prezent în cauză, rezultă în continuare presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată,
De asemenea a reținut Tribunalul că pentru acest gen de infracțiuni legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, împrejurările și modalitatea în care se reține că ar fi fost comise și rezultatul produs, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea inculpaților în libertate.
Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul, constatând că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea acestuia de libertate, Tribunalul a apreciat că această cerere este neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații și (ambii la data de 09 martie 2009), cele două recursuri, nemotivate în scris, fiind înaintate și înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală la data de 11 martie 2009.
Cu prilejul dezbaterilor orale ce s-au desfășurat în ședința publică din data de 13 martie 2009, apărătorul ales al inculpatului a învederat în susținerea recursului că au apărut elemente noi care nu mai justifică privarea de libertate a inculpatului, dat fiind faptul că deși inițial a fost avută în vedere împrejurarea că i-a fost pusă în primejdie viața părții vătămate, ulterior raportul de expertiză medico-legală aflat în dosarul de urmărire penală a stabilit că leziunile pricinuite coinculpatului nu i-au pus viața în pericol și în același timp martorii audiați în cauză au relatat o altă situație de fapt decât cea prezumată de organele de anchetă, evidențiindu-se numeroase contradicții. De asemenea, s-a mai invocat de către apărătorul acestui recurent inculpat, faptul că urmărirea penală a fost deja finalizată, iar temeiurile inițiale s-au schimbat, întrucât, chiar dacă există presupunerea săvârșirii unei fapte penale, lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol imediat pentru ordinea publică și inici pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale, avea un loc de muncă bine remunerat, este sportiv și nu are o fire violentă, considerente pentru care a soliciat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, judecarea inculpatului în stare de libertate.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, în susținerea motivelor de recurs, a invocat în primul rând o chestiune de ordin procedural, criticând încheierea recurată ca fiind nemotivată, în contextul în care instanța de fond s-a rezumat la reproducerea unor texte de lege din Codul d e procedură penală, iar în privința cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive a reținut că urmează să o respingă având în vedere motivele expuse anterior, adică opinia sumară expusă în privința menținerii măsurii de prevenție.
Pe fondul recursului, apărătorul aceluiași recurent inculpat a arătat că în cauză nu există indicii temeinice sau probe că inculpatul ar fi comis cele două infracțiuni de care este învinuit și, în egală măsură nu există temerea că lăsat în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, iar faptul că ar fi declarat o situație nu îi este imputabil, câtă vreme nu face parte din categoria persoanelor care trebuie să depună jurământ, declarațiile sale putând să fie subiective.
În considerarea acestor motive de recurs a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurată și pe fond, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar înlocuirea de către instanța de control judiciar a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă și impunerea pentru inculpat a respectării unor obligații care să constituie o garanție a bunei desfășurări a procesului penal.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată cărecursurile celor doi inculpați sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpații și au fost arestați preventiv la data de 11 decembrie 2008, pe temeiul art.143 și art.148 lit.b, e și f din Codul d e procedură penală (inculpatul pe numele căruia a fost emis nr.270//11 12 2008 de către Tribunalul București Secția a II-a Penală) și respectiv art.143 și art.148 lit.b și f din Codul d e procedură penală (inculpatul pe numele căruia a fost emis nr.271//11 12 2008 de către Tribunalul București Secția a II-a Penală).
Pentru ambii inculpați, măsura arestării preventive a fost prelungită succesiv în cursul urmăririi penale, de către instanța competentă.
Ulterior cei doi inculpați au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 2526/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, inculpatul fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă de omor calificat și deosebit de grav prev. de art.20 Cod penal rap. la art.174-175 alin.1 lit.i și art.176 alin.1 lit.b Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art.321 alin.1 și 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, iar inculpatul fiind acuzat de săvârșirea infracțiunilor de șantaj prev. de art.194 alin.1 și 2 Cod penal și favorizarea infractorului prev. de art.264 Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit.a cod penal.
În fapt, prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 13 octombrie 2008, în jurul orei 20.00, în timp ce se afla pe strada - - din sectorul 2 al, în contextul unui conflict izbucnit între mai multe persoane înarmate cu bâte, săbii și alte obiecte contondente, le-a înjunghiat pe părțile vătămate și în zone corporale vitale, cu un obiect tăietor-înțepător, provocându-le acestora leziuni grave și a tulburat grav ordinea și liniștea publică.
