Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 393/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (491/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALA NR.393/
Ședința publică de la 10 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 2: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 3: Daniel
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursurilor declarate de inculpații, împotriva încheierii de ședință din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest, asistați de avocat ales împuternicire avocațială fila 30 dosar, în stare de arest asistat de avocat ales I împuternicire avocațială fila 31 dosar, în stare de arest asistați de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/10.03.2009, în stare de arest asistat de avocat ales împuternicire avocațială fila 32 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul inculpatului, depune la dosar un înscris în circumstanțiere.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că nu se opune administrării probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Apărătorul inculpatului, depune la dosar un memoriu formulat de inculpat.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentelor inculpate, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 12 februarie 2009, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Apreciază că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive s-au schimbat, în sensul că prevederile tezei II a art.148 lit.f Cod procedură penală, nu mai subzistă.
Menționează că în cauză nu există nici probă că inculpatele lăsate în libertate, ar crea o stare de pericol pentru societate și nici că ar săvârșii vreo altă faptă, prevăzută de legea penală.
Precizează că de la momentul comiterii faptelor, martie 2008, și până la cel al arestării au trecut, 6 luni de zile, perioadă în care inculpatele nu au mai comis nici o infracțiune și nu au mai avut nici legătură cu acel investigator cu identitate protejată.
Consideră că nu s-au respectat dispozițiile art.68 alin.2 Cod penal, în sensul că probele au fost obținute prin "constrângere" și că s-a încercat obținerea acestora în orice chip.
Arată că inculpatele nu au făcut altceva decât a procura droguri, la cererea unei persoane, cu care anterior s-au drogat, activitate efectuată la cererea expresă a acesteia, astfel cum reiese din înregistrările efectuate în mediul ambiental. Totodată arată că din dozele procurate pentru acea persoană și-au păstrat o doză și pentru ele.
Menționează că inculpatele au recunoscut activitatea lor infracțională, însă consideră că trebuie făcută distincție între activitatea inculpatelor și a traficaților care oferă droguri spre vânzare.
Precizează că inculpatele nu au realizat că prin fapta lor, comit o infracțiune prevăzută de legea penală.
În ceea ce privește pe inculpata, aceasta a comis o singură activitate infracțională, în sensul că s-a dus a luat dozele și a reținut una, pentru ea.
Solicită a se avea în vedere circumstanțele personale în sensul că inculpata erau necunoscută cu antecedente penale și că ambele inculpate au câte un copil minor în întreținere astfel că prin lăsarea lor în libertate nu s-ar crea nici un pericol pentru ordinea publică.
Arată că ar trebui a se da eficiență sporită, principiul egalității de tratament, în sensul că în cauza mai sunt cercetate pentru aceeași faptă sau pentru fapte mai grave, alte persoane care se află în stare de libertate.
Solicită a se avea în vedere activitatea infracțională personală și nu cea a întregului grup infracțional.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune cercetarea inculpatelor în stare de libertate.
Apărătorul recurenților inculpați, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune revocarea măsurii arestării preventive, urmând ca inculpații să fie judecați în stare de libertate.
Arată că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu mai impun menținerea inculpaților în stare de arest.
Precizează că în cauza cercetările au fost finalizate și nu există nici o dovadă, în sensul că inculpații aflați în libertate ar crea o stare de pericol pentru societate și mai mult apreciază că până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, aceștia beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Solicită a se avea în vedere că inculpații au avut o atitudine sinceră atât în faza de cercetare penală cât și în aceea de cercetare judecătorească.
Apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele art. 148 lit.f Cod procedură penală, tezei II, în sensul că inculpații nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Consideră că trebuie a se analiza participația personală la comiterea faptei și nu cea a întregului grupul în ansamblul său.
Menționează că inculpații nu au făcut trafic de droguri ci sunt doar consumatori, totodată arată că aceștia erau necunoscuți cu antecedente penale, aveau domiciliul stabil în B, aveau locuri de muncă, au familii organizate și copii minori în întreținere.
Concluzionând apreciază că recurenții inculpați, și lăsați în stare de libertate nu vor impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal și nu prezintă pericol pentru ordinea publică, considerente pentru care solicită admiterea recursurilor declarate.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Menționează că în cauza nu există indiciile certe, care să demonstreze că inculpatul ar fi comis fapta reținută în sarcina sa.
Arată că la dosar există o declarație a unui colaborator numit, care menționa că "a auzit", că inculpatul se ocupă cu vânzarea de droguri, declarație ce nu este susținută cu nici un alt mijloc de probă.
În ceea ce privește convorbirile telefonice, consideră că din acestea nu se desprinde cu certitudine, că inculpatul vorbește despre cantități de droguri și mai mult inculpatul nu poartă nici o discuție cu nici un coinculpat, ci cu diverse alte persoane.
Mai arată că în data de 26 martie 2008, colaboratorul cu nume de cod poartă două discuții, prin telefon, simultan cu și cu, ceea ce tehnic nu este posibil.
