Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 400/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 400
Ședința publică de la 19 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ancuța Gabriela Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, având ca obiect "menținere măsura de arestare preventiva" declarat deinculpații:fiul lui si, născut la 25.08.1986 și fiul lui si, născut la 08.06.1976 - deținuți in Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședința din 09.06.2009 pronunțata de Tribunalul Iași, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut in ședința publica, se prezintă inculpații recurenți și asistați de avocat ales - din cadrul Baroului de Avocați I, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care;
Avocat solicita a se mai acorda un termen de judecata pentru a studia încheierea reculată, având in vedere că, in urmă cu o zi a aflat de termenul in recurs, și pentru o apărare calificată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că nu se opune termenului solicitat de aparitorul inculpaților.
Instanța respinge cererea de amânare formulata de domnul avocat, motivat de faptul că acesta are delegație si la fond, cunoaște cauza, s-a acordat un termen pentru a se asigura și pregăti apărarea. Instanța înmânează aparitorului dosarul, pentru a fi consultat, urmând să fie strigat la sfârșitul ședinței de judecată.
După reluarea cauzei, nemaifiind cereri de formulat, instanța constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul in susținerea recursurilor.
Avocat având cuvântul pentru cei doi inculpați, apreciază încheierea pronunțata de Tribunalul Iași, la data de 9 iunie 2009, ca fiind nelegala si netemeinică, consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.136 Cod procedura penala, și nici cerințele de la art.148 lit. f Cod procedura penala nu sunt îndeplinite in totalitate, in sensul că, lăsarea in libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica, motiv pentru care, solicita admiterea recursului, casarea pe fond si înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Având in vedere și jurisprudența CEDO, consideră că, starea de libertate este starea normală in care trebuie să se găsească inculpații, arestarea nu trebuie să se prelungească peste limitele normalului. In speță, se mențin dispozițiile art.148 lit. f Cod procedura penala, sub aspectul cuantumului pedepsei, mai mare de 4 ani.
Apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat corespunzător odată cu trecerea timpului, nu se mai impune această măsură preventivă deoarece s-a finalizat urmărirea penala, au fost audiați inculpații, probele, in mare parte, au fost analizate de către instanță, deci se poate înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, având in vedere că domiciliul inculpatului nu este in
Măsura arestării poate fi înlocuită, temeiurile s-au modificat.
In încheierea recurată se menționează mai multe situații referitoare la pericolul public pe care l-ar reprezenta cei 2 inculpați, precum că faptele au săvârșite cu premeditare, că prejudiciul se ridică la 10 miliarde de lei. Din dosar nu reiese cu certitudine acest prejudiciu. că acest prejudiciu nu depășește 3 miliarde lei.
Consideră că instanța de recurs poate să admită cererea inculpaților, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, cei doi inculpați nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publica, nu au cum să influențeze cercetarea judecătoreasca, urmărirea penala a fost finalizată, s-au administrat toate probele, au fost evaluate.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, susține că, prejudiciul a fost calculat matematic, nu există un prejudiciu evaluativ, ci unul fix. A fost explicat in mod diferit pentru că ei au participat in mod diferit.
Instanța de fond a ținut cont de disp. art.160 ind. b pct.3 din Codul d e procedura penala și a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați, a constatat că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive. Dacă nu constata asta, aplica disp. art.160 pct.2 Cod procedura penala. Solicita respingerea cererilor ca neîntemeiate.
Avocat susține că se vorbește de o sumă generală pentru toți inculpații și nu pentru fiecare inculpat in parte.
Având ultimul cuvânt inculpații și susțin că sunt de acord cu concluziile apărătorului lor.
Curtea,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 09.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Iașia respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, formulat de inculpații și și a menținut măsura arestării preventive a acestora.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că nu au apărut elemente noi care să justifice aprecierea că temeiurile arestării inițiale au încetat ori s-au schimbat. În cauza există în continuare indicii temeinice care justifică presupunerea legitimă si rezonabilă că inculpații și au săvârșit faptele prevăzute de legea penală pentru care au fost trimiși în judecată.
