Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 393/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
R O MÂ NIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.393/R/2008
Ședința publică din 08 iulie 2008
PREȘEDINTE: Crișan Marinela vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 2: Țarcă Gabriela președinte secție
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații recurenți născut la 02.10.1970, născut la 21.07.1977, din Arestul IPJ B, G și, din Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva încheierii penale din 26 iunie 2008 Tribunalului Bihor, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive conform art.160/b Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații recurenți și, în stare de arest și asistați de apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.43 din 03 iulie 2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, inculpații recurenți G și, în stare de arest, asistați de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților asupra recursurilor.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți și, avocat, solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați și casarea încheierii recurate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpaților. A arătat că măsura arestării dispusă față de inculpați este criticabilă, în situația în care încadrarea juridică dată faptelor comise nu este cea corectă. Astfel, pentru a exista infracțiunea de tentativă la omor, trebuia să fi fost pusă în pericol viața victimei. La dosarul cauzei nu există decât declarația părții vătămate, celelalte persoane care erau în casă nefiind audiate și oricum, chiar dacă s-ar reține infracțiunea de tentativă la omor, încadrarea juridică nu este cea corectă, câtă vreme în casă erau mai multe persoane nu doar partea vătămată. Actele materiale reținute în sarcina inculpaților constau doar în faptul că inculpații au împins tractorul pe o anumită traiectorie, or, lovitura tractorului nu era aptă să demoleze o casă. Cu privire la cel de-al doilea element material, a arătat că inculpatul a aprins rufele aflate pe veranda locuinței, dar inculpații nu au blocat ieșirile din casă, astfel că infracțiunea de tentativă la omor nu există în materialitatea ei. Cu privire la infracțiunea de distrugere a arătat că nu se găsim în prezența infracțiunii de distrugere în forma calificată, prev. de art. 271 alin. 4 Cod penal, arătând că, pentru existența acesteia trebuie îndeplinite, cumulativ, două condiții: distrugerea să se realizeze prin incendiere, explozie sau alte asemenea mijloc și să rezulte pericol public ori, în speță, este evident că cea de-a doua condiție nu este îndeplinită. Apreciază că se poate eventual discuta despre infracțiunea de distrugere în formă simplă și precizează că inculpații, după ce au văzut că s-a aprins veranda s-au desistat, părăsind locul faptei. Totodată apreciază că măsura dispusă față de inculpați este injustă și prea aspră.
Apărătorul ale al inculpaților recurenți G și avocat, solicită admiterea recursului declarat de inculpați, casarea încheierii în sensul de a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Arată, în motivarea recursului, că măsura dispusă față de inculpați de către prima instanță este excesivă, neexistând probe certe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. A arătat, de asemenea, că încadrarea juridică dată faptelor este incorectă, câtă vreme în cauză nu a existat o intenție indirectă a inculpaților, de a accepta moartea părții vătămate și, cu atât mai mult cu cât inculpații recurenți nu au participat la incendiere și, când a văzut că inculpatul a aprins hainele aflate în pridvorul casei părții vătămate, s-a retras, dându-și seama de gravitatea faptelor. Astfel fiind, a apreciat că în cauză nu se poate vorbi decât despre o faptă de distrugere și nicidecum de o tentativă de omor, pentru că în acest caz este evident că inculpații nu plecau de la locul faptei și nu îi permiteau părții vătămate să mute tractorul și să focul, neexistând nici o acțiune aptă de a produce moartea victimei. De asemenea solicită să se țină seama de circumstanțele reale și personale, precizând în acest sens că inculpații recurenți i-a însoțit doar pe frații, pentru a vedea cum aceștia îi aplică o "corecție" pădurarului și nu a comis nici un act de executare, respectiv nu a efectuat vreo activitate materială și nici nu i-a influențat în vreun mod pe cei doi inculpați.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, arătând că instanța de fond a dispus în mod corect măsura arestării preventive față de inculpați întrucât în speță există atât indicii că inculpații au comis faptele, iar lăsarea în libertate a acestora ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pe deplin dovedit și rezultând din reacția societății în cazul lăsării acestora în libertate, ținând cont de faptul că aceștia, în miez de noapte, s-au deplasat la domiciliul părții vătămate, pentru a distruge și ucide. Totodată apreciază că sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și că a vrut doar să-i producă pagubă părții vătămate.
Inculpatul recurent G în ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, arătând că are un copil minor și regretă faptele comise.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor penale de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 26 iunie 2008 Tribunalului Bihors -a constatat ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 21.07.1977. în, jud. B, CNP -, domiciliat în comuna, sat de C, nr. 348, jud. B, măsură luată prin încheierea nr.17 din 04.05.2008 în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.18/2008; fiul lui și, născut la data de 02.10.1970. în, jud. B, CNP -, domiciliat în comuna, sat de C, nr. 345, jud. B, măsură luată prin încheierea nr.17 din 04.05.2008 în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.21/2008; fiul lui și, născut la data de 21.- în O, jud. B, CNP -, domiciliat în comuna, sat de C, nr. 317, jud. B, măsură luată prin încheierea nr.17 din 04.05.2008 în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.19/2008 și G fiul lui G și, născut la data de 27.08.1980 în O, jud. B, CNP -, domiciliat în comuna, sat de C, nr. 62, jud. B, măsură luată prin încheierea nr.17 din 04.05.2008 în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.20/2008 și totodată s-a dispus menținerea acesteia.