Prin același act de inculpare, în sarcina inculpatului s-a reținut împrejurarea că ulterior participării la conflictul din data de 13 octombrie 2008, desfășurat pe strada - - din sectorul 2, în contextul căruia a fost înjunghiat în zone corporale vitale, suferind leziuni grave, a constrâns mai multe persoane din grupul/anturajul autorului agresiunii comise asupra sa, să-i dea o sumă de bani (inițial a cerut suma de 100 000 Euro), amenințându-le pe acestea cu darea în vileag a unor fapte reale, iar după mai multe negocieri a acceptat și primit suma de 20 000 Euro; totodată, s-a mai reținut în sarcina aceluiași inculpat că ulterior agresiunii a cărei victimă a fost la data de 13 octombrie 2008, acesta a acceptat și a participat la întâlniri și discuții cu persoane din grupul/anturajul autorului pentru stabilirea/negocierea sumei de bani ce urma aop rimi pentru a se împăca cu acesta, iar după ce a dat în mod repetat declarații mincinoase la organele de urmărire penală a contactat persoane din grupul/anturajul autorului cărora le-a comunicat amănunte cu privire la ceea ce a declarat, cu scopul de a zădărnici aflarea adevărului în cauză, de a ascunde și distruge probe și de a sustrage pe autorul infracțiunii de la urmărire.
În examinarea recursurilor formulate de cei doi inculpați, Curtea găsește că în prealabil se impune a fi abordată critica de ordin procedural invocată de către apărătorul ales al inculpatului, referitoare la nemotivarea încheierii pronunțată de instanța de fond și care în egală măsură devine incidentă și în privința recursului formulat de inculpatul împotriva aceleiași încheieri.
Sub acest aspect Curtea observă că într-adevăr, încheierea recurată este insuficient și lapidar motivată, însă aceasta surprinde, cel puțin în linii generale, elementele esențiale care justifică menținerea arestării preventive a inculpaților, judecătorul fondului făcând succint referiri la argumentele care în opinia sa îndreptățesc aprecierea că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu au încetat și impun în continuare privarea acestora de libertate.
Pe de altă parte, în cazul de față ne aflăm în ipoteza unor recursuri, care potrivit legii sunt declarate împotriva unor hotărâri (încheieri) care nu pot fi atacate și cu apel, astfel că în conformitate cu prevederile art. 3856alin.3 din Codul d e procedură penală, instanța de control judiciar, nu numai că este abilitată, ci chiareste obligatăsă examineze ea însăși cauza sub toate aspectele, de fapt și de drept, ceea ce înseamnă că în virtutea efectului integral devolutiv al recursurilor cu care a fost investită, Curtea va putea să suplinească motivarea necorespunzătoare făcută de instanța de fond cu privire la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților.
Nu în ultimul rând, se cuvine a fi precizat și faptul că motivarea succintă și neconvingătoare a încheierii recurate ar putea să determine cel mult nulitatea relativă a acestui act procedural, în condițiile art.197 alin.1 și 4 din Codul d e procedură penală, însă în speță, Curtea apreciază că nu poate interveni o atare sancțiune, întrucât, constatând în recurs că în cauză se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, care își păstrează caracterul legal și temeinic, nu se poate vorbi despre o vătămare adusă drepturilor procesuale ale acestora prin dispoziția dată de instanța de fond în cuprinsul încheierii defăimate.
În ceea ce privește temeinicia soluției dispusă prin încheierea recurată, suplinind lipsurile de motivare din încheierea judecătorului de la instanța de fond, Curtea, procedând în conformitate cu prevederile art. 3001din Codul d e procedură penală, la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpații și, constată că aceasta a fost dispusă în fiecare caz în parte cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale prevăzute de dispozițiile interne și de art. 5 din, în sensul că inculpații au fost ascultați personal la luarea măsurii, acestora li s-a asigurat asistență juridică, li s-au adus la cunoștință învinuirile și motivele arestării și atât inculpații, cât și apărătorii lor au avut acces la lucrările din dosar, în baza principiului egalității armelor.
De asemenea, Curtea reține că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu s-au schimbat și acestea impun în continuare privarea lor de libertate pentru buna desfășurare a procesului penal.
În acest sens Curtea observă că probatoriului administrat până în prezent relevă suficiente probe și indicii temeinice, în accepțiunea art.143 și art.681din Codul d e procedură penală, care îndreptățesc presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați.