În cauza, pericolul public pe care l-ar reprezenta punerea în libertate a inculpaților a fost apreciat ca rezultând importanța relațiilor sociale încălcate, rezonanța socială a unor astfel de fapte săvârșite c premeditare, perioada mare de desfășurare a presupuselor acțiuni ilicite și prejudiciul important care se ridică la un total de 10 miliarde de lei.
Față de complexitatea cauzei, numărul mare al acțiunilor ilicite și al participanților, față de faptul că organele judiciare nu au tergiversat procesul penal, urmărirea penală fiind finalizată la scurt timp după arestarea inculpaților, iar termenele au fost acordate de instanța de judecată pentru realizarea dreptului inculpaților la apărare, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive este legală și temeinică.
Împotriva încheierii de ședință indicate mai sus au declarat recurs inculpații și arătând că pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat corespunzător odată cu trecerea timpului și că măsura arestării preventive nu se mai impune deoarece a fost finalizată urmărirea penală, inculpații au fost audiați, iar probele au fost în mare parte analizate de instanță, astfel că această măsură poate fi înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că încheierea atacată este legală și temeinică.
Potrivit dispozițiilor art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 ind. b Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice periodic, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive; dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Curtea consideră că prima instanță a constatat judicios că de la momentul luării măsurii arestării preventive față inculpați nu a intervenit nici un aspect care să conducă la concluzia că nu mai există temeiurile ce au determinat arestarea ori că aceste temeiuri s-au modificat.
Mijloacele de probă administrate până în prezent în cauză oferă indicii temeinice care justifică bănuiala că în cursul anului 2006 inculpații și, împreună și cu numitul, au constituit un grup care avea ca scop săvârșirea unor fapte de înșelăciune, fals în înscrisuri și uz de fals. În perioada 2007- iulie 2008, inculpații au racolat mai multe persoane printre care și pe martorii G, și cărora le-au întocmit, în fals, contracte individuale de muncă la "SC de Construcții 11" SRL I, pe care, alături de alte documente false( în special adeverințe de venit) le-au folosit în vederea obținerii de credite bancare și carduri de credit de la diferite unități bancare de pe raza municipiului I, contractele de credit fiind întocmite pe numele persoanelor racolate, fiind și semnate de acestea însă, banii primiți au fost luați de cei doi inculpați care i-au asigurat că le vor plăti ratele lunare. Obținerea creditelor bancare și a cardurilor de credit s-a făcut prin inducerea în eroare a reprezentanților unităților bancare, întrucât persoanele împrumutate nu îndeplineau condițiile necesare acordării de credite deoarece nu aveau un loc de muncă stabil și de cel puțin 6 luni mai înainte de data solicitării împrumutului, nici nu realizau venituri care să le fi permis plata ratelor.
temeinice, în sensul art. 68 ind. 1 Cod procedură penală, oferite de materialul probator administrat în cauză sunt suficiente pentru luarea, prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive. În acest moment procesual nu este necesară înlăturarea pe deplin a prezumției de nevinovăție a inculpaților, presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit faptele penale pentru care au fost trimiși în judecată fiind suficientă pentru justifica arestarea lor preventivă.
Suspiciunea rezultată din probe că inculpații și au săvârșit o infracțiune deosebit de gravă, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, este suficientă pentru a constata că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unei stări de neliniște, a unui sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generate de rezonanța socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni grave sunt cercetate în stare de libertate.
Complexitatea cauzei și stadiul incipient în care se află cercetarea judecătorească conduc la concluzia că durata măsurii arestării preventive este rezonabilă, iar timpul scurs de la arestarea preventivă a inculpaților nu a diminuat pericolul pentru ordinea publică stabilit inițial.
Pentru aceste motive, Curtea, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursurile ca nefondate.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații și, deținuți în Penitenciarul Iași împotriva încheierii de ședința din 09.06.2009 pronunțata de Tribunalul Iași in dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obliga pe recurenți sa plătească statului suma de câte 40 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 iunie 2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - | Judecător, - |
Grefier,
Red./Tehnored.:
2 ex./13.07.2009
Jud. fond:
Președinte:Ancuța Gabriela Obreja ManolacheJudecători:Ancuța Gabriela Obreja Manolache, Ciubotariu, Gabriela
