Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 421/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.421/R/2009
Ședința publică din 29 iunie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Monica Rodina Luminița Hanzer
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin: -, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr.165/A din 25 mai 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prev.de art.264 pen. cu aplic.art.37 lit.a pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză, deoarece nu cunoaște motivele pentru care inculpatul a formulat recurs. Cu onorar avocațial din.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate. În mod corect a fost respins ca tardiv apelul declarat de inculpat, având în vedere că acesta a fost prezent la dezbateri la 9.01.2009, termenul de apel curgea de la pronunțare și expira pe 20.01.2009, ori apelul a fost declarat la 30.01.2009, cu depășirea termenului prevăzut de lege. În baza art.192 alin.2 pr.pen. solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 2 din 09.01.2009 pronunțată de Judecătoria Huedin, în baza art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g pen, cu aplicarea art.37 lit.a pen. a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 16.01.1982 în C-N, cetățean român, posesor al seria - nr. -, eliberat de Poliția H, CNP -, neșcolarizat, stagiul militar nesatisfăcut, desfășoară munci ocazionale, are 2 copii minori din relații de concubinaj, recidivist, domiciliat în com. M, sat, nr. 10, jud. C, cu reședința în com., sat, nr.24, jud. C, aflat în prezent în Penitenciarul Gherla, la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
S-a constatat că inculpatul a fost condamnat de Judecătoria Gherla prin sentința penală nr. 1401/23.10.2002 la pedeapsa rezultantă de 1 an și o lună închisoare, iar prin sentința penală nr.1402/23.10.2002 a Judecătoriei Gherla la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 7 luni închisoare, infracțiunile fiind concurente.
În baza art.36 pen. a fost descontopită pedeapsa aplicată inculpatului prin nr.1401/23.10.2002 a Judecătoriei Gherla în pedepsele de 9 luni pentru infracțiunea prevăzută de art.31 alin.1 OG 36/1998 și 1 an pentru infracțiunea prevăzută de art.98 alin.1 și 4 Legea 26 /1996 și a fost înlăturat sporul 1 lună aplicat prin această sentință.
În baza art.36 pen. a fost descontopită pedeapsa aplicată inculpatului prin nr.1402/23.10.2002 a Judecătoriei Gherla în pedepsele de 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.31 alin.1 OG 96/1998 și 2 ani și 4 luni pentru infracțiunea prevăzută de art.98 alin.1 și 4 Legea 26 /1996 și a fost înlăturat sporul 3 luni aplicat prin această sentință.
Au fost contopite pedepsele mai sus menționate, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 4 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 3 luni închisoare, inculpatul executând pedeapsa rezultantă de 2 ani și 7 luni închisoare.
S-a constatat că din pedeapsa rezultantă de 2 ani și 7 luni închisoare, inculpatul a început executarea pedepsei la data de 03.12.2002 și a fost liberat la data de 04.04.2003 cu un rest de pedeapsă de 1216 zile.
S-a constatat incidența asupra fiecărei pedepse componente a dispozițiilor referitoare la grațiere, prevăzute de Legea 543/2002.
În baza art.7 din Legea 543/2002 a fost revocată grațierea restului de 1216 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință și s-a dispus executarea restului pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul executând în final pedeapsa de 4 ani și 1216 zile închisoare.
În baza art.71 Cod pen. pe durata executării pedepsei i-a fost interzis inculpatului dreptul prevăzut de art.64 lit.a și b Cod pen.
În baza art.350 pr.pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 pen. s-a dedus durata arestului preventiv începând cu data de 16.11.2007 până la zi.
S-a dispus revocarea mandatului nr.1722/2002 și nr.1724/2002 emise de Judecătoria Gherla și emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe.
În baza art.14 și 346.pr.pen. raportat la art.998 și urm. civ. s-a constatat că părții civile, domiciliat în com., sat, nr.112, jud. C i-a fost restituit calul sustras, fiind respinse celelalte pretenții ale părții civile, ca neîntemeiate.
În baza art.264 pen. cu aplicarea art.37 lit.a pen. a fost condamnat inculpatul G - fiul lui G și, născut la 04.04.1970 în, jud. C, cetățean român, CNP -, recidivist, domiciliat în com., sat, nr.32, jud.C, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.
In baza art.71 pen. pe durata executării pedepsei i-a fost interzis inculpatului dreptul prevăzut de art.64 lit.a și b pen.