Sub acest aspect, se constată că pentru ilustrarea la nivel de bănuială legitimă, a activității infracționale a inculpatului sunt relevante următoarele mijloace de probă: nr.36763/13 10 2008 Spitalului Clinic de Urgență B privindu-l pe victima, raportul de expertiză medico-legală nr.A1/13588/2008 și certificatul medico-legal nr.A- privind pe victima, nr.36764/13 10 2008 Spitalului Clinic de Urgență B privindu-l pe victima zis, raportul de expertiză medico-legală nr.A1/13642/2008 privind pe victima, procesul verbal de ridicare a hainelor victimei de la Spitalului Clinic de Urgență B și planșa foto aferentă, raportul de constatare tehnico-științifică-traseologie nr.-/2009 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul, raportul de constatare tehnico-științifică-biologie nr.-/2009 întocmit de Institutul de Criminalistică, procesele verbale și planșele foto privind examinarea avariilor prezentate de autoturismele aflate la fața locului în timpul desfășurării conflictului violent din seara zilei de 13 10 2008, declarațiile martorului, una dintre victimele presupusei agresiuni săvârșite de inculpat, procesul verbal și planșa foto întocmite cu privire la recunoașterea de către victima a baionetei cu care a fost înjunghiat, procesul verbal și planșa foto întocmite cu privire la recunoașterea de către victima a inculpaților și ca participanți la conflictul violent din seara zilei de 13 10 2008, declarațiile martorului și procesul verbal însoțit de planșa foto, întocmite cu privire la recunoașterea de către acest martor a inculpatului ca participant la conflictul violent din seara zilei de 13 10 2008, declarațiile martorului și procesul verbal însoțit de planșa foto, întocmite cu privire la recunoașterea de către acest martor a inculpaților și, precum și a altor persoane prezente la scandal, declarațiile martorilor zis, declarațiile date inițial, în calitate de parte vătămată, de către victima, precum și însăși declarațiile inculpatului care deși nu recunoaște săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, nu totuși prezența sa în locul unde s-a desfășurat scandalul din data de 13 10 2008, pretinzând că el nu a făcut altceva decât să se apere împotriva celor ce l-au lovit la picior, fără a ști dacă și eventual pe cine ar fi putut lovi.
În ceea ce privește suspiciunea rezonabilă ce planează asupra inculpatului cu privire la comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată (șantaj și favorizarea infractorului), se constată că aceasta se fundamentează în principal pe datele ce rezultă din cuprinsul proceselor verbale de transcriere a convorbirilor și comunicărilor telefonice interceptate și înregistrate în baza ordonanței procurorului și a autorizațiilor nr.835//2008 și nr.915//2008, care relevă implicarea sa în măsluirea adevărului despre cele în mod real petrecute în timpul conflictului violent din seara zilei de 13 octombrie 2008 și posibila obținere în acest context a unei importante sume de bani de la inculpatul.
În dezvoltarea motivelor de recurs, apărătorul inculpatului a invocat împrejurarea că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de acest inculpat au suferit o anumită modificare prin aceea că pe baza raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză cu privire la leziunile suferite de victima s-a stabilit că acestuia nu i-a fost pusă viața în primejdie, o atare schimbare fiind menită în opinia sa, să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate,
Deși este adevărat că prin raportul de expertiză medico-legală nr.A1/13642/2008 privind pe victima s-a concluzionat că leziunile traumatice suferite de acesta în urma înjunghierii cu corp tăietor/înțepător nu au fost de natură să-i pună viața în primejdie, Curtea apreciază totuși că din această perspectivă nu se poate vorbi de o schimbare a temeiurilor ce au justificat arestarea preventivă a inculpatului, întrucât cel puțin până în momentul de față încadrarea juridică a presupusei infracțiuni comisă de inculpat a rămas aceeași, fiind vorba de o infracțiune foarte gravă, îndreptată împotriva vieții persoanei, la stabilirea acestei încadrări juridice ținându-se seama de instrumentul vulnerant folosit (baionetă militară), de zona corporală vizată (zona toracelui - zonă vitală) și de contextul comiterii faptei (atac declanșat de grupul inculpatului) și, mai mult decât atât, în cazul victimei, astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr.A1/13588/2008, leziunile grave ce i-au fost pricinuite prin înjunghiere i-au pus viața în primejdie,
Pe de altă parte, Curtea apreciază că în cauză nu se constată nici o modificare nici cu privire la celelalte temeiuri ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților, prevăzute de art.148 lit.b,e sau f din Codul d e procedură penală.
