Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 441/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.441
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTOR 2: Ion Stelian
JUDECĂTOR 3: Mihai Viorel
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații - fiul lui și, născut la data de 09 martie 1978, fiul lui și, născut la data de 31 ianuarie 1977 și fiul lui și, născut la data de 23 martie 1980, toți deținuți în prezent în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii din data de 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- prin care în baza disp. art. 3002rap. la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest preventiv a acestora, constatând că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților impun în continuare privarea lor de libertate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții - inculpați:, și, aflat în stare de arest, personal și asistați de avocat ales din Baroul Dâmbovița, conform împuternicirii avocațiale nr.125/17.06.2009, aflată la fila 19 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Avocat având cuvântul pentru inculpații, arată că nu mai au cereri de formulat ori excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursurilor.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat ori excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat ori excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat având cuvântul pentru inculpații, și, critică încheierea din data de 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a menținut starea de arest preventiv, pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că potrivit art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa cu excepția cazului în care a fost arestat și reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia, iar inculpații se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea hotărârii de condamnare.
De asemenea, a precizat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților și că nu există date că lăsarea în libertate a acestora ar influența depozițiile martorilor, în condițiile în care mai sunt de audiat doi martori, aflarea adevărului și nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Totodată, a arătat că martorul (tatăl inculpatului - care are o situație mult mai ușoară decât recurenții - inculpații) este debitor al inculpatului, căruia are să-i restituie o sumă mare de bani și nu înțelege cum ar putea să-l influențeze pe acest martor.
Nu sunt întrunite condițiile prev.de art.148 lit.a și b Cod procedură penală și critică susținerile ce depășesc cadrul noțiunii de pericol public, precizând că cele două volume ale rechizitoriului întocmit în cauză conțin numai redări de convorbiri telefonice.
Pentru aceste motive, solicită instanței admiterea recursurilor, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond revocarea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul precizează că inculpații au declarat recurs împotriva încheierii din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care a fost menținută starea de arest a acestora, deoarece subzistă în continuare temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, iar din probatoriul administrat în cauză până în prezent există date și indicii că au săvârșit infracțiunile prev.de art. 215 alin. 1,3 și 5 Cod penal și art. 7 din Legea nr.39/2003, asociindu-se într-un grup infracțional organizat în vederea obținerii în mod fraudulos de credite bancare.
Apreciază că față de natura, modalitatea de comitere și gravitatea faptelor, prejudiciul cauzat părților civile, faptul că nu au fost audiați toți martorii datorită cererilor de amânare pentru lipsă de apărare sau lipsa dosarului de fond, înaintat în recursul inculpaților în vederea soluționării unor cereri incidentale, astfel încât, o eventuală lăsare în libertate a acestora ar influența negativ buna administrare a actului de justiție.
Față de cele mai sus enunțate, solicită instanței respingerea recursurilor formulate de inculpați ca fiind nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Inculpatul având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul său ales și lasă la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța.
Inculpatul având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul său ales și lasă la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța.
Inculpatul având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales, dar să se țină cont de faptul că are doi copii minori în întreținere și lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul declarat.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din data de 12 iunie 2009 Tribunalului Dâmbovița, în baza disp.art.300/2 Cod procedură penală, raportat la art.160/b alin.3 Cod procedură penală și art.23 alin.6 din Constituție, a menținut arestarea preventivă a inculpaților fiul lui și, născut la data de 10 iunie 1962, în V, județul D, cu domiciliul în Pitești,-, bloc 31, apart.3, județul A, CNP -, - fiul lui și, născut la data de 09 martie 1978 în G, județul D, cu domiciliul în Pitești, str.1 decembrie 1918, - 10,.A,.4, apart.17, județul A, CNP -, fiul lui și, născut la data de 31 ianuarie 1977 în G, județul D, cu domiciliul în comuna, sat, județul D, CNP -, fiul lui și, născut la data de 22 noiembrie 1969 în Câmpulung, județul A, cu domiciliul în comuna, sat V, județul D, CNP -, fiul al, născut la data de 20 aprilie 1947 în, județul V, cu domiciliul în comuna, sat V, județul D, CNP -, fiul lui și, născut la data de 23 martie 1980 în Târgoviște, CNP -, domiciliat în comuna, sat, județul A, toți aflați în Penitenciarul Mărgineni, constatând că temeiurile care au determinat arestarea acestora impun în continuare privarea lor de libertate.
