Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 402/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 402
Ședința publică din data de 09 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Mariana Ghena Judecător Dr.- - - - Președintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI
PROCUROR -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 3.06.2009 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns: recurnetul inculpat în stare de arrest, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită să se treacă la dezbateri, întrucât nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că dosarul se află în stare de soluționare, motiv pentru care solicită a se trece la dezbateri.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită să se constate că în cauză a formulat două recursul, unul împotriva încheierii prin care s-a menținut starea de arest și altul împotriva celei prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Față de motivarea dată de instanță la soluția pronunțată cu privire la menținerea stării de arest a inculpatului, apărarea arată că acesta nu a negat că faptele pentru care este trimis în judecată nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
S-a mai motivat de instanța de fond că ar exista posibilitatea ca inculpatul să comită noi fapte penale dacă ar fi lăsat în libertate, sau să se sustragă judecății și eventual executării pedepsei, avându-se în vedere prevederile art. 148 lit. a și c Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Solicită să se aibă în vedere că legea prevede că la dosarul cauzei trebuie să existe date din care să rezulte posibilitatea ca inculpatul să comită alte fapte penale dacă ar fi lăsat în libertate sau să se sustragă judecății.
Se solicită să se țină seama de sinceritatea de care a dat dovadă inculpatul, încă de la momentul la care a fost surprins în flagrant, nu are antecedente penale, a realizat gravitatea infracțiunii dar dorește să se judece în stare de libertate pentru a-și continua studiile pentru viitorul său. Este conștient că a greșit și regretă fapta și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
În ce privește menținerea stării de arest, apărarea consideră că instanța a apreciat în mod greșit textele prevăzute de lege.
Referitor la cererea de liberare provizorie formulată de inculpat la instanța de fond, aceasta a constatat că cererea ar fi admisibilă în principiu, însă a respins-o considerând că nu este posibilă liberarea provizorie sub control judiciar atunci când există pericolul zădărnicirii aflării adevărului, dacă inculpatul ar fi lăsat în stare de libertate. Invocă prevederile art. 1602alin. 2 Cod procedură penală și precizează că nu este suficient ca instanța să aibă bănuiala că ar exista pericolul zădărnicirii aflării adevărului, legiuitorul impunând ca la dosarul cauzei să existe date în acest sens.
Arată că inculpatul a comis această faptă datorită cererilor repetate ale prietenilor de a le face rost de droguri de la o persoană plecată în Spania care nu a putut fi identificată.
Având în vedere că instanța de fond a motivat soluția de respingere a cererii de liberare provizorie doar pe faptul că ar exista pericolul zădărnicirii aflării adevărului, fără ca la dosarul cauzei să existe date, apreciază că cel puțin, cererea de liberare provizorie sub control judiciar este fondată, întrucât prin instituirea în sarcina inculpatului a obligațiilor prevăzute de lege, ar dispărea orice fel de urmă de pericol social pe care l-ar putea reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Se solicită cercetarea inculpatului în stare de libertate, avându-se în vedere limitele de pedeapsă pentru a-și continua studiile pe timpul cercetării judecătorești și a duce o viață normală, fără a-i fi afectat întreg viitorul de această greșeală.
Se apreciază că cererea parchetului de menținere a stării de arest nu este fondată, atâta timp cât nu există date care să justifice motivarea instanței de fond.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că încheierea de ședință recurată este legală și temeinică, întrucât la dosar există probe și indicii temeinice de vinovăție și subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și impun, în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Se solicită să se aibă în vedere probele existente la dosar asupra cărora s-a apreciat de către instanța de fond ca și de recurs, ca justificând detenția preventivă a inculpatului.
În ce privește fapta pentru care este cercetat inculpatul, se apreciază că nu este deosebit de gravă, însă justifică măsura arestării preventive, având în vedere natura acesteia, fiind comisă în formă continuată.
Referitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, se apreciază că în mod corect aceasta a fost respinsă, întrucât întrunirea condițiilor prevăzute de art. 1602Cod procedură penală nu duce automat la liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, în condițiile în care temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare și pune concluzii de respingere a recursului declarat în cauză pentru motivele invocate.