În baza art.191 alin.1 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 300 lei cheltuieli avansate de stat și 200 lei onorariu apărător din oficiu av. Lotica, sumă care s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
În baza art.191 alin.1 pr.pen. a fost obligat inculpatul G la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare din care 300 lei cheltuieli avansate de stat și 200 lei onorariu apărător din oficiu, sumă care s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
La data de 24.09.2005 partea vătămată, s-a plâns organelor Postului de Poliție, cu privire la faptul că în noaptea de 23/24.09.2005, între orele 01.00 - 04.00, autori necunoscuți i-au sustras un armăsar de culoare galbenă, în vârstă de 2 ani, care era legat la pe pășunea satului, în apropiere de stâna sa de oi.
Partea vătămată a bănuit că i-a fost furat calul, întrucât a găsit tăiată cureaua cu care fusese legat calul de un Ť. metalic pe pășune, iar din investigațiile efectuate, a aflat că în dimineața zilei de 24.09.2005, în jurul orelor 04.00 - 04.30, calul său fusese văzut în satul pe DJ 108, legat de o căruță trasă de un alb, care se îndrepta spre municipiul C-N (6, 27 dosar ).
În urma verificărilor efectuate de către organele de poliție, s-a stabilit că autorul furtului este inculpatul, care locuiește în com. sat nr.24, jud.C, iar calul s-ar afla la locuința acestuia. Astfel, la data de 04.10.2005, organele de poliție însoțite de partea vătămată, s-au deplasat la locuința inculpatului și au găsit calul în curte, legat de un copac, având la gât o bucată din cureaua cu care fusese legat pe pășune în noaptea de 23/24.09.2005.
Întrucât partea vătămată și-a recunoscut calul, organele de poliție i l-au restituit (6, 29 dosar ).
În dreptul procesual penal român funcționează principiul liberei aprecieri a probelor, potrivit căruia probele nu au o valoare dinainte stabilită. Astfel, declarația inculpatului este divizibilă și retractabilă și față de dispozițiile art.69 pr.pen. are forță probantă numai dacă se coroborează cu restul probelor administrate. Declarația părții vătămate are forță probantă numai dacă se coroborează cu restul probelor iar declarațiile martorilor, spre deosebire de cele ale inculpatului și părții vătămate pot servi necondiționat la aflarea adevărului, fără a fi nevoie să fie coroborate.
Audiat în rejudecare, inculpatul a recunoscut faptul că în toamna anului 2005, pe timp de noapte, a furat pe de pășunea satului un de culoare galbenă, pe care l-a dus la domiciliul său unde, la aproximativ 5-6 zile a fost găsit de către organele de poliție. în ceea ce privește declarațiile anterioare, inculpatul a precizat în mod expres în fața instanței că a mințit în legătură cu schimbul de cai pe care a pretins că l-a făcut cu martorul. A precizat inculpatul că se afla în stare de ebrietate iar furtul l-a comis împreună cu numitul.
Inculpatul a precizat că a insistat ca inculpatul G să declare că el a fost cel care a făcut un schimb de cai cu martorul iar acesta a fost de acord în cele din urmă, întrucât fusese arestat și urma să-și contopească pedepsele.
Declarația inculpatului s-a coroborat, sub aspectul comiterii infracțiunii de furt, cu atât cu declarația inculpatului G, cât și cu restul probelor administrate.
Potrivit declarației inculpatului, dată în fața instanței în rejudecare, inculpatul i-a propus să ia asupra sa furtul calului, întrucât el era oricum arestat iar despre furtul calului a aflat tot de la inculpatul.
Calul a fost găsit la locuința inculpatului din comuna, sat, legat de un copac, având la gât o bucată din cureaua cu care fusese legat pe pășunea satului în noaptea de 23/24.09.2005 iar, sub acest aspect, declarația inculpatului se coroborează și cu dovezile de ridicare și predare a calului, întocmite la data de 04.10.2005 ( 28, 29 dosar ) potrivit cărora calul furat de la partea vătămată a fost găsit la domiciliul inculpatului, precum și cu declarațiile martorilor și, potrivit cărora între inculpat și martorul nu a avut loc nici un schimb de cai.
Inculpatul a fost văzut de către martorii, în seara zilei de 24.09.2005, în jurul orelor 22.30, pe raza localității, călare pe un de culoare galbenă (20 - 23 dosar ) iar inculpatul a confirmat că s-a întâlnit cu aceștia.
