Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 444/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
R O MÂ NIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.444/R/2008
Ședința publică din 26 august 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela judecător JUDECĂTOR 2: Groza Gheorghe președintele instanței
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații recurenți, fiul lui și, născut la 02.10.1970, fiul lui și, născut la 21.07.1977, G fiul lui G și, născut la 27 august 1980 și, fiul lui și, născut la 21 octombrie 1974, toți din Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva încheierii penale din 14 august 2008 Tribunalului Bihor, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive conform art.160/b Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații recurenți, G și, în stare de arest și asistați de avocat în substituirea apărătorului ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr.33 din 26 august 2008.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților asupra recursurilor.
Avocat pentru inculpații recurenți, G și, solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați și casarea încheierii recurate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpaților arătând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. În subsidiar solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. În motivare arată că măsura dispusă față de inculpați de către prima instanță este excesivă, neexistând probe certe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. De asemenea solicită a se analiza recursurile în raport de participația fiecărui inculpat la săvârșirea infracțiunilor, arătând că inculpatul a avut o contribuție minimă la săvârșirea infracțiunilor. A se avea în vedere că inculpații au avut o atitudine sinceră și că nu se poate reține că aceștia prezintă pericol social pentru ordinea publică.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, arătând că instanța de fond a dispus în mod corect măsura arestării preventive față de inculpați întrucât în speță există atât indicii că inculpații au comis faptele, iar lăsarea în libertate a acestora ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pe deplin dovedit și rezultând din reacția societății în cazul lăsării acestora în libertate.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
Inculpatul recurent G în ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, arătând că are un copil minor și regretă faptele comise.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor penale de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 14 august 2008 Tribunalului Bihor au fost respinse cererile formulate de inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. În baza art.300/2 raportat la art.160/b Cod procedură penală s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 21.07.1977. în, jud. B, CNP -, domiciliat în comuna, sat de C, nr. 348, jud. B, măsură luată prin încheierea nr.17 din 04.05.2008 în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.18/2008; fiul lui și, născut la data de 02.10.1970. în, jud. B, CNP -, domiciliat în comuna, sat de C, nr. 345, jud. B, măsură luată prin încheierea nr.17 din 04.05.2008 în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.21/2008; fiul lui și, născut la data de 21.- în O, jud. B, CNP -, domiciliat în comuna, sat de C, nr. 317, jud. B, măsură luată prin încheierea nr.17 din 04.05.2008 în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.19/2008 și G fiul lui G și, născut la data de 27.08.1980 în O, jud. B, CNP -, domiciliat în comuna, sat de C, nr. 62, jud. B, măsură luată prin încheierea nr.17 din 04.05.2008 în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.20/2008.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă în continuare și impun privarea de libertate a acestora, iar arestarea preventivă a acestora s-a dispus în conformitate cu dispozițiile legale în materie. Astfel inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de tentativă de omor și distrugere, infracțiuni grave, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Astfel, considerând legală și temeinică măsura arestării preventive, instanța a reținut că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate a inculpaților și în baza art.300/2 raportat la art.160/b Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și constatând că nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, a respins cererea formulată de apărătorul inculpaților privind înlocuirea măsurii arestului preventiv, cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recurs inculpații, și G solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate ca fiind netemeinică și nelegală cu consecința revocării măsurii arestării preventive și punerii de îndată în libertate a inculpaților. În motivarea recursurilor s-a arătat că, la dosarul cauzei nu există probe certe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților recurenți ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, ținând seama și de persoana acestora, fără antecedente penale și integrați social, mai mulți dintre ei având în întreținere și copii minori.
Examinând încheierea prin prisma recursurilor declarate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursurile declarate de inculpați sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și există în mod corespunzător și cazul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, lăsarea în libertate a inculpaților prezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția că lăsarea în libertate a inculpaților să prezinte pericol pentru ordinea publică, este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului social trebuie făcută abstracție de gravitatea faptelor. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor asemenea fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se poate avea în vedere numai date legate de persoana inculpaților, ci și cele referitoare la faptă, aceasta fiind de natură a crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate.
Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a apreciat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților recurenți și a dispus menținerea ei, ținând seama de modul de concepere a activității infracționale, precum și de împrejurările comiterii faptelor care, și prin însăși natura lor, prezintă un pericol social ridicat.
Solicitarea inculpaților recurenți, G și de a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara este nefondată.
Potrivit dispozițiilor art.136 alin. ultim Cod de procedură penală judecătorul are posibilitatea alegerii uneia din măsurile prevăzute în art. 136 alin.1 Cod de procedură penală, față de inculpat când apreciază, între altele, că o impune bunul mers al procesului penal.
Prin urmare, față de aspectele sus menționate, Curtea nu poate accepta cererea inculpaților de a aplica măsura prevăzută de art. 145/1 Cod de procedură penală, măsura arestării preventive fiind judicios luată de către instanța de fond.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală vor fi obligați inculpații la plata sumei de câte 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații, născut la 02 octombrie 1970, născut la 21 octombrie 1974, G, născut la 27 august 1980, născut la 21 iulie 1977, toți din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 14 august 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 26 august 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
red.dec. jud.- /02.09.2008
jud.fond
tehnored. dec. GM/2 ex./03.09.2008
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe, Munteanu Traian