Conform prevederilor art. 38513alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt recurentului inculpat care solicită admiterea recursului.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din data de 3.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galațis -a menținut starea de arest a inculpatului începând cu data de 3.06.2009, pe perioada legală și s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpat, reținându-se că până la momentul pronunțării hotărârii atacate nu s-au administrat toate probele, nu au fost audiați toți inculpații, astfel că dacă ar fi lăsat în libertate inculpatul, acesta ar putea să influențeze negativ probele care urmează a fi administrate.
S-a mai reținut că infracțiunile de natura celor săvârșite de inculpatul, au căpătat o amploare deosebită și numai intervenția promptă a organelor judiciare ar putea stopa ori reduce acest fenomen infracțional.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică sub aspectul modului în care au fost interpretate dispozițiile art. 148 lit. a, cf C od procedură penală, raportat la probatoriile administrate în cauză până la momentul pronunțării încheierii atacate.
Solicită să se aibă în vedere că legea prevede că la dosarul cauzei trebuie să existe date din care să rezulte posibilitatea ca inculpatul să comită și alte fapte penale dacă ar fi lăsat în libertate sau să se sustragă judecății.
Totodată, solicită să se seama de faptul că inculpatul a fost sincer încă de la momentul la care a fost surprins în flagrant, că nu are antecedente penale, că a realizat gravitatea infracțiunii și că solicită să se judece în libertate pentru a-și continua studiile.
Mai susține inculpatul prin apărător că nu există pericolul zădărnicirii aflării adevărului dacă inculpatul ar fi lăsat în stare de libertate, întrucât acesta a cooperat cu organele judiciare și a contribuit la aflarea adevărului în prezenta cauză.
Recursul este nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, conform prevederilor art. 3859al. 2 și 3 Cod procedură penală, constată că hotărârea recurată este temeinică și legală.
Fără a prejudeca fondul cauzei, pipăind însă materialul probator administrat se constată că instanța de fond a dat o interpretare corectă dispozițiilor art. 3001Cod procedură penală cu referire la art. 1622Cod procedură penală în referire la art. 148 lit. a,c f Cod procedură penală, în sensul că la luarea măsurii arestării preventive au fost respectate dispozițiile art. 681Cod procedură penală și art. 143 Cod penal, în sensul că s-au analizat indiciile de vinovăție, temeiurile legale ale arestării și necesitatea de arestare preventivă a inculpatului.
Din probele administrate în cauză, s-a constat în mod just că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și a art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, întrucât sunt indicii de vinovăție a inculpatului cu privire la săvârșirea acestor infracțiuni.
Faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată sunt deosebit de grave, sunt pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani iar pericolul pentru ordinea publică rezultă din gravitatea deosebită a acestora, din posibilitatea ca inculpatul să comită și alte fapte penale, dacă ar fi lăsat în libertate.
S-a apreciat în mod just că starea de arest a inculpatului trebuie menținută întrucât nu s-a finalizat cercetarea judecătorească, nu s-au schimbat temeiurile legale și motivele care au determinat arestarea preventivă, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 300 1 Cod procedură penală.
Cât privește cererea inculpatului privind liberarea provizorie sub control judiciar se constată că până la acest moment nu s-au administrat toate probele și nu au fost audiați toți inculpații, astfel că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea să influențeze negativ administrarea celorlalte probatorii ce se impune fi efectuate în cauză, sens în care cererea formulată de acesta a fost apreciată în mod corect ca fiind netemeinică.
Pentru considerentele arătate, în baza prevederilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 3.06.2009 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține ca temeinică și legală.
Văzând și prevederile art. 192 al. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (deținut în Penitenciarul pentru minori și, fiul lui și, născut la data de 29.07.1988 în G, CNP: -, domiciliat în G,-, - 5,. 16) împotriva încheierii de ședință din 3.06.2009 ( ref. liberare provizorie sub control judiciar și respective menținere stare de arest) a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent la 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.06.2009.
Pt. Pt.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
aflat în aflat în
Conf. art. 312 al. 2.C.P.P. Conf. art. 312 al. 2.
C.P.P.Semnează Semnează
PREȘEDINTE, PREȘEDINTE,
Grefier,
- -
Red. /20.06.2009
Tehn. /30.06.2009
Fond:
Președinte:Mariana GhenaJudecători:Mariana Ghena, Petruș Dumitru, Ion Avram
