Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 433/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 433
Ședința publică din data de 19 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru Judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - SERVICIUL TERITORIAL GALAȚI
PROCUROR -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns: recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că dosarul se află la primul termen, după care:
Recurentul inculpat își menține recursul declarat în cauză.
Apărătorul ales al recurentului inculpat depune la dosar un set de acte în circumstanțiere, respectiv caracterizări pentru a fi avute în vedere la pronunțare solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului declarat de acesta împotriva încheierii de fond și în rejudecare revocarea măsurii arestării preventive întrucât aceasta a fost dispusă și menținută în condiții de nelegalitate urmând a fi reținute și dispozițiile art. 139 al. 2 și art. 160 al. 2 Cod procedură penală.
Solicită să se aibă în vedere că inițial instanța de fond a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 și art. 3 al. 2 și art. 3 al. 1 din Legea nr. 143/2000; ulterior, instanțele au menținut măsura arestării preventive cu motivarea că subzistă temeiurile avute în vedere la data arestării preventive.
Se arată că prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului doar pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000.
În aceste condiții temeiurile care au fost avute în vedere de instanță la luarea măsurii arestării preventive nu au existat și nici nu există, aceleași temeiuri fiind avute în vedere și la data menținerii arestării preventive.
Consideră că luarea măsurii arestării preventive a fost nelegare și prin urmare menținerea acesteia este nelegală.
Solicită să se constate că în cauză nu s-a dispus începerea urmăririi penale și nici punerea în mișcare a urmăririi penale sau schimbarea de încadrare juridică cu privire la faptele respective, ce au fost avute în vedere la menținerea măsurii arestării preventive, instanța având în vedere trei infracțiuni, deși inculpatul a fost trimis în judecată numai pentru o infracțiune.
Se arată că în cursul urmăririi penale, procurorul nu a adus la cunoștință inculpatului aceste infracțiuni, fiind încălcate prevederile art. 6 alin. 3 Cod procedură penală și art. 6 din CEDO situație ce atrage nulitatea prev. de art. 197 al. 3 Cod procedură penală.
În ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, consideră că acesta trebuie constatat în concret și dovedit pe bază de probe.
Solicită să se constate că cercetarea judecătorească este aproape finalizată și că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate și riscul sustragerii acestuia de la judecată nu a putut fi dovedit de instanță și este arestat preventiv de mai bine de 6 luni de zile.
Se arată că inculpatul nu are antecedente penale, invocă referatul de evaluare psihologică aflat la dosarul cauzei, actele depuse din care rezultă că inculpatul este o persoană deosebită și se bucură de bine aprecieri cadrelor didactice și a vecinilor și s3e poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat în cauză, întrucât încheierea pronunțată în cauză este legală și temeinică, este motivată și face trimitere la probele administrate în cauză iar temeiurile și probele avute în vedere la luarea arestării preventive subzistă și în prezent.
Consideră că în cauză sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru menținerea măsurii arestării preventive, sens în care invocă persoana inculpatului, natura infracțiunii - trafic de droguri ce prezintă un pericol social crescut.
Conform prevederilor art. 38513alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt recurentului inculpat care solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii din data de 15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 15 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Brăila, în baza art.3002Cod procedură penală în referire la art.160 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Brăilaa reținut următoarele:
Prin încheierea din 13.12.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Brăila, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 14.12.2008, până la data de 11.01.2009, măsură prelungită în cursul urmăririi penale prin încheierea din 7.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, și prin încheierea din 6.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-, până la data de 10.03.2009.
Prin rechizitoriul cu nr. 74/D/P/2008 al - Biroul Teritorial Brăila, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 2 al.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 pen. inc. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 2 al.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. și art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. "a" pen; R pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000, inc. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000 și inc. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2.pen.
În fapt s-a reținut că la data de 12.12.2008, orele 20,15, s-a reușit prinderea în flagrant a lui și având asupra lor un comprimat "ecstasy" și hașiș droguri pe care încercau să le comercializeze.
Cercetările penale s-au finalizat, a fost sesizată instanța de judecată care a înregistrat cauza sub nr-.
Prin încheierea din 6.03.2009, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților potrivit dispozițiile art. 3001Cod procedură penală, iar prin încheierea din 17.04.2009 s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
Instanța verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, în condițiile art. 3002Cod de procedură penală în referire la art. 160 pr.pen. prin prisma actelor și lucrărilor aflate la dosar, a concluziilor puse de reprezentantul Ministerului Public și de inculpați prin apărători și a dispozițiilor legale în materie, reține următoarele:
După cum s-a reținut mai sus, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 2 al.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 pen. și inc. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 2 al.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. și art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. "a" pen, existând probe temeinice că au comis faptele reținute în sarcina lor, fapte deosebit de grave, sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, arestarea acestora având drept scop asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Potrivit dispozițiilor art.148 alin.1 lit."f" pr.pen. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 pr.pen. și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
S-a constatat că din actele și lucrările dosarului rezultă că sunt probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută și pedepsită de art. 2 al.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 pen. și s-a apreciat că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 pr.pen. aspect ce nu comportă discuții.
