Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 423/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.423/R/2009
Ședința publică din 29 iunie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Monica Rodina Luminița Hanzer
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin
PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale din 23 iunie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, inculpatul fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev.de art.215 alin.1 și 2.pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.a pen.; fals informatic prev.de art.48 din Legea 161/2003 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.a pen.; trafic de droguri de risc, prev.de art.2 alin.1 din Legea 143/2000, cu aplic.art.37 lit.a pen. și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev.de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic.art.37 lit.a pen. totul cu aplic.art.33 lit.a pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul arată că-și menține recursul declarat în cauză și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Raportat la perioada de timp scursă de la data arestării inculpatului, respectiv 10 luni, la împrejurarea că urmărirea penală este finalizată și la atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, apreciază că lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Prima instanță a statuat că pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului rezultă din gradul de pericol social al faptei, prejudiciul cauzat și modalitatea concretă de comitere a faptei. Toate aceste aspecte se vor avea în vedere la individualizarea pedepsei și nu pot fi reținute ca motive pentru a se menține măsura arestării preventive a inculpatului. În ceea ce privește prejudiciul cauzat, solicită a se avea în vedere că niciuna din părțile vătămate nu au înțeles să formuleze plângere penală împotriva inculpatului, niciuna nu și-a manifestat dorința de a recupera prejudiciul. Cât timp părțile vătămate nu și-au manifestat dorința de a-și recupera sumele de bani, nu se poate vorbi de existența unui prejudiciu. Se mai susține de către prima instanță că inculpatul mai are o condamnare în cursul anului 2007, însă această hotărâre a rămas definitivă ulterior începerii prezentei activități infracționale. Chiar în situația în care s-ar reține starea de recidivă, aceasta nu mai constituie temei pentru arestarea preventivă. Se mai susține că se impune menținerea măsurii arestării preventive datorită complexității cauzei. Solicită a se observa că prezenta cauză nu este una complexă, singurele probe administrate în fața instanței de fond fiind declarațiile inculpaților, în condițiile în care nu au fost propuși martori prin rechizitoriu și s-au mai administrat acele referate de evaluare pentru inculpați. Deci complexitatea cauzei nu este un motiv pentru a se dispune menținerea măsurii arestării preventive. Ceilalți 6 sau 7 inculpați sunt cercetați în stare de libertate, deși se rețin aceleași infracțiuni în sarcina lor, astfel că cel puțin pentru egalitate de tratament se poate dispune punerea în libertate a inculpatului. Cu onorar avocațial din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni grave după ce a fost pus în libertate, apreciind că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Situația inculpatului recurent nu este comparabilă cu situația celorlalți inculpați. Fiind întrunite prevederile art.143 și 148 lit.f pr.pen. în mod corect a fost menținută măsura arestării preventive dispusă față de inculpat și pe cale de consecință, solicită respingerea recursului, iar în baza art.192 alin.2 pr.pen. obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea penală fără număr din data de 23 iunie 2009 Tribunalului Clujs -a dispus în baza art.3002, art.160 pr.pen. menținerea stării de arest a inculpatului, fiul lui și -, născut la 9.07.1975 în C-N, aflat în Penitenciarul Gherla.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin Încheierea penală nr.51/C/21.08.2008 Tribunalul Cluja dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri procesuale, respectiv cele prev. de art.143 alin.1 și art.148 lit. pr.pen. măsură care a fost prelungită și menținută legal până la acest termen intermediar de verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv, termenul pentru judecarea pe fond a cauzei fiind fixat la data de 18.08.2009, dată la care se pare că va fi judecată cauza, fiind terminată cercetarea judecătorească.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, la dosar există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele prevăzute de legea penală reținute în sarcina sa, pe care de altfel, le și recunoaște, cu excepția infracțiunii de trafic de droguri de risc, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății este mai mare de 4 ani iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise, modul și împrejurările în care acestea au fost săvârșite, prejudiciul mare cauzat părților vătămate și mai ales, faptul că inculpatul posedă antecedente penale, fiind condamnat anterior, prin sentința penală nr. 330/2007 a Judecătoriei Cluj -N, la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată, cauză în care a fost cercetat în stare de arest preventiv, beneficiind în cele din urmă de clemența instanței, fapt care nu l-a determinat câtuși de puțin să-și schimbe comportamentul antisocial.