S-a respins cererea inculpaților G și privind înlocuirea măsurii arestului preventiv, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor înregistrat la data de 24.06.2008 au fost trimiși in judecata inculpații, și G în stare de arest pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor și distrugere, fapte prevăzute și pedepsite de art.20 Cod penal rap. la art.174 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit.a Cod penal și art. 217 alin.4 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.
Verificând din oficiu, potrivit art. 300/1 Cod procedură penală, legalitatea și temeinica luării măsurii arestării preventive față de inculpați, instanța a constatat că arestarea preventivă a acestora s-a dispus în conformitate cu dispozițiile legale în materie iar temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri subzistă în continuare.
Astfel inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de tentativă de omor și distrugere, fapte prevăzute și pedepsite de art.20 Cod penal rap.la art.174 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit.a Cod penal, respectiv art. 217 alin.4 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, constând în aceea că în data de 2/3 mai 2008 după o înțelegere prealabilă inculpații, și G, s-au deplasat în apropierea locuinței părții vătămate situată la marginea comunei în unde, scoțând din viteză tractorul părții vătămate, aflat în, i-a dat drumul spre locuința părții vătămate după care, toți 4 au spart geamurile și ușa locuinței și totodată au incendiat terasa locuinței.
În baza art. 300/1 Cod procedură penală tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpați, avându-se în vedere faptul că au fost respectate prevederile legale în materie.
De asemenea s-a apreciat că temeiurile care au condus la arestarea preventivă a inculpaților subzistă și în prezent și impun în continuare privarea acestora de libertate.
La concluzia de mai sus s-a ajuns avându-se în vedere faptul că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni grave.
Probele administrate în faza de urmărire penală au relevat existența unor motive verosimile de a bănui că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală.
S-a menționat că problemele privind schimbarea încadrării juridice a faptelor vizează fondul cauzei, neputând fi analizate în cadrul procedurii speciale prevăzute de art. 300/1 Cod procedură penală, urmând a fi avute în vedere cu ocazia soluționării pe fond a cauzei.
În consecință, considerând legală și temeinică măsura arestării preventive, instanța a reținut că temeiurile care au determinat luarea acestei masuri impun in continuare privarea de libertate a inculpaților, astfel încât în baza art.300/1 Cod procedură penală a menținut măsura de mai sus și totodată constatând că nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, a respins cererea formulată de apărătorul inculpaților G și privind înlocuirea măsurii arestului preventiv, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recurs inculpații, și G solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate ca fiind netemeinică și nelegală cu consecința revocării măsurii arestării preventive și punerii de îndată în libertate a inculpaților.
În motivarea recursurilor s-a susținut că încadrarea juridică a faptelor comise de inculpați este greșită, neputându-se reține că aceștia ar fi comis infracțiunea de tentativă la omor sau cea de distrugere calificată, câtă vreme în cauză nu s-a demonstrat existența chiar și a intenției indirecte de a accepta moartea părții vătămate, de altminteri neexistând nici o acțiune aptă de a produce moartea victimei, iar în ceea ce privește infracțiunea de distrugere calificată, că nu a existat pericolul public, respectiv riscul de a se extinde incendiul la locuințele din jur.
S-a mai arătat că, la dosarul cauzei nu există probe certe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților recurenți ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, ținând seama și de persoana acestora, fără antecedente penale și integrați social, mai mulți dintre ei având în întreținere și copii minori.
Inculpații recurenți G și au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu acea a măsurii obligării de nu părăsi țară.
Examinând încheierea prin prisma recursurilor declarate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursurile declarate de inculpați sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și există în mod corespunzător și cazul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, lăsarea în libertate a inculpaților prezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția că lăsarea în libertate a inculpaților să prezinte pericol pentru ordinea publică, este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului social trebuie făcută abstracție de gravitatea faptelor. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor asemenea fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se poate avea în vedere numai date legate de persoana inculpaților, ci și cele referitoare la faptă, aceasta fiind de natură a crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate.
Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a apreciat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților recurenți și a dispus menținerea ei, ținând seama de modul de concepere a activității infracționale, precum și de împrejurările comiterii faptelor care, și prin însăși natura lor, prezintă un pericol social ridicat.
Pe de altă parte, în cauză nu s-au administrat probe care să ducă la concluzia că elementele constitutive ale ordinii de drept, cu referire în special la înlăturarea riscului repetabilității faptelor penale, ar fi asigurat în acest caz prin judecarea cauzei cu inculpatul în stare de libertate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală vor fi obligați inculpații la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații, născut la 02 octombrie 1970, fiul lui și al, născut la 21 iulie 1977, fiul lui și al, G, născut la 27 august 1980, fiul lui G și al, născut la 21 octombrie 1974, fiul lui și al i, deținuți în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva încheierii penale din 26 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 08 iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
red. dec. jud., 15.07.2008.
jud. fond
tehnored./GM/ 2 ex./16.07.2008
Președinte:Crișan MarinelaJudecători:Crișan Marinela, Țarcă Gabriela, Munteanu Traian