De asemenea, declarația inculpatului s-a coroborat și cu concluziile raportului de expertiză nr. 852.964/22.02.2006 ( 31-34, dosar ), potrivit cărora reactivitatea prezentată de către îl indică pe acesta ca fiind autorul furtului.
În ceea ce privește implicarea martorului în furtul calului, declarația singulară a celor doi inculpați nu s-a coroborat cu restul probelor administrate, deși au fost audiate ca martor persoanele indicate de către inculpat.
Audiat nemijlocit de către instanță, martorul ( 69) a arătat că nu îl cunoaște pe inculpatul G iar în ceea ce îl privește pe inculpatul, 1-a văzut o singură dată, în localitatea. Martorul a precizat că nu are cunoștință despre furtul calului.
Deși inculpatul a susținut că, înainte de comiterea furtului a băut împreună cu martorul la domiciliul martorului, în prezența căruia s-a discutat despre furtul ce urma a fi comis, audiat nemijlocit, martorul ( 70) a precizat că la el acasă sau în prezența sa inculpatul și martorul nu s-au întâlnit niciodată, nu au băut niciodată împreună și, potrivit cunoștințelor sale, cei doi nu s-au întâlnit niciodată. A precizat martorul că nu 1-a văzut niciodată pe inculpat la domiciliul cumnatului său,.
În drept, fapta inculpatului, care în noaptea de 23/24.09.2005 a sustras de pe pășunea satului -sat, un armăsar de culoare galbenă în valoare de 3.000 lei, aparținând părții vătămate, care legase calul să pască în apropiere de stâna sa de oi, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1 rap. la art. 209 alin.1 lit.g pen, atât sub raportul laturii obiective, cât și sub raportul laturii subiective, între fapta inculpatului și urmarea periculoasă existând legătură de cauzalitate.
La individualizarea și dozarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 pen. dispozițiile art.52 pen. antecedentele inculpatului precum și circumstanțele personale ale acestuia.
Deși în rejudecare inculpatul a recunoscut în declarația dată comiterea infracțiunii, având în vedere atitudinea acestuia pe parcursul întregului proces penal, nu a reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante.
Instanța de fond a reținut că inculpatul a mai fost condamnat prin sentința penală 1402/23.10.2002 a Judecătoriei Gherla, la 2 ani și 7 luni închisoare pentru infracțiuni silvice, fiind arestat la 03.12.2002 și liberat la 04.04.2003, cu un rest de 1216 zile, pedeapsa fiind grațiată conf. nr. 18/04.04.2003, acesta fiind în stare de recidivă postcondamnatorie.
Față de considerentele expuse, în baza art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g pen, cu aplicarea art.37 lit.a pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
S-a constatat că inculpatul a fost condamnat de Judecătoria Gherla prin sentința penală nr. 1401/23.10.2002 la pedeapsa rezultantă de 1 an și o lună închisoare.
Prin decizia penală nr.485/R/l2.08.2008 instanța de recurs a dispus ca, în rejudecare, instanța de fond să procedeze, în ceea ce îl privește pe inculpatul, la efectuarea operațiunilor juridice care se impun, respectiv contopirea pedepselor și revocarea grațierii, potrivit dispozițiilor art.38518Cod pr pen. instanța de rejudecare trebuind să se conformeze hotărârii instanței de recurs.
Față de considerentele expuse, raportat la situația penală a inculpatului, s-a constatat că acesta a fost condamnat de Judecătoria Gherla prin sentința penală nr.1401/23.10.2002 la pedeapsa rezultantă de 1 an și o lună închisoare iar prin sentința penală nr. 1402/23.10.2002 la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 7 luni închisoare, infracțiunile fiind concurente.
În baza art.36 pen. au fost descontopite pedepsele din sentințele menționate, înlăturându-se sporul, apoi au fost contopite, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 4 luni închisoare, sporită cu 3 luni închisoare, inculpatul executând pedeapsa rezultantă de 2 ani și 7 luni închisoare.
S-a constatat că din pedeapsa rezultantă de 2 ani și 7 luni închisoare, inculpatul a început executarea pedepsei la data de 03.12.2002 și a fost liberat la data de 04.04.2003 cu un rest de pedeapsă de 1216 zile.
S-a constatat incidența asupra fiecărei pedepse componente a dispozițiilor referitoare la grațiere, prevăzute de Legea 543/2002.
În baza art.7 din Legea 543/2002 a fost revocată grațierea restului de 1216 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință și s-a dispus executarea restului pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul executând în final pedeapsa de 4 ani și 1216 zile închisoare.