Arată că de la momentul 20 martie - 21 aprilie 2008 și până la data reținerii, octombrie 2008, inculpatul nu mai comis nici o faptă prevăzută de legea penală și nu există nici un mijloc material de probă în acest sens.
Apreciază că pericolul social concret, prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, trebuie dovedit, nu prezumat și consideră că nu trebuie a fi avut în vedere pericolul pe care fapta îl prezintă.
Totodată arată că inculpatul s-a prezentat de bună voie la organele de urmărire penală și a avut o atitudine de cooperare.
Apreciază că nu există probe certe de vinovăție în privința inculpatului și consideră că lăsat în libertate nu va impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal.
Precizează că inculpatul era necunoscut cu antecedente penale, are trei copii, avea un loc de muncă, la dosar se află copii de pe cartea de muncă a acestuia și caracterizări de la locul de muncă al acestuia.
Arată că în privința acestui inculpat s-au efectuat 3 percheziții simultane la domiciliul acestuia, al mamei sale și al surorii sale și în nici una din locații nu s-a găsit nimic ce ar fi putut duce, la presupunerea rezonabilă că inculpatul se ocupă cu traficul de droguri.
Totodată arată că în privința acestui inculpat nu există nici o cumpărare efectivă de droguri și nici un colaborator sau investigator al organelor de cercetare nu a produs probe certe, în sensul că inculpatul se ocupa cu traficul de droguri.
Apreciază că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate, acesta nu se va sustrage de la desfășurarea procesului penal deoarece, dorește a-și dovedi nevinovăția, faptelor sale.
Consideră că cele 6 luni pe care inculpatul le-a petrecut în arest sunt suficiente, având în vedere nevinovăția acestuia.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 12 februarie 2009 și pe fond a se dispune revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii inculpaților în stare de libertate.
Consideră că temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive nu se mai mențin, dat fiind că inculpații au fost audiați în fața instanței de fond, precum și alte persoane care au dat declarații lămuritoare pentru cauză.
Astfel persoana care a declarat în faza de urmărire penală, că l-a cunoscut pe inculpatul, în cadrul tranzacției din 26 martie 2008, în fața instanței, a declarat că nu l-a cunoscut direct pe inculpat ci pe concubina acestuia și care i-a vândut efectiv cantitatea de droguri colaboratorului, aspecte rezultate din declarația dată în data de 12.02.2009.
Apreciază că indiciile care au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, dat fiind că există o altă poziție a unei din coinculpate, precum și a unui colaborator la organelor de cercetare penală.
În ceea ce privește inculpatul, arată că în privința acestuia nu sunt îndeplinite cerințele art.148 lit.f teza II Cod procedură penală.
Astfel inculpatul nu a făcut parte din nici un grup infracțional, ci fiind concubinul numitei a mers cu aceasta într-o seară cu un taxi.
Astfel din luna martie până în luna septembrie, timp de 6 luni de zile, organele de urmărire penală nu au identificat nici o activitate infracțională și nici un fel de convorbire de natură a crea instanței convingerea că inculpatul ar fi comis fapte prevăzute de lege penală.
Menționează că instanța fondului nu s-a raportat la pericolul social concret pe care fiecare inculpat în parte îl prezintă și nici la participația penală a fiecăruia în comiterea infracțiunilor.
Solicită a ase avea în vedere că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale,avea o ocupație licită.
Consideră că inculpatul aflat în libertate nu prezintă pericol social concret și nu va impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal și mai mult acesta s- prezenta la organul de urmărire penală fiind citat, moment în care a fost reținut.
Precizează că inculpata, a recunoscut fapta de consum de droguri și nu de trafic, consideră că atitudinea acesteia sinceră de regret și recunoaștere va fi avută în vedere la pronunțarea unei hotărâri judecătorești.
Mai arată că inculpata nu a mai exercitat nici o activitate infracțională din luna martie 2008, perioadă de timp de la care organele de urmărire penală nu au mai putut demonstra nici o implicare în activitatea infracțională.
Solicită a se avea în vedere că inculpata are un copil minor în întreținere și lăsată în libertate nu prezintă nici un pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate și a se menține încheierea de ședință din 12 februarie 2009 ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că în cauză nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin în raport de natura infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art.2 alin1 și 2 Lg.143/00 pentru care inculpații sunt cercetați, precum și față de urmările pe care asemenea infracțiuni îl au asupra sănătății populației.
Consideră că din probele administrate până la acest moment procesual reies probe și indicii temeinice, conform prev.art.143 Cod procedură penală, că inculpații se fac vinovați de infracțiunile ce li se rețin în sarcină.
Solicită a se avea în vedere, din punctul de vedere al art.148 lit.f Cod procedură penală, natura și gravitatea faptei comisă de inculpați, caracterul organizat al acesteia, dar și circumstanțele personale ale inculpaților.
