Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 402/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 402
Ședința publică de la 19 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ancuța Gabriela Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva" declarat deinculpatulfiul lui și, nascut la 08.11.1978 - detinut in Penitenciarul I, impotriva incheierii de sedinta din 11.06.2009 pronuntata de Tribunalul I, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de avocat - - aparator ales din cadrul Baroului de Avocati I, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Avocat - depune in sedinta publica, un Ordin de deplasare, cu care face dovada imposibilitatii prezentării in instanta la termenul anterior, act care se ataseaza la dosarul cauzei.
Interpelat de catre instanta, inculpatul recurent precizeaza ca isi mentine recursul declarat si nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului formulat de inculpat.
Avocat - sustine că, inculpatul a formulat recurs impotriva incheierii Tribunalului I, din data de 11 iunie 2009, considerand-o nelegala si netemeinică pentru următoarele considerente: dispozitiile art.148 lit.f teza a II-a cu referire la art.143 Cod procedura penala nu mai subzista la acest moment procesual.
Apreciază incheierea ca fiind nelegala, judecarea nerealizând un control real și pertinent, și mentinerea in continuare a măsurii arestarii preventive in acest sens nu se mai impune. In opinia sa, Tribunalul Iai ncălcat flagrant disp. art.5 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar a mai incălcat și art.5 paragraful 3 din Convenție.
Din această perspectivă, nu poate să facă referire decât la practica europeană, aceste dispozitii din art.5 paragraful 3 CEDO, garantii indispensabile respectarii dreptului la libertate și siguranță.
Consideră că, instanta de fond a menținut această măsură, fără a analiza in nici un fel mentinerea starii a acest a inculpatului, se referă la stadiul procesual, inculpatul a fost trimis in judecată. Prin lăsarea lui in libertate - el nu mai poate influența in nici un fel bunul mers al procesului penal, instanta a refuzat să analizeze circumstanțele, acesta nu are antecedente penale, a fost angajat - există dovezi in acest sens, fapt ce demonstrează că nu se mai impune mentinerea starii de arest a acestuia.
Apreciază că, in momentul de față, pericolul pentru ordinea publică s-a estompat.
Solicită a se avea in vedere practica instanțelor europene, pentru infractiuni mai grave - inculpații sunt judecați in stare de libertate, instanțele au stabilit pedepse cu suspendarea, spre exemplu Tribunalul I, prin sentinta nr.388 din 02.06.2007 a aplicat o pedeapsa cu suspendare sub supraveghere.
Solicita admiterea recursului și in rejudecare admiterea cererii de inlocuire a masurii arestarii preventive cu obligatia de a nu parasi țara. Consideră că această măsură e suficientă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, sustine că, instanta de fond, in baza disp. art.300 ind.2 si art.160 ind.b alin.1 Cod procedura penala a constatat ca fiind legala si temeinică măsura arestării preventive, luată față de inculpat, a constatat vă subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei masuri.
Această problemă, a punerii in libertate a inculpatului, in fața a 15-20 de complete de judecată, consideră că nu s-a modificat cu nimic temeiurile care au stat la baza luarii măsurii arestarii, cererea este neintemeiata, motiv pentru care solicită respingerea recursului.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent solicita a fi judecat in stare de libertate, va respecta toate conditiile impuse de instanță, consideră că nu prezintă un pericol pentru ordinea publica.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din data de 11 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Iași, în baza art. 300 ind. 2 și art. 160 ind. b alin. 1 și 3 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 8.11.1978 în comuna, județul I, în prezent deținut în Penitenciarul Iași sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 11/V din 8.02.2009 emis de Tribunalul Iași, măsură ce a fost menținută.
S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul, prin apărător privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a dispune astfel, prima instanță examinând actele și lucrările dosarului prin prisma existenței sau nu a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii de arest preventiv, a constatat că materialul probator oferă date din care rezultă presupunerea că inculpatul în perioada ianuarie - februarie 2009 comis mai multe fapte prevăzute de legea penală ceea ce face să fie îndeplinită cerința înscrisă în art. 143 Cod procedură penală.