Inculpatul a fost arestat anterior din ianuarie până în aprilie 2006 și la scurt timp după punerea lui în libertate, a început activitățile infracționale care fac obiectul prezentului dosar, existând așadar temerea justificată că, lăsat în libertate, acesta va continua să comită fapte antisociale.
Situația inculpatului nu poate fi comparată cu aceea a coinculpaților, și, care se află la prima confruntare cu legea penală, pentru a se putea aduce în discuție principiul echității în raport de cercetarea acestora în stare de libertate, în precedenta judecată, instanța a dat o șansă inculpatului, însă acesta a interpretat greșit actul de clemență perseverând în comiterea de infracțiuni cu un grad de pericol social generic, mult mai ridicat.
Este adevărat că măsura arestării preventive nu trebuie să se transforme în pedeapsă și că orice cauză trebuie să fie soluționată într-un termen rezonabil, și tocmai pentru aceste considerente legiuitorul a prevăzut că în faza de urmărire penală, durata totală a arestării preventive nu poate să depășească 180 de zile iar în faza de judecată această măsură încetează de drept când a fost atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea care face obiectul învinuirii.
După cum se poate observa, nici legiuitorul nu a stabilit un anumit termen care se poate considera ca fiind termen rezonabil, a stabilit doar limitele maxime care nu pot fi depășite, rezonabilitatea termenului urmând să fie apreciată în funcție de complexitatea fiecărei cauze, iar cauza inculpaților se încadrează în rândul cauzelor complexe.
Instanța, având în vedere infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, modalitatea de comitere și rezonanța unor fapte de acest gen, pedepsele prevăzute de legiuitor pentru faptele respective, precum și persoana inculpatului, nu apreciază că termenul scurs de la luarea măsurii arestării preventive de aproape 10 luni, ar fi atins punctul critic al termenului rezonabil de soluționare a cauzei și ca urmare, inculpatul să fie cercetat în stare de libertate, mai ales că la termenul următor se va soluționa pe fond cauza, așa cum s-a arătat mai sus, cercetarea judecătorească fiind finalizată.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, subliniem faptul că, pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase, organele de stat nu acționează cu fermitate, că legea nu este aplicată cu hotărâre atunci când sunt vizate persoane ce prezintă pentru societate un real pericol.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, iar faptele pentru care este trimis în judecată inculpatul, întrunesc toate elementele menționate mai sus, temeiurile pentru care s-a dispus luarea și menținerea măsurii arestului preventiv, impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs în termen legal inculpatul, fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de 29 iunie 2009, prin apărător din oficiu, inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Raportat la perioada de 10 luni de când este arestat inculpatul, la împrejurarea că urmărirea penală este finalizată și la atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, apreciază că lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Prima instanță a statuat că pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului rezultă din gradul de pericol social al faptei, prejudiciul cauzat și modalitatea concretă de comitere a faptei, dar consideră că aceste aspecte trebuie avute în vedere la individualizarea pedepsei și nu ca motive pentru a se menține măsura arestării preventive a inculpatului. Referitor la prejudiciul cauzat, solicită a se avea în vedere că niciuna din părțile vătămate nu au înțeles să formuleze plângere penală împotriva inculpatului și nici să se constituie părți civile în cauză. Hotărârea de condamnare a inculpatului din anul 2007 rămas definitivă ulterior începerii prezentei activități infracționale, iar starea de recidivă nu mai constituie temei pentru arestarea preventivă. Prezenta cauză nu este una complexă, singurele probe administrate în fața instanței de fond fiind declarațiile inculpaților, în condițiile în care nu au fost propuși martori prin rechizitoriu și s-au mai întocmit referate de evaluare pentru inculpați. Ceilalți 6 sau 7 inculpați sunt cercetați în stare de libertate, deși se rețin aceleași infracțiuni în sarcina lor, astfel că cel puțin pentru egalitate de tratament se poate dispune punerea în libertate a inculpatului.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514pr.pen. curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că măsura arestării preventive s-a luat față de inculpatul recurent la data de 21.08.2008 prin încheierea penală nr.51 a Tribunalul Cluj, reținându-se incidența prev. de art.143 alin.1 și art.148 lit. pr.pen.
