Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 422/2009. Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.422/R/2009
Ședința publică din 29 iunie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Monica Rodina Luminița Hanzer
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin: -, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale din 17 iunie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, inculpatul fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev.de art.197 alin.3 pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul arată că-și menține recursul declarat în cauză și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, potrivit art.1451pr.pen Nu subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, cele prevăzute de art.148 lit.e și f pr.pen. S-a apreciat de către prima instanță că la dosar există date din care rezultă că inculpatul a încercat o înțelegere frauduloasă cu partea vătămată. Este o simplă afirmație, neexistând la dosar nicio dovadă că inculpatul sau cineva din familia acestuia ar fi încercat o astfel de înțelegere cu partea vătămată. Pe de altă parte, acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, având în vedere că partea vătămată este minoră, deci acest temei trebuie înlăturat. În ceea ce privește art.148 lit.f pr.pen. instanța de fond a statuat că se impune menținerea măsurii arestării preventive, luând în considerare motive ce se au în vedere doar la individualizarea pedepsei. Inculpatul a fost sincer pe parcursul procesului până în acest moment, fiind provocat de partea vătămată, care nu i-a spus vârsta pe care o are. Raportat la împrejurarea că urmărirea penală este finalizată, la atitudinea inculpatului până în prezent și la lipsa de antecedente penale, apreciază că se poate dispune revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în libertate. Acesta nu ar mai putea să împiedice buna desfășurare a procesului penal. Se poate lua față de inculpat și o măsură neprivativă de libertate, cum ar fi obligarea de a nu părăsi țara. Cu onorar avocațial din.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpatului. Cu privire la disp.art.148 lit.e pr.pen. inculpatul a exercitat presiuni asupra părții vătămate și aceasta rezultă din declarația părții vătămate, care a arătat că a fost amenințată cu moartea în caz că va divulga comiterea faptei, declarația părinților părții vătămate și chiar declarația inculpatului. Sunt întrunite și condițiile prev.de art.148 lit.f pr.pen. astfel că în mod corect a fost menținută măsura arestării preventive dispusă față de inculpat și pe cale de consecință, solicită respingerea recursului, iar în baza art.192 alin.2 pr.pen. obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate. Arată că regretă fapta comisă și nu va mai săvârși astfel de fapte.
CURTEA
Deliberând reține că prin Încheierea penală din data de 17.06.2009, pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Sălaj, în temeiul art.300/2 raportat la art.160/b proc.pen. s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 30 iulie 1989 în J, jud. S, domiciliat în localitatea, nr.98, jud. S) prin încheierea penală nr. 10/C/2009 a Tribunalului Sălaj, constatând că temeiurile care au determinat luarea măsurii nu s-au schimbat.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că subzistă temeiurile arestării, respectiv cazurile prevăzute de art. 148 lit. e și f proc.pen. și că față de gradul de pericol social al faptelor comise de inculpat, se impune menținerea arestului preventiv a inculpatului.
A mai reținut instanța de fond că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art.197 alin.3 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în data de 20 aprilie 2009 întreținut relații sexuale prin constrângere cu minora -, în vârstă de 13 ani, că cercetarea judecătorească nu a fost finalizată și, față de gravitatea faptei, modalitatea de comitere, vârsta victimei, având în vedere că a încercat imediat după reținerea sa, prin intermediul familiei, să influențeze martorii și pe partea vătămată, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună punerea sa în libertate, în subsidiar solicitând înlocuirea acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi țara, motivând că nu există probe că ar fi încercat o înțelegere frauduloasă cu partea vătămată și, chiar reală dacă ar fi această împrejurare, nu are finalitate având în vedere că în acest caz punerea în mișcare a acțiunii penale se realizează din oficiu. S-a mai arătat că lăsarea în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică deoarece a fost sincer pe tot parcursul procesului penal, nu are antecedente penale și cercetarea judecătorească este finalizată.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj din 21 aprilie 2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului fiind cercetat în dosar nr.236/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută și pedepsită de art.197 alin.3 Cod penal, fapta constând în aceea că în data de 21 aprilie 2009 întreținut relații sexuale prin constrângere cu minora de 13 ani.
Ulterior, prin Încheierea penală nr.10/C din 21 aprilie 2009 Tribunalului Sălajs -a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 29 zile începând cu data de 21 aprilie 2009, orele 1430și până la data de 19.05.2009, orele 1430, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.e și f Cod procedură penală, respectiv că există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta, că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art.197 alin.3 Cod penal, iar la primirea dosarului, procedându-se din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, prin încheierea penală din 11.05.2009, definitivă prin decizia penală nr. 312/14.05.2009 a Curții de Apel Cluj, în conformitate cu dispozițiile art.300/1 proc. pen. raportat la art.160 proc.pen. s-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Procedând apoi la verificarea temeiniciei și legalității arestuluii preventiv în temeiul art.300/2 raportat la art.160/b proc.pen. în mod temeinic instanța de fond a concluzionat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului preventiv subzistă și impun în continuare privarea de libertate a recurentului.
Astfel, n cauză există indicii temeinice în sensul art. 143.proc.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat, în acest sens fiind declarațiile părții vătămate, depozițiile martorilor, și, raportul de constatare medico-legală privind victima, dar și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
Totodată, din actele dosarului rezultă incidența cazului de arestare prevăzut de art. 148 lit. a proc.pen. deoarece, imediat după momentul comiterii faptei, a sunat victima și a amenințat-o cu moartea dacă v-a spune cuiva ceea ce s-a întâmplat ( 26, 40 dos. ), iar apoi, după arestarea inculpatului, rudele inculpatului au încercat să-l determine pe tatăl victimei, să-și retragă plângerea și să o convingă pe fiica lui, partea vătămată, să-și schimbe declarația în sensul că ar fi fost de acord cu întreținerea raporturilor sexuale cu inculpatul ( 54 dos. ).
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f proc.pen. cerința cuprinsă în teza Iaa cestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul) este îndeplinită.
Cât privește pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, pentru a se constata existența acestei condiții cerute de textul art. 148 lit. f proc.pen. se pornește și de la pericol social al infracțiunii de a cărei comitere este bănuit inculpatul, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de liberate a acestuia ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent
Având în vedere că inculpatul este judecat pentru o faptă deosebit de gravă de pericol și rezultat, sancționată de legea penală, pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a susnumitului apare cu puterea evidenței prin rezonanța acestei fapte constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Așa fiind, Curtea concluzionează că în mod judicios s-a apreciat ca legală și temeinică măsura arestării preventive dispusă și menținută față de inculpat, iar pentru buna desfășurare a procesului penal menținerea arestului preventiv al acestuia se justifică și se impune cu necesitate.
Pentru aceste motive curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului în baza art.385/15 pct.1 lit.b proc.pen. menținând în totalitate încheierea atacată.
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de avocați C suma de 100 lei onorar pentru apărătorul din oficiu, sumă ce se va plăti din.
Potrivit art.192 alin.2 proc.pen. inculpatul va fi obligat să plătească suma de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei reprezentă onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 30 iulie), împotriva încheierii penale din 17.06.2009 a Tribunalului
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 29 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. /
4 ex./30.06.2009
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Monica Rodina Luminița Hanzer