Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 415/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 415/R/2008
Ședința publică din 24 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR 2: Delia Purice
JUDECĂTORI: Maria Boer, Delia Purice, Iuliana Moldovan Președinte Secția Penală
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin procuror.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații și, deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 12 iunie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului M, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei în substituirea d-nei avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei. Se prezintă traducătorul de limbă ucraineană d-ul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătoarea aleasă a inculpatului depune motive de recurs la dosar.
Întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că își menține declarațiile date în cauză.
Întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că își menține declarațiile date în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătoarea aleasă a inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii penale din data de 12 iunie 2008, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se constate că a încetat de drept măsura arestării preventive luată față de inculpatul, în condițiile art. 140 lit. a pr.pen. Prin încheierea penală atacată s-a respins cererea de a se constata încetată de drept măsura arestării preventive, însă apreciază că această hotărâre este nelegală și netemeinică, întrucând din datele dosarului rezultă că această cauză a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș în data de 5 mai 2008, înainte de expirarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat, iar la data de 8 mai 2008 Tribunalul Maramureșa procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive. Tribunalul Maramureșa menținut măsura arestării preventive în temeiul art. 3002rap. la art. 160 pr.pen. și a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive. Tribunalul nu s-a pronunțat cu privire la durata măsurii preventive și a reținut că termenul stabilit pentru judecarea cauzei este de 3 iunie 2008. La termenul din data de 3 iunie 2008 instanța a constatat nelegalitatea comunicării rechizitoriului cu inculpatul, precum și lipsa interpretului, motiv pentru care s-a amânat cauza pentru data de 12 iunie 2008. La acest termen de judecată inculpatul a solicitat să se constate că măsura arestării preventive luată prin încheierea penală nr. 215 din 11 aprilie 2008 a încetat de drept. Apreciază că instanța nu a procedat în conf. cu disp. art. 160 pr.pen. singurul text care, referindu-se la verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecății, prevede un termen, respectiv nu mai mult de 60 zile. În această situație durata măsurii menținute la termenul din 8 mai 2008 nu putea fi de 60 zile, ci încheierea din data de 8 mai 2008 putea produce efecte cu privire la arestare doar până la primul termen de judecată care a fost la data de 3 iunie 2008. Solicită să se constate că măsura arestării preventive a încetat de drept.
Arată că s-a pus în discuție și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, dar această cerere nu a fost deloc motivată de către instanța de fond, motiv pentru care apreciază că încheierea penală atacată este nulă.
În concluzie, solicită admiterea recursului declarat de inculpatul pentru motivele expuse pe larg în concluziile scrise depuse la dosar.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se constate încetată de drept măsura arestării preventive. Reiese clar din lucrările dosarului că în data de 8 mai 2008 s-a stabilit un termen de control la care s-a analizat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și s-a constatat că aceasta este temeinică și legală în temeiul art. 3002rap. la art. 160 pr.pen. fără însă a se specifica durata acestei măsuri, în condițiile în care există obligația să se prevadă durata menținerii. Consideră că în data de 12 iunie 2008 a încetat de drep măsura arestării preventive.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate. Încheierea pronunțată de Tribunalul Maramureș este temeinică și legală și se pronunță asupra tuturor problemelor de drept în mod corect. Instanța a fost sesizată la data de 5 mai 2008, iar la data de 8 mai 2008 verifică legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, constatând că această măsură este legală și temeinică. În acest moment procesual, față de prevederile art. 160 pr.pen. instanța este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive. Dosarul se află în faza de judecată, astfel încât aceste prevederi au incidență în prezenta cauză. S-a solicitat revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea măsuri, însă instanța de fond în mod corect a respins aceste cereri pentru că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare. Arată că există nu numai indicii, ci și probe din care rezultă că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor. Pericolul concret pentru ordinea public subzistă în continuare, având în vedere natura și gravitatea faptelor comise, caracterul repetat. De asemenea nu a fost depășit nici termenul rezonabil, inculpații fiind în arest preventiv doar de două luni de zile.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, prin traducător, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Întregul mers al dezbaterilor, precum și concluziile părților au fost traduse simultan în limba ucraineană de către traducătorul autorizat pentru inculpatul.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Maramureș prin încheierea penală din 12 iunie 2008, a respins cererea de încetare de drept a măsurii arestării preventive formulată de inculpații și.
A respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive, precum și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de aceiași inculpați.
În temeiul art.3002proc.pen.raportat la art.160bproc.pen.s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, fiul lui și, născut la 11.05.1977 în Vișeu de, jud.M, CNP -, arestat preventiv, aflat în Arestul IPJ M și, fiul lui și, născut la 27.07.1968 în Ucraina - Regiunea, CNP 4UKR-M-, arestat preventiv, aflat în Arestul M și în consecință, s-a menținut arestarea preventivă a acestora.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin încheierea penală nr. 215 din 11 aprilie 2008 a Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați ( și ) pe o perioadă de 30 de zile (11 aprilie 2008-10 mai 2008 inclusiv), în temeiul art. 148 lit.f pr.pen. reținându-se, în esență, faptul că există indicii temeinice care să justifice presupunerea că aceștia au introdus, fără drept, în România droguri de mare risc pe care le-au deținut și comercializat în același mod în perioada septembrie 2007 - aprilie 2008. Pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care sunt cercetați este închisoare mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică (acest fapt rezultă din gravitatea deosebită a infracțiunilor pe care se presupune că le-au comis, din caracterul de durată și organizat al acțiunilor lor și din impactul negativ pe care îl au aceste infracțiuni asupra ordinii sociale).
Prin rechizitoriul întocmit la 29 aprilie 2008 de T - Biroul teritorial Maramureșs -a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiva inculpatului pentru infracțiunea de trafic de droguri prev.de art.2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 pen. și a inculpatului pentru infracțiunile de trafic de droguri prev.de art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 și de art. 3 alin.2 din Legea nr. 143/2000 ambele cu aplic.art. 41 alin.2 pen. și a art. 33 lit.a pen.
La această instanță s-a format dosarul nr-, fiind fixat primul termen de judecată pentru data de 3 iunie 2008.
Înaintea primului termen de judecată, respectiv la data de 8 mai 2008 s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului și cererile de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpații și și s-a menținut starea de arest preventiva acestora, în temeiul art. 3001pr.pen. rap.la art. 160 pr.pen.
Cererea inculpatului de a se constata faptul că măsura arestării preventive a încetat de drept nu poate fi primită. Potrivit art. 3001alin.1 pr.pen. după înregistrarea dosarului la instanță (în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv), instanța este obligată a verifica din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive înainte de expirarea duratei arestării, iar în coriformitate cu art. 3002pr.pen. în cursul judecății instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia arestării preventive, art. 160bpr.pen. prevăzând în mod expres faptul că instanța trebuie să verifice periodic în cursul judecății, dar nu mai târziu de 60 zile legalitatea și temeinicia arestării preventive. Așadar, după verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive ulterior înregistrării cauzei la instanță (conform art. 3001, 160 pr.pen.), dosarul aflându-se în faza de judecată (începând din momentul în care aceasta a fost sesizată prin rechizitoriu) instanța este obligată ca în termen de maximum 60 zile (care curge de la această ultimă verificare a legalității și temeiniciei arestării preventive) să procedeze din nou la verificarea acestor aspecte, conform art. 3002și 160bpr.pen.