Pentru a pronunța soluția respectivă, Tribunalul Dâmbovițaa reținut că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Potrivit dispozițiilor art.143 Cod procedură penală, măsura preventivă a privării de libertate poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, iar conform disp.art.68/1 Cod procedură penală, există indicii temeinice atunci când din actele și lucrările dosarului rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
În acest sens, se au în vedere denunțurile inculpaților, procesele verbale de sesizare, de constatare a infracțiunilor flagrante,m de percheziție domiciliară și percheziție informatică, dosarele de creditare de la instituțiile specializate, procesele verbale de căutare și depistare a inculpaților, procesele verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice, corpurile delicate predate de către inculpatul, declarațiile martorilor și ale inculpaților care au recunoscut participarea la redactarea actelor înaintate către părți sau prezentarea la bancă cu alte persoane în vederea obținerii sau ridicării unor credite, precum și acceptarea, cu bună știință a folosirii unor contracte de muncă predatate în vederea obținerii unor credite sau achiziționării unor autoturisme sau bunuri.
Totodată, instanța a constatat că există și unele din cazurile cerute de art.148 Cod procedură penală, respectiv cele prevăzute de lit.a,b și Astfel, din datele existente rezultă că s-a sustras de la urmărire penală stând ascuns, deși cunoștea că este căutat de organele de cercetare penală, pe numele său fiind emis chiar un mandat de arestare în lipsă la data de 20 octombrie 2008, acesta discutând, de altfel, la telefon cu inculpata, cu privire la desfășurarea cauzei și la faptul că are cunoștință că este căutat în vederea audierii.
De asemenea, din conținutul proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice, rezultă date că inculpații au încercat să zădărnicească aflarea adevărului, căutând modalități prin care să deturneze cursul anchetei, existând prin urmare, posibilitatea să încerce și în continuare să găsească modalitățile de influențare a celorlalți inculpați sau a martorilor din acte, fapt care ar îngreuna cercetarea judecătorească care se efectuează în cauză.
Instanța a reținut că până la acest moment nu s-a putut proceda la audierea martorilor, cauza amânându-se de mai multe ori pentru lipsă de apărare sau lipsa dosarului de fond înaintat în recursul inculpaților în vederea soluționării unor cereri incidentale, astfel încât se apreciază că op eventuală lăsare în libertate a acestora ar influența negativ buna administrare a actului de justiție.
Astfel, se precizează că martorii care urmează a fi audiați în cauză ar putea fi supuși unor presiuni din partea inculpaților, care ar conduce la îngreunarea aflării adevărului de vreme ce, de exemplu, martorul este debitor al inculpatului. potrivit declarației acestuia din urmă, căruia are să-i restituie o sumă mare de bani, existând posibilitatea să se exercite presiuni asupra sa, în vederea schimbării depoziției, în contextul în care acest martor este tatăl unuia dintre inculpați, respectiv al lui, care a declarat că a fost forțat să remită o parte din creditul luat de la bancă inculpaților, și, totodată, să predea autoturismul " " acestui inculpat, fără a primi nimic în schimb.
Se are în vedere și faptul că inculpatul a dovedit pe parcursul declarației că se teme de presiunile pe care le pot exercita asupra sa inculpații, chiar și în condițiile în care sunt arestați.
De asemenea, o situație similară se reține și în cazul martorului, care urmează a fi audiat în cauză.
Instanța a reținut că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni cu grad de pericol social ridicat pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar, în cazul a trei dintre ei, respectiv, și, pedeapsa prevăzută de lege fiind de maxim 209 de ani închisoare.