Ulterior măsura arestului preventiv a fost prelungită și menținută legal, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev.de art.215 alin.1 și 2.pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.a pen.; fals informatic prev.de art.48 din Legea 161/2003 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.a pen.; trafic de droguri de risc, prev.de art.2 alin.1 din Legea 143/2000, cu aplic.art.37 lit.a pen. și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev.de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic.art.37 lit.a pen. totul cu aplic.art.33 lit.a pen.
Faptele pentru care este judecat inculpatul constau în aceea că în perioada ianuarie 2007-august 2008, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a indus în eroare mai multe părți vătămate din SUA și Canada, postând profiluri cu date nereale pe site-uri matrimoniale, cauzând un prejudiciu de 11.009,53 euro, 26.770 USD și 661,14 lei, că în aceeași perioadă a creat profiluri pe site-urile "" și "", introducând date nereale cu privire la identitatea sa și atașând fotografia altei persoane, iar în cursul lunii mai 2008 oferit investigatorului sub acoperire, prin intermediul colaboratorului acestuia cantitatea de 0,0165 gr. rezină de canabis și a oferit diferite cantități de canabis și rezină de canabis inculpaților, și.
Inculpatul a mai fost condamnat anterior prin sentința penală nr.330/2007 a Judecătoriei Cluj -N, definitivă la data de 27.03.2007 la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată, cauză în care inculpatul a fost de asemenea arest preventiv, începând din 23.01.2006 și până la data de 20.09.2006, când a fost liberat sub control judiciar.
Deși a beneficiat de clemența instanței inculpatul nu și-a schimbat comportamentul antisocial, ci imediat după eliberarea sa din detenția de mai sus s-a implicat în comiterea faptelor din prezentul dosar.
Ca urmarea, raportat la gravitatea faptelor de care este acuzat inculpatul, la modalitatea în care se pare că acestea au fost comise, la valoarea ridicată a prejudiciului, curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut că temeiul arestării inculpatului, prev.de art.148 lit.f pr.pen. subzistă și impune privarea lui de libertate în continuare.
Pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a acestui inculpat este dat în mod special de atitudinea avută de inculpat după punerea lui în libertate din detenția provizorie din cauza finalizată prin condamnarea sa la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, când s-a implicat din nou în activități infracționale, astfel că nu există garanția că lăsat în libertate nu va comite noi acțiuni cu caracter infracțional.
În cauza Jose Pires Coelho contra Spaniei din 28.03.2006 Curtea Europeană a arătat că pericolul se poate aprecia și în raport de alte circumstanțe, cum ar fi de pildă caracterului celui vizat, moralitatea, domiciliul, profesia, legăturile familiale, aspecte care pot să confirme existența pericolului de perturbare a anchetei sau să îl facă atât de redus încât să nu justifice detenția.
În prezenta cauză din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, 141-144, reiese că inculpatul este cunoscut de lucrătorii de poliție din zona în care locuiește ca o persoană cu o conduită nesatisfăcătoare, preocupată să își câștige existența pe căi ilicite, figurând în evidențele instituției cu patru sancțiuni contravenționale pentru fapte de încălcare a ordinii și liniștii publice.
Se mai arată în referat că inculpatul nu are o calificare profesională, nu a avut vreun loc de muncă, nu este dispus să se supună unui program organizat, să depună efort, considerând nesatisfăcătoare veniturile pe care le poate obține un angajat cu nivelul său de pregătire.
Aspectele menționate mai sus sunt de natură a potența riscul pentru ordinea publică prezentat de inculpat și de a justifica concluzia că o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate nu este potrivită la acest moment procesual.
Durata detenției preventive a inculpatului, de circa 10 luni de zile, nu a depășit un nivel rezonabil, cauza urmând se pare a fi soluționată la următorul termen de judecată, iar situația celorlalți inculpați din prezenta cauză este diferită de cea inculpatului recurent, întrucât aceștia nu posedă antecedente penale.
Pentru considerentele prezentate, în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și -, născut la 9.07.1975 în C-N, aflat în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr.din 23 iunie 2009 Tribunalului Cluj.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C, suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și -, născut la 9.07.1975 în C-N, aflat în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr.din 23 iunie 2009 Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C, suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./
4 ex/1.07.2009
Jud.fond.
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Monica Rodina Luminița Hanzer