În speță, tribunalul a verificat aceste aspecte după sesizarea instanței anterior expirării la 10 mai 2008 a duratei arestării preventive (la 8 mai 2008), conform art. 3001, 160 pr.pen. apoi înăuntrul termenului de 60 de zile ce curge de la data de 8 mai 2008, respectiv la acest termen din 12 iunie 2008 a verificat din nou legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Interpretarea dispozițiilor legale mai amintite în alt sens este greșită astfel că nu se poate da curs cererii inculpaților de a se constata ca fiind încetată de drept măsura arestării lor preventive. Art. 3001și 160 pr.pen. nu prevăd faptul că la primirea dosarului măsura arestării preventive se menține până la primul termen de judecată. Aceste texte legale prevăd doar obligația de a verifica aceste aspecte la primirea dosarului și pentru că dosarul se află odată cu sesizarea instanței în faza de judecată o nouă verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive trebuie să fie făcută în următorul interval de 60 de zile care curge de la data ultimei verificări făcute în acest sens (cea făcută conform art. 3001, 160 pr.pen.).
Tribunalul a apreciat că și în prezent temeiul în baza căruia cei doi inculpați au fost arestați preventiv se menține și se impune privarea în continuare de libertate a acestora (în speță, nu există temeiuri noi, dar cel care a stat la baza luării măsurii arestării preventive se menține).
Fiind trimiși în judecată pentru infracțiunile de trafic de droguri prev.de art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 pen. (ambii inculpați) și prev.de art. 3 alin.2 din Legea nr. 143/2000 (inculpatul ), tribunalul a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cerintele prev.de art. 143 pr.pen. În această fază a procesului (de judecată) examinarea detaliată a probelor aflate la dosar nu este posibilă, însă din analiza lor în ansamblu și din împrejurarea că cei doi inculpați au fost trimiși în judecată rezultă că, în speță, sunt întrunite cerințele prev.de art. 143.pr.pen.
Față de natura, gravitatea presupuselor fapte și de caracterul lor repetat, instanța apreciază că cei doi inculpați prezintă și în prezent pericol concret pentru ordinea publică, fiind necesar a fi privați în continuare de libertate, măsura obligării de a nu părăsi țara fiind insuficientă.
Pentru toate aceste considerente, au fost respinse cererile de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive, de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi țara formulate de ambii inculpați și s-a menținut starea de arest preventiv a acestora.
Împotriva încheierii tribunalului au declarat recurs inculpații și solicitând casarea acesteia și judecarea lor în stare de libertate. Solicită a se constata că în baza art.140 lit.a proc.pen.măsura preventivă luată față de ei a încetat de drept, iar în subsidiar, apreciază că se impune înlocuirea arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Curtea examinând recursurile declarate, ajunge la constatarea că acestea nu sunt fondate.
Din actele dosarului rezultă că inculpații recurenți și au fost arestați pe o durată de 30 de zile la 11 aprilie 2008 de către Tribunalul Maramureș în temeiul art.148 lit.f proc.pen.pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri prev.de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu art.41, 42 (pentru inculpat ) și pentru infracțiunile de trafic de droguri prev.de art.2 alin.2 din Legea 143/2000 cu art.41, 42 și cea prev.de art.3 alin.2 din Legea 143/2000 cu art.41, 42 pen.(pentru inculpatul ).
Încheierea de arestare a fost atacată cu recurs, fiind menținută de instanța de control judiciar.
Cu această ocazie, s-a analizat temeinicia și legalitatea arestării preventive a inculpatilor constatându-se de către instanță că luarea acestei măsuri s-a făcut cu respectarea normelor legale prev.de art. 136 raportat la art. 143 cod proc.pen. și că în privința acestora sunt incidente cazurile de arestare prev.de art.148 lit. cod proc.pen.
Instanța de fond după înregistrarea dosarului a verificat din nou, în ședința din 8 mai 2008 legalitatea și temeinicia arestării preventive, constatând în mod corect că temeiurile care s-au avut în vedere la luarea arestării preventive și-au păstrat actualitatea.