Referitor la temeiurile prev. de art.148 lit. b și e din Codul d e procedură penală, în contextul datelor relevate de probatoriul administrat în cauză cu privire la încercarea inculpaților de a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor martori, precum și cu privire la posibila înțelegere frauduloasă intervenită între aceștia, în disprețul stabilirii corecte a adevărului despre ceea ce s-a petrecut în mod real în seara zilei de 13 octombrie 2008, Curtea constată că aceste temeiuri sunt încă de actualitate și justifică în mod obiectiv menținerea inculpaților în stare privativă de libertate pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, astfel cum prevăd dispozițiile art.136 alin. 1 Cod de procedură penală, conduita procesuală manifestată de inculpați până în prezent fiind de natură să genereze temerea că aceștia ar putea continua încercările de denaturare a adevărului în scopul de a obține înlăturarea consecințelor răspunderii penale.
De asemenea Curtea observă că se menține actual și pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților - cerință impusă de dispozițiile art.148 lit.f din Codul d e procedură penală.
Astfel, la evaluarea acestei condiții prev. de art. 148 lit. f teza a II-a din Codul d e procedură penală, necesară a fi îndeplinită pentru menținerea măsurii preventive privative de libertate, în cazul inculpatului, Curtea apreciază că trebuie avute în vedere gravitatea deosebită a faptelor de care acesta este acuzat, în special a infracțiunii de tentativă de omor calificat și deosebit de grav pedepsită de lege cu închisoare de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni, împrejurările, modalitatea concretă și mijloacele de comitere a faptelor (fiind vorba despre implicarea inculpatului într-un scandal petrecut într-un loc public, la care au participat mai multe persoane din anturajul său, înarmate cu bâte săbii și alte obiecte contondente, în timpul căruia au fost avariate mai multe autoturisme aflate în zonă, precum și despre o agresiune presupus comisă de inculpat în timpul acestui conflict, asupra victimelor și, prin înjunghierea acestora în zone corporale vitale cu o baionetă militară, cauzându-le leziuni grave, care în cazul victimei i-au și pus viața în primejdie), precum și urmările socialmente periculoase produse constând în atentarea la însăși viața victimelor și în vătămarea relațiilor sociale privitoare la securitatea celor ce participă la viața socială și nu în ultimul rând datele ce caracterizează persoana inculpatului care astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză este o fire violentă predispusă spre un comportament antisocial, toate aceste elemente relevând periculozitatea socială a inculpatului și sentimentul de temere, neliniște și insecuritate ce ar fi resimțit de comunitate printr-o eventuală punere în libertate a inculpatului.
Sub același aspect, și în cazul inculpatului persistența stării de pericol ce ar fi generată pentru ordinea publică prin lăsarea acestuia în libertate este ilustrată prin împrejurările și modalitatea în care se poate prezuma în mod rezonabil că acesta a acționat după conflictul violent din data de 13 octombrie 2008, în timpul căruia se pare că a fost una dintre victimele agresiunilor exercitate de inculpatul, în sensul că într-o manieră premeditată și laborioasă, inculpatul profitând de această postură - de victimă a unor grave acte de violență, sfidând interesul stabilirii juste a adevărului despre cele petrecute în timpul acelui incident și al înfăptuirii corecte a actului de justiție, a acționat în scopul obținerii în mod fraudulos de la autorul agresiunii comise asupra sa, a unei importante sume de bani, în schimbul măsluirii adevărului și a sustragerii autorului faptei de la suportarea consecințelor răspunderii penale, aspecte ce relevă caracterul infam al personalității lui și lipsa oricăror scrupule morale.
În raport cu aspectele anterior evidențiate, Curtea apreciază că datele personale favorabile invocate de cei doi inculpați (constând în lipsa antecedentelor penale și existența unui loc de muncă în cazul inculpatului ) nu sunt de natură a determina reconsiderarea necesității privării lor de libertate, aceste aspecte urmând a fi valorificate în mod corespunzător în procesul de individualizare a pedepsei, evident în situația în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva lor.
Față de aceste considerente, constatând ca fiind legală și temeinică încheierea atacată, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod de procedură penală respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu, pronunțată la data de 06 martie 2009, de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul penal nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă pe fiecare recurent inculpat la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER,
-
Red.jud.
Ex.3 / 09.04.2009
.-
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Mariana Constantinescu, Corina Ciobanu