S-a avut în vedere că art.148 alin 1 lit. "f" reglementează C.P.P. situația în care "inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
În ceea ce privește îndeplinirea condiției prevăzută de art.148 alin. 1 lit."f" C.P.P. instanța a avut în vedere că pentru menținerea ordinii publice, anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită, pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp. În circumstanțe excepționale acest element poate fi avut în vedere în măsura în care în dreptul intern este recunoscută noțiunea de tulburare a ordinii publice provocată de o infracțiune.
În stabilirea pericolului concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică judecarea în libertate a inculpaților și, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
- inculpații și sunt cercetați pentru comiterea unor infracțiuni grave și anume: infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 al.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 pen.
- durata mare a activității infracționale desfășurată de inculpații și care au comercializat cantități importante de droguri deosebit de periculoase în perioada noiembrie - decembrie 2008, dând dovadă de perseverență infracțională;
- din modul de organizare și comitere a faptelor, cantitatea mare de droguri pe care urmau să o comercializeze, durata de timp a desfășurării activității infracționale, rezultă că inculpații prezintă un potențial infracțional ridicat, fiind capabili să organizeze comiterea unor infracțiuni de același gen în cazul judecării lor în libertate;
- în cazul lăsării în libertate a celor doi inculpați cercetați pentru trafic de droguri de mare risc, există pericolul comiterii unor noi infracțiuni de același gen cu atât mai mult cu cât coinculpatul, respectiv persoana care potrivit actelor de urmărire penală a procurat cantitatea de droguri, se sustrage de la cercetarea penală și se află în libertate în Spania, având posibilitatea să procure droguri pe care cei doi inculpați să le distribuie în comunitate.
În acord cu hotărârile CEDO invocate de apărătorul inculpatului potrivit cărora lipsirea de libertate poate fi dispusă în cazul în care lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol grav pentru ordinea publică, instanța apreciază că activitatea de comercializare a drogurilor într-adevăr prezintă un pericol grav pentru întreaga comunitate din B și în mod special pentru tinerii din comunitate.
Împotriva încheierii de ședință din data de 15 iunie 2009, declarat recurs inculpatul, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Arată că la luarea măsurii arestării preventive, nu au existat temeiuri legale, că inculpatul ar fi fost trimis în judecată pentru alte fapte decât cele pentru care s-ar fi început urmărirea penală.
De asemenea, arată că, judecarea sa în stare de libertate, nu prezintă pericol real pentru ordinea publică.
Recursul este nefondat.
Analizând încheierea recurată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, precum și a motivelor de recurs, prin prisma prevederilor art.3859alin.3 și art.14l din codul d e procedură penală, Curtea constată că Tribunalul Brăilaa pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
In mod corect, prima instanță a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea prevederilor legale, în sensul că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.148 lit. f din codul d e procedură penală, privitor la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, precum și existența pericolul social pentru ordinea publică, pe care l-ar prezenta judecarea inculpatului în stare de libertate.
Inculpatul a săvârșit o faptă penală de o mare gravitate, cu influențe negative asupra tinerilor și a ordinii publice în general, iar lăsarea sa în libertate, s-ar putea concretiza în continuarea activității infracționale, dat fiind faptul că unul dintre colaboratorii săi se află în stare de libertate, în Spania.
Nu poate fi reținută apărarea inculpatului, privind la schimbarea încadrării juridice sau cu privire la gradul de vinovăție, întrucât acestea, fiind probleme ce privesc fondul cauzei, urmează a fi analizate în această fază procesuală.
Conform art.143 Cod procedură penală măsura arestării preventive poate fi luată atunci când există indicii sau probe cu privire la săvârșirea de către inculpat a unei fapte prevăzute de legea penală, urmând ca, pe parcursul procesului penal, să se stabilească gradul de vinovăție al acestuia, încadrarea juridică corectă, precum și alte elemente ce conduc la pronunțarea unei hotărâri.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca, în baza art. 38515pct. l lit. b și art.141 Cod procedură penală, să respingă recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 15.06.2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Brăila, ca nefondat și să-l oblige la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul ( deținut în Penitenciarul Galați, fiul lui și, născut la data de 17.04.1987 în B, CNP: -, domiciliat în B, Calea nr. 62, -.34, scara 4,. 2) împotriva încheierii din data de 15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDCEĂTOR,
Grefier,
- -
Red. /23.06.2009
Tehnored. 24.06.2009
Fond:
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Maria Tacea, Ion Avram