De asemenea, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, ținând seama și de modalitatea concretă în care se presupune că a fost desfășurată activitatea infracțională, tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ceea ce face să fie îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.
Astfel tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a fost luată, menținută și prelungită până în prezent cu respectarea tuturor dispozițiilor ce reglementează această instituție de drept procesual penal, motiv pentru care a constatat legalitatea și temeinicia măsurii de arest preventiv luată față de inculpatul, având în vedere că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și în momentul de față, nefiind schimbate, iar cererea de înlocuire a măsurii de arest preventiv este neîntemeiată.
În termen legal încheierea de ședință a fost recurată de inculpatul pentru motive de netemeinicie.
Se susține în motivarea recursului că din perspectiva dispozițiilor art. 5 parag. 3 din Convenția Europeană ce prevăd garanții indispensabile respectării dreptului la libertate și siguranță și având în vedere stadiul procesual - inculpatul a fost trimis în judecată - nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului întrucât dispozițiile art. 148 lit. f teza a doua cu referire la art. 143 Cod procedură penală nu-și mai au aplicabilitate în cauză.
Prin trecerea timpului pericolul pentru ordinea publică s- estompat iar lăsarea în libertate inculpatului nu poate influența în nici un fel bunul mers al procesului penal.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, în rejudecare, admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, măsură ce va asigura buna desfășurare procesului penal.
Verificându-se actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate, dar și sub toate aspectele, conform prevederilor art. 385 ind. 6 alin. 3 Cod procedură penală, se rețin următoarele:
Inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul întocmit de Ministerul Public - - Biroul Teritorial Iași pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional prevăzut de art. 8 din Legea nr. 39/2003 complicitate la falsificarea instrumentelor de plată electronică prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 punerea în circulație instrumentelor de plată electronică falsificate, prevăzute de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002 și efectuarea de operațiuni financiare, în mod fraudulos prevăzută de art. 27 alin. 2 din Legea nr. 365/2002.
S-a reținut în actul de inculpare că în cursul anului 2008 inculpatul a inițiat un grup infracțional în vederea săvârșirii infracțiunii de falsificare (prin copiere informatică) a unor instrumente de plată electronică, care au fost puse în circulație fără drept și prin utilizarea neautorizată a datelor de identificare au retras fără drept, din conturile titularilor, suma totală de 47.580 lei.
Procedând la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual - penală în cursul judecății prima instanță în mod just a constatat că față de inculpat continuă să fie incidente dispozițiile art. 143 și ale art. 148 lit. Cod procedură penală prin existența unor probe temeinice ce permit conturarea suspiciunii că inculpatul se face vinovat de comiterea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și a condiției existenței pericolului pentru ordinea publică, prin raportare la persoana celui acuzat, la împrejurările concrete în care s-au derulat faptele, la urmările produse.
Perseverența infracțională a inculpatului care într-o perioadă scurtă de timp (decembrie 2008 - februarie 2009) cu sprijinul inculpaților și a derulat activitatea de falsificare a instrumentelor de plată electronică urmată de efectuarea de operațiuni financiare - retrageri de numerar de la -uri în mod fraudulos, producând astfel prejudicii persoanelor ale căror conturi sunt astfel accesate, activitate infracțională desfășurată ulterior, atât în țară, cât și în străinătate, denotă o periculozitate pentru ordinea publică pe care inculpații o reprezintă, generând, implicit, o stare de neîncredere în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.
Prin urmare, prima instanță ținând seama de faptul că ordinea publică ar fi grav afectată prin punerea inculpatului în libertate, în mod just a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de arest a inculpatului.
În temeiul considerentelor expuse criticile formulate de inculpat nu sunt fondate, urmând ca în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală să se respingă recursul promovat de inculpat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, deținut in Penitenciarul Iași împotriva încheierii de ședință din 11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 60 lei (RON) cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 19 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - -
- -
Red.
Tehnored.
02 ex.
27.06.2009
Tribunalul Iași
Jud. a
Președinte:Ancuța Gabriela Obreja ManolacheJudecători:Ancuța Gabriela Obreja Manolache, Ciubotariu, Gabriela