S-a făcut aplicarea prev.art.71 pen. rap. la art.64 lit.a și b pen.
In baza art.350 pr.pen a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 pen. s-a dedus durata arestului preventiv începând cu data de 16.11.2007 până la zi.
S-a dispus revocarea mandatelor nr.1722/2002 și nr.1724/2002 emise de Judecătoria Gherla și emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe.
Partea vătămată a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli făcute în perioada în care a căutat calul. Cererea nu a fost dovedită. În ceea ce privește calul furat de către inculpat, acesta a fost restituit părții vătămate.
În baza art.14 și 346.pr.pen. rap. la art.998 și urm. civ. s-a constatat că părții civile i-a fost restituit calul sustras și au fost respinse celelalte pretenții ale părții civile, ca neîntemeiate.
În baza art.191 alin.1 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 300 lei cheltuieli avansate de stat și 200 lei onorariu apărător din oficiu av.Lotica, sumă care s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului C.
În ceea ce îl privește pe inculpatul G, s-au reținut următoarele:
La termenul de judecată din data de 09.01.2009 a fost formulată o cerere de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de favorizare a infractorului, faptă prevăzută de art.264 pen. în infracțiunea de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută de art.260 alin.1 pen. cerere care a fost respinsă de către instanța de fond.
Potrivit dispozițiilor art.260 pen. infracțiunea de mărturie mincinoasă constă în fapta martorului care, într-o cauză penală face afirmații mincinoase ori nu spune tot ceea ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat.
activ al infracțiunii este calificat, fiind necesar ca persoana să aibă calitatea de martor, adică să fie o persoană care, având cunoștință despre anumite date, fapte, împrejurări de natură a servi aflării adevărului, este chemată pentru a fi ascultată.
Sub raportul laturii obiective, infracțiunea se săvârșește fie printr-o acțiune, fie printr-o inacțiune.
Astfel, infracțiunea se săvârșește prin fapta martorului care fie face afirmații nesincere, în neconcordanță cu ceea ce știe, afirmații mincinoase, fie nu spune tot ceea ce știe în legătură cu împrejurări esențiale ale cauzei, împrejurări care pot servi la stabilirea adevărului și justa soluționare a cauzei. Este, de asemenea necesar, în realizarea laturii obiective a acestei infracțiuni, ca inculpatul să fie audiat cu privire la aceste aspecte într-o cauză civilă, penală, disciplinară și să fie întrebat asupra acestor împrejurări.
Urmarea periculoasă constă în starea de pericol la adresa înfăptuirii justiției.
Sub raportul laturii subiective, infracțiunea se săvârșește cu intenție directă sau indirectă.
Față de dispozițiile art.264 pen. infracțiunea de favorizare a infractorului constă în ajutorul dat unui infractor, fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii pentru a îngreuna sau a zădărnici urmărirea penală, judecata, executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii.
Subiect al acestei infracțiuni poate fi orice persoană care răspunde penal.
Sub raportul laturii obiective, infracțiunea se săvârșește printr-o acțiune de ajutor dat unui infractor, prin acte comisive sau omisive, personal sau prin intermediar fără o înțelegere prealabilă, cu scopul de zădărnici urmărirea penală, judecata, executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii.
Urmarea periculoasă constă în starea de pericol la adresa înfăptuirii justiției penale, sub aspectul tragerii la răspundere penală a celor care au săvârșit infracțiuni.
Sub raportul laturii subiective, infracțiunea se săvârșește cu intenție directă sau indirectă.
În speță, potrivit declarațiilor inculpatului, acesta l-a contactat pe inculpatul G pentru a-i cere acestuia să-l ajute, în sensul de a da declarații mincinoase cu privire la existența unui schimb de cai. Inculpatul nu a acceptat acest lucru decât după ce a fost arestat, moment în care a fost de acord imediat.
În declarația dată în fața instanței inculpatul a menționat că a fost de acord cu inițiativa inculpatului întrucât el era deja arestat. Potrivit declarației sale, la luarea hotărârii, inculpatul a avut convingerea că "îl scapă" pe inculpatul.