Se apreciază că, în cauză, există probe că lăsarea în libertate a tuturor inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol rezultat atât din modul în care se reține în rechizitoriu că au fost săvârșite faptele, respectiv prin constituirea într-un grupă infracțional organizat în scopul obținerii în mod fraudulos de autoturisme " " credite bancare, produse electrocasnice și alte bunuri, prin inducerea în eroare a instituțiilor bancare că ar avea venituri și loc de muncă, aspecte contrare realității în lipsa cărora, împrumuturile (solicitate și acordate) nu ar mai fi fost acordate, iar în lipsa unui loc de muncă stabil, creditele nu pot fi restituite.
Pericolul pentru ordinea publică rezultă și din numărul mare de persoane racolate, pentru care s-au întocmit documente false, respectiv contracte de muncă și adeverințe de venit care au servit la obținerea frauduloasă a împrumuturilor.
Se apreciază că lăsarea în libertate a fiecăruia dintre inculpați prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol rezultat din influența negativă pe care ar putea-o avea în comunitatea din care fac parte, influența negativă care s-a concretizat în determinarea unui număr mare de persoane să solicite credite în condiții nelegale.
De altfel, în acest sens, sunt și dispozițiile art.5 lit.c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, potrivit cărora, orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță și nimeni nu poate fiu lipsit de libertatea sa, cu excepția cazului în care a fost arestat și reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
De asemenea, potrivit jurisprudenței CEDO, caracterul rezonabil al presupunerilor pe baza cărora se dispune o arestare constituie un element esențial al protecției oferite de art.5 paragraf 1 lit.c din Convenție împotriva privărilor arbitrare de libertate, iar existența "presupunerilor rezonabile" reclamă existența unor fapte sau informații apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunea, iar ceea ce poate fi considerat "plauzibil" depinde de ansamblul circumstanțelor cauzei.
Totodată, tribunalul a apreciat că datorită gravității deosebite a faptelor și a reacției publicului față de acestea, infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații pot determina tulburări sociale, întărind astfel necesitatea menținerii stării de arest a inculpaților, lăsarea acestora în libertate putând afecta ordinea publică.
Se au în vedere de altfel și dispozițiile art.1 alin.2 Cod procedură penală, în sensul că procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul legilor.
S-a apreciat că prin măsurile preventive luate față de inculpați nu li s-a încălcat prezumția de nevinovăție stipulată de art.5/2 Cod procedură penală, Constituție, art.66 Cod procedură penală, dar nici art.6 din CEDo, inculpații având posibilitatea să-și formuleze apărările în fața instanței și fiind considerați nevinovați până la pronunțarea unei hotărâri definitive.
În consecință, față de cele menționate, s-a apreciat că măsura arestării preventive a fost luată și menținută de instanță, până la acest moment cu respectarea dispozițiilor legale, ea fiind, deci, temeinică și legală.
Împotriva încheierii respective au declarat recurs inculpații, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Aceștia au învederat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților și că nu există date că lăsarea în libertate a acestora ar influența depozițiile martorilor, în condițiile în care mai sunt de audiat doi martori, aflarea adevărului și nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Totodată, a arătat că martorul (tatăl inculpatului - care are o situație mult mai ușoară decât recurenții - inculpații) este debitor al inculpatului, căruia are să-i restituie o sumă mare de bani și nu înțelege cum ar putea să-l influențeze pe acest martor.
Nu sunt întrunite condițiile prev.de art.148 lit.a și b Cod procedură penală și critică susținerile ce depășesc cadrul noțiunii de pericol public, precizând că cele două volume ale rechizitoriului întocmit în cauză conțin numai redări de convorbiri telefonice.
Drept urmare, s-a cerut admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive.
Curtea, examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, constată că recursurile sunt nefondate.
În acest sens, sub toate aspectele care îi vizează strict pe inculpații, și, Curtea reține că încheierea pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- al respectivei instanțe este legală și temeinică.