Potrivit rechizitoriului, inculpaților recurenți li se impută că ar fi săvârșit următoarele infracțiuni:
Inculpatului infracțiunea de trafic de droguri prev.de art.2 alin.2 din Legea 143/2000 cu art.41, 42 pen.și inculpatului infracțiunea de trafic de droguri prev.de art.2 alin.2 din Legea 143/2000 și cea prev.de art.3 alin.2 din Legea 143/2000, ambele cu aplicarea art. 41, 42 pen. și art.33 lit.a pen.constând în aceea că inculpații au introdus fără drept în România droguri de mare risc, pe care le-au deținut și comercializat în perioada septembrie 2007-aprilie 2008.
Deși inculpații recurenți au negat presupunerea rezonabilă că ar fi comis faptele, în rechizitor se face trimitere la mai multe probe directe și indirecte de vinovăție, între care declarațiile martorilor, și - coroborate cu probele științifice respectiv raportul de constatare tehnico-științifică prin care s-a dovedit că este vorba despre metam fetamină; listingul convorbirilor efectuate la telefonul mobil al inculpaților recurenți.
Stabilirea vinovăției inculpaților recurenți urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 cod proc.pen. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de recurenți.
Pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimisi în judecată cât și din activitatea desfășurată de aceștia în perioada infracțională.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpaților, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestora la un proces echitabil, ei având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a-și dovedi nevinovăția.
Măsura arestării preventive în cazul infracțiunii de trafic de droguri se impune și prin prisma faptului că asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, prev.în art.148 lit.f proc.pen. este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpaților, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Pe de altă parte, pedepsele prevăzute de lege pentru faptele comise sunt mai mari de 4 ani închisoare, astfel că lăsarea acestora în libertate ar putea prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, ținându-se seama tocmai de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii infracțiunilor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpati.
Totodată, potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpații au fost arestați în vederea aducerii lor în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit infracțiuni.
Față de natura și gravitatea concretă a faptelor presupuse a fi comise de inculpati precum și de complexitatea cauzei, față de pericolul social concret al infracțiunilor, de existența unor declarații contradictorii, curtea apreciază că se impune în continuare judecarea inculpatilor în stare de arest.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte. S-a subliniat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive vor fi avute în vedere: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpații au prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare (cauza contra Austriei; cauza S-R contra Elveției).
Durata arestării preventive a inculpaților nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 proc.pen. referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
În speța de față, nu s-a depășit un termen rezonabil și nici nu s-a estompat rezonanța socială negativă a infracțiunilor presupus a fi comise, rezonanță ce reprezintă unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret. Având în vedere că de la data arestării inculpaților a trecut o perioadă de doar 3 luni, nu se pune problema estompării rezonanței sociale a infracțiunilor și nici problema înlocuirii arestului preventiv cu altă măsură mai blândă. Printre criteriile ce trebuie avute în vedere de instanță la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă în cazul infracțiunilor de trafic de droguri, trebuie să se numere și gradul de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților și amploarea acestui fenomen infracțional.
Față de modul de concepere și organizare a activității infracționale de către inculpați, dacă s-ar admite cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, dispunându-se punerea inculpaților de îndată în libertate, s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
Instanța de recurs, la soluționarea căilor de atac va lua în considerare natura activității infracționale, condițiile concrete în care aceasta s-a desfășurat, multitudinea și complexitatea faptelor ilegale comise, astfel cum au fost ele expuse în actul de inculpare, precum și prevederile art.148 lit.f pr.pen.
Așa fiind, în mod judicios s-a apreciat ca legală și temeinică măsura arestării preventive menținută față de inculpații recurenți deoarece în privința aceastora rezultă indicii vizând comiterea infracțiunilor de trafic de droguri, așa încât se constată că în cauză sunt incidente prevederile art.143 proc.pen.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpațiilor fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni", măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
La data de 8 mai 2008 Tribunalul Maramureș, conform art.3001proc.pen.rap.la art.160 proc.pen.a verificat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, manoperă efectuată în momentul înregistrării dosarului la instanță.