Față de considerentele expuse, instanța de fond a apreciat că, în drept, fapta inculpatului G care în cursul procesului penal în cursul căruia inculpatul era acuzat de furtul unui, a arătat că el i-a dat calul lui, în urma unui schimb și că acel ar fi mers singur după căruța sa din localitatea până în C-N, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului faptă prevăzută și pedepsită de art.264 pen, atât sub raportul laturii obiective, cât și sub raportul laturii subiective, între fapta inculpatului și urmarea periculoasă existând legătură de cauzalitate. Instanța de fond a apreciat, sub acest aspect, că intenția clară a inculpatului a fost aceea de a zădărnici urmărirea penală, judecarea și condamnarea inculpatului, urmând ca răspunderea penală pentru fapta pentru care inculpatul era acuzat să-i revină lui, care oricum era arestat iar inculpatul să rămână în libertate. În cele din urmă, intenția inculpatului a fost aceea de a-i asigura inculpatului produsul infracțiunii sale.
La individualizarea și dozarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 pen. dispozițiile art.52 pen. precum și circumstanțele personale ale acestuia.
Față de considerentele expuse, în baza art.264 pen. cu aplicarea art.37 lit.a pen. a fost condamnat inculpatul G la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.
În baza art.71 pen. pe durata executării pedepsei i-a fost interzis inculpatului dreptul prevăzut de art.64 lit.a și b pen.
În baza art.191 alin.1 pr.pen. a fost obligat inculpatul G la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare din care 300 lei cheltuieli avansate de stat și 200 lei onorariu apărător din oficiu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul G, care însă nu fost motivat în scris.
Verificând hotărârea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului de fond și a dispozițiilor legale în materie tribunalul constată că prezentul apel este tardiv, fiind declarat după expirarea termenului prevăzut de lege, în condițiile în care inculpatul fost prezent la dezbaterea cauzei ce a avut loc la data de 09.01.2009, situație în care termenul de apel d e 10 zile prevăzut de lege curge de la data pronunțării, respectiv 09.01.2009, conform art. 363 al. 3 teza I pr.pen.
Cum apelul a fost declarat abia la data de 30.01.2009, aceasta fiind data menționată pe plicul care conține declarația de apel se poate observa că termenul de declarare a apelului este depășit, ultima zi de declarare a apelului fiind data de 20.01.2009.
Pe cale de consecință, tribunalul în baza art. 379 pct.1 lit.a pr.pen. s-a respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul G, fiul lui G și, născut la data de 04.04.1970,. în com., sat, nr.32, jud.C, împotriva sentinței penale nr.2/09.01.2009 a Judecătoriei Huedin.
În baza art.189.pen.Cod Penal s-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (cuvenit av. R ), care se avansează din.
În baza art.192 al.2 pen.Cod Penal a fost obligat condamnatul să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, din care 200 lei reprezintă onorariul avocațial din oficiu.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal inculpatul G, solicitând admiterea recursului și efectuarea operațiunilor de contopire a pedepselor, pentru a i se reduce mandatele pe care le-a executat.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514pr.pen. curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru următoarele considerente.
Astfel, se constată că prin decizia atacată apelul inculpatului a fost respins ca tardiv.
Într-o astfel de situație analiza hotărârii atacate se rezumă la verificarea aspectelor privind tardivitatea, respectiv dacă în mod temeinic a fost respins apelul ca tardiv sau nu, dacă sunt sau nu incidente cazurile prev.de art.364 sau 365.pr.pen. referitoare la repunerea în termenul de apel sau la apelul peste termen.
Curtea constată că inculpatul recurent G nu s-a prezentat în fața instanței de recurs, deși a fost legal citat, că nu a făcut referire în motivele de recurs la vreo cauză temeinică ce l-a împiedicat să formuleze apel în termenul prevăzut de lege și că acesta nu a început executarea pedepsei pentru a fi în prezența unui apel peste termen.
Ca urmare, în mod corect tribunalul a constatat că apelul declarat de inculpat la data de 30.01.2009 este tardiv în raport de data de 09.01.2009 când acesta fost prezent la dezbaterea cauzei, dată de la care a început să curgă termenul de 10 zile înăuntrul căruia inculpatul putea formula apel.
În consecință hotărârea tribunalului este temeinică și legală, motiv pentru care în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G domiciliat în comuna, sat, nr.32, împotriva deciziei penale nr.165 din 25.05.2009 a Tribunalului Cluj.
În baza art.189 rpen.Cod Penal se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul G să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G domiciliat în comuna, sat, nr.32, împotriva deciziei penale nr.165 din 25.05.2009 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul G să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./
3 ex./30.06.2009
Jud.fond.;
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Monica Rodina Luminița Hanzer