Se reține că cei trei recurenți - inculpați au fost trimiși în judecată alături de alte persoane, prin rechizitoriul nr.59/D/P/2008 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Dâmbovița, din data de 24 decembrie 2008, pentru infracțiunile prevăzute de: art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că la începutul lunii mai 2008, împreună cu, zis," și cu numiții," și,", s-a constituit într-un grup infracțional organizat în scopul obținerii, în mod fraudulos, de autoturisme, ", credite bancare, produse electrocasnice și alte bunuri; art. 26 Cod penal raportat la art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art.41-42 Cod penal, constând în aceea că în perioada mai-septembrie 2008, în mod repetat în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane a obținut, folosind manopere dolosive, autoturisme, ", produse electrocasnice, credite bancare și alte bunuri, cauzând un prejudiciu total de peste 200.000 lei); toate cu aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a Cod penal și art.37 lit.b Cod penal și art.83 alin.1 Cod penal; pentru infracțiunile prevăzute de: art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, constând în aceea că la începutul lunii mai 2008, împreună cu, -, zis," și cu numiții," și,", s-a constituit într-un grup infracțional organizat în scopul obținerii, în mod fraudulos, de autoturisme, ", credite bancare, produse electrocasnice și alte bunuri; art. 26 Cod penal raportat la art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art.41-42 Cod penal, constând în aceea că în perioada mai-septembrie 2008, în mod repetat în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane a obținut, folosind manopere dolosive, autoturisme, ", produse electrocasnice, credite bancare și alte bunuri; toate cu aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a Cod penal, art.37 lit.a Cod penal și art.61 alin.1 Cod penal și pentru infracțiunile prevăzute de: art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că la începutul lunii mai 2008, împreună cu, zis," și cu numiții," și,", s-a constituit într-un grup infracțional organizat în scopul obținerii, în mod fraudulos, de autoturisme, ", credite bancare, produse electrocasnice și alte bunuri; art. 26 Cod penal raportat la art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art.41-42 Cod penal, constând în aceea că în perioada mai-septembrie 2008, în mod repetat în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane a obținut, folosind manopere dolosive, autoturisme, ", produse electrocasnice, credite bancare și alte bunuri, cauzând un prejudiciu total de peste 200.000 lei; toate cu aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a Cod penal.
Inculpatul se află în stare de arest preventiv pentru infracțiunile pentru care este cercetat începând cu data de 16 septembrie 2008, inculpatul începând cu data de 09 decembrie 2008, iar începând cu data de 07 octombrie 2008, măsurile luate împotriva acestor persoane prelungindu-se și menținându-se succesiv până în prezent.
Curtea, în consens cu cele reținute de Tribunalul Dâmbovița și împotriva susținerilor celor trei inculpați - recurenți, constată că arestarea preventivă a celor trei persoane se impune a ființa în continuare, subzistând motivele care au condus la luarea acesteia, inculpații fiind cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni cu un grad deosebit de pericol social, pericolul social concret pentru ordinea publică reieșind în primul rând din caracterul organizat pe care inculpații l-au dat activității lor infracționale, prin multitudinea de persoane juridice prejudiciate și prin numărul mare de persoane fizice racolate.
De asemenea, se constată că în acest moment cercetarea judecătorească în primă instanță nu este încă finalizată mai fiind necesară audierea unor martori ale căror mărturii pot fi esențiale pentru soluționarea corectă a cauzei (, a), astfel încât este necesar să se asigure deplina obiectivitate a depozițiilor acestor persoane, fără riscul cert, real, al vreunei presiuni pe care inculpații aflat în stare de libertate ar putea să o exercite împotriva acestora, datorită legăturilor create între ei.
Față de cele astfel reținute, Curtea, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge recursurile ca nefondate.
Având în vedere și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații -, fiul lui și, născut la 09 Martie 1978, fiul lui și, născut la 31 ianuarie 1977 și -, fiul lui și, născut la 23 Martie 1980, toți deținuți în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
Obligă fiecare recurent la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier
Red.
Tehnored.EV
8 ex./24.06.2009
dos.f- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Ion Stelian, Mihai Viorel