Raportat la cererile inculpatilor de a se constata că măsura arestării preventive a încetat de drept, această solicitare nu poate fi primită. Potrivit art. 3001alin.1 pr.pen. după înregistrarea dosarului la instanță (în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv), aceasta este obligată a verifica din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive înainte de expirarea duratei arestării. În conformitate cu art. 3002pr.pen. în cursul judecății instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia arestării preventive, art. 160bpr.pen. prevăzând în mod expres faptul că judecătorii trebuie să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 zile legalitatea și temeinicia arestării preventive. Așadar, după verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, ulterior înregistrării cauzei la instanță (conform art. 3001, 160 pr.pen.), dosarul aflându-se în faza de judecată (începând din momentul în care aceasta a fost sesizată prin rechizitoriu) judecătorul este obligat ca în termen de maximum 60 zile (care curge de la această ultimă verificare a legalității și temeiniciei arestării preventive) să procedeze din nou la verificarea acestor aspecte, conform art. 3002și 160bpr.pen.
În speță, tribunalul a efectuat aceste verificări după sesizarea instanței, anterior expirării la 10 mai 2008 a duratei arestării preventive conform art. 3001, 160 pr.pen. iar apoi înăuntrul termenului de 60 de zile, ce curge de la data de 8 mai 2008, respectiv la termenul din 12 iunie 2008 a verificat din nou legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Așa fiind, nu se poate constata că a încetat de drept măsura arestării preventive a inculpaților. Art. 3001și 160 pr.pen. nu prevăd faptul că la primirea dosarului măsura arestării preventive se menține până la primul termen de judecată. Aceste texte legale prevăd doar obligația de a verifica aceste aspecte, la primirea dosarului și pentru că acesta se află odată cu sesizarea instanței în faza de judecată, o nouă verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive trebuie să fie făcută în următorul interval de 60 de zile, care curge de la data ultimei verificări efectuate în acest sens.
Curtea apreciază că, în baza disp.art.136 proc.pen. pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea inculpaților de la judecată este corespunzătoare momentan măsura arestării preventive, subzistând temeiurile inițiale care au impus-
Amploarea activității infracționale, modul de concepere și de derulare justifică menținerea arestului preventiv, la dosar existând probe care conduc la incidența temeiului prev.de art.148 lit.f proc.pen.
Pentru motivele ce preced, se vor respinge ca nefondate recursurile formulate în baza art.38515pct.1 lit.b Cod proc.pen.
Văzând disp.art.189 cod proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de avocați C suma de 40 lei onorariu apărător din oficiu ce se va plăti din pentru inculpatul în favoarea apărătorului.
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.inculpații și vor achita statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei reprezentând onorariu avocațial oficiu, pentru inculpatul.
Întrucât inculpatul recurent este cetățean ucrainean, traducerea pieselor dosarului precum și concluziile părților a fost asigurată de către interpretul autorizat căruia în baza art.189 alin.1, art.190 alin.1 proc.pen.rap.la art.7 din Legea 178/1997 completată și modificată i se va stabili suma de 320 lei reprezentând onorariu interpret pentru trei ore de traducere simultană - 120 lei și cheltuieli de deplasare la instanță din - C-N și retur, 200 lei, sume ce se vor avansa din
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, aflați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 12 iunie 2008 a Tribunalului Maramureș, în dosar nr-.
În baza art.189 alin.1, 190 alin.1 proc.pen. și art.7 din Legea nr.178/1997, modificată și completată stabilește suma de 320 lei, în favoarea traducătorului autorizat reprezentând onorariu interpret limba ucraineană (3 ore de traducere simultană - 120 lei) și cheltuieli de deplasare la instanță - 200 lei, sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Stabilește în favoarea Baroului C, suma de 40 lei onorar avocațial ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției pentru avocatul, al inculpatului.
Obligă inculpații recurenți să plătească câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care pentru inculpatul, suma de 40 lei reprezentând onorar apărător din oficiu.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./PD/CA
5 ex.- 01.07.2008
Jud.fond.
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Delia Purice, Iuliana Moldovan