Menționează că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale pentru fapte care nu constituie recidivă dat fiind că au fost comise în minoritate, este recidivistă în formă postcondamnatorie, inculpații, sunt cunoscuți cu antecedente penale.
Referitor la inculpatul, despre care s-a susținut că a avut un loc de muncă, în cartea de muncă se evidențiază că acesta ar fi fost dispecer și nu lucrător în construcții, ultima activitate fiind încheiată la 1.01.2008, cu mult înainte de săvârșire faptelor reținute în sarcina sa.
Menționează că inculpații aflați în stare de libertate creează un real pericol pentru ordinea publică dat fiind că pentru aceștia traficul de droguri constituie mijlocul principal de a-și obține cele necesare traiului și există temerea că și-ar putea relua activitatea infracțională.
Cu privire la inculpatul în privința căruia s- menționat că nu s-a realizat nici o cumpărare efectivă, în rechizitoriu se reține că acesta organiza vânzarea de heroină prin intermediari, cu ajutorul cărora distribuia drogurile și față de faptul că acesta era bine informat și folosea un limbaj, era imposibil a se realiza un flagrant în privința sa. Arată că s-au realizat cumpărări supravegheate de la persoanele prin intermediul cărora inculpatul distribuia drogurile.
Consideră că instanța a avut în vedere participația la comiterea faptei cât și circumstanțele personale ale inculpaților, toate fiind coroborate cu pericolul pe care astfel de fapte o implică față de sănătatea publică.
Apreciază că sunt îndeplinite, pe deplin, cerințele art.148 lit. Cod procedură penală, considerente pentru care apreciază că recursurile formulate de inculpați sunt nefondate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a fi judecată în stare de libertate și arată că are un copil minor, în întreținere.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că are un copil minor și menționează că dorește a fi judecată în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că se raliază susținerilor avocatului său.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a fi cercetat în stare de libertate, arată că are familie și 4 copii.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a fi cercetat în stare de libertate, arată că nu are nici o legătură cu ceilalți coinculpați, precizează că are familie și 3 copiii.
Menționează că avea un loc de muncă, anterior comiterii faptei și precizează că urma a-și schimba locul de muncă de aceea cartea sa de muncă era închisă.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a fi cercetat în stare de libertate, arată că nu s-au găsit probe incriminatoare față de el.
Precizează că intermedierea a fost făcută de concubina sa și nu de el, care nu are nici un amestec în cele petrecute.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a fi cercetat în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a fi cercetat în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință din 12.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-, în baza art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților, și.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat că luarea măsurii preventive față de inculpați este legală și temeinică și că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
A reținut că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.1și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (pentru inculpații, - art.75 lit.a Cod penal), (art.75 lit.a Cod penal); aceștia au vândut mai multe doze de heroină unor colaboratori sub acoperire, procurate în prealabil de la inculpatul.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și dispunerea continuării cercetării judecătorești cu inculpații în stare de libertate, că infracțiunea a fost săvârșită pe fondul unui conflict spontan, a acționat în legitimă apărare și s-a prezentat singur la organele de poliție.
Examinând încheierea recuratăprin raportare la motivele invocate de către apărătorii inculpatului dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursurile nu este fondate pentru următoarele considerente:
În acord cu prima instanță și Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.3002alin.3 din Codul d e procedură penală, iar menținerea duratei arestării preventive a inculpaților se impune, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a acestora.
În mod corect instanța a constatat că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a comis faptele pentru care sunt cercetați, și anume art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, aceștia au vândut mai multe doze de heroină unor colaboratori sub acoperire, procurate în prealabil de la inculpatul, urmare sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 coroborat cu art.681Cod procedură penală. săvârșirii infracțiunilor rezultă din procesele-verbale de investigație întocmite de lucrătorii de poliție judiciară, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor, declarații de martori asistenți, declarații martori cu identitate protejată, declarațiile inculpaților, procesele-verbale cu notele de redare a convorbirilor din mediul ambiental, procesele-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire, declarații colaboratori, rapoartele de constatare tehnico-științifică, planșele foto, procesele-verbale de recunoaștere de pe planșele foto.
Curtea reține că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f, pedepsele prevăzute de lege pentru respectivele infracțiuni fiind închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunii presupus comisă de inculpați, modalitatea concretă în care aceștia au acționat, natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, caracterul organizat al activității infracționale, circumstanțele personale ale inculpaților, unii dintre aceștia fiind recidiviști, ținând seama de împrejurarea că, în condițiile actuale, fenomenul infracțional a atins cote alarmante. O parte din inculpați (, și ) nu sunt încadrați în muncă și nu desfășoară activități aducătoare de venituri. Toate acestea justifică aprecierea că judecarea inculpaților în stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, cu urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul social.
Față de cele reținute, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpați, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și, împotriva încheierii de ședință din 12.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă inculpații, și la plata a câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției, iar pe inculpații, și la plata a câte 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
09 Aprilie 2009
Președinte:Niculina AlexandruJudecători:Niculina Alexandru, Francisca Maria Vasile, Daniel
