Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 445/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.445/R/2008
Ședința publică din 26 august 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela JUDECĂTOR 2: Groza Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian președintele instanței
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații recurenți G, fiul lui G și, născut la 24.01.1989, fiul lui și a, născut la 06.05.1990, fiul lui și, născut la 21.05.1987, fiul lui și și, fiul lui și, născut la 11.09.1986, toți din Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva încheierii de ședință din 14 august 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, potrivit art.160/b Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.165/2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual și inculpații recurenți G, și, toți din Penitenciarul Oradea, asistați de avocat în substituirea apărătorului ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr.32 din 26 august 2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului avocat depune la dosar copia încheierii din 04 februarie 2008 Tribunalului Bihor în dosar nr- și minuta deciziei penale nr.73/R/2008 pronunțată în dosar nr.- a Curții de APEL ORADEA, după care susține recursul solicitând în principal admiterea acestuia, casarea încheierii în sensul revocării măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. În motivarea recursului arată că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, respectiv inițial în sarcina inculpatului s-a reținut infracțiunea de viol, iar ulterior a fost schimbată încadrarea juridică în complicitate la infracțiunea de viol, condiții în care apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au modificat, invocând în acest sens practica judiciară. Solicită instanței analiza în parte, pentru fiecare inculpat, temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive și a se constata în ceea ce îl privește pe inculpatul aceste temeiuri au încetat întrucât în sarcina sa nu se poate reține decât o complicitate morală la săvârșirea infracțiunii de viol, el nefăcând altceva decât să-i transporte cu mașina pe ceilalți inculpați și pe partea vătămată cu care nu a întreținut nici un fel de act sexual. Apreciază că măsura arestării preventivă este excesivă și raportat la împrejurarea că nu are antecedente penale, este angajat în muncă, dând dovadă de sinceritate în cursul urmăririi penale, aceasta nu se mai justifică. De asemenea solicită instanței a avea în vedere că urmărirea penală este finalizată, a avut o participație redusă față de ceilalți inculpați și apreciază că lăsarea lui în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Apărătorul inculpaților G, și avocat susține recursurile declarate de inculpați, solicitând în principal admiterea acestora casarea încheierii recurate în sensul revocării măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. În susținerea motivelor de recurs arată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au modificat iar probele existente la dosar cu privire la împrejurarea că inculpații ar prezenta pericol pentru ordinea publică nu mai sunt actuale. Solicită a se avea în vedere că nici unul dintre inculpați nu a conștientizat vârsta victimei, a li se da posibilitatea să-și încheie situația școlară, aceștia fiind elevi și studenți și au avut un comportament sincer, precum și persoana părții vătămate.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive sunt pendinte și actualmente, fapta de care sunt acuzați este gravă și consideră că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea inculpaților în stare de arest. Consideră că în cauză sunt întrunite toate condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, neputându-se considera că aceștia nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Totodată arată că instanța de fond a dispus în mod corect menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați întrucât în speță există atât indicii că inculpații au comis faptele, iar lăsarea în libertate a acestora ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pe deplin dovedit și rezultând din reacția societății în cazul lăsării acestora în libertate.
Inculpatul recurent G, în ultimul său cuvânt, solicită să fie pus în libertate și să se dispună schimbarea încadrării juridice.
Inculpatul recurent, în ultimul său cuvânt, solicită să fie judecat în libertate.
Inculpatul recurent, în ultimul său cuvânt, solicită să fie pus în libertate arătând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul recurent, în ultimul său cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul recurent, în ultimul său cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, arătând că nu a obligat-o pe partea vătămată să întrețină raporturi sexuale, are loc de muncă și că se va prezenta ori de câte ori va fi solicitat de organele judiciare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 14 august 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, în baza art.300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160 /b Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpaților: G, fiul lui G și, născut la data de 24.01.1989 în O, CNP -, în prezent în Penitenciarul Oradea, arestat preventiv prin încheierea penală nr. 22/2008 pronunțată la data de 18 mai 2008 de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.28/2008;, fiul lui și a, născut la data de 06.05.1990 în S M, jud. M, CNP -, în prezent în Penitenciarul Oradea, arestat preventiv prin încheierea penală nr. 22/2008 pronunțată la data de 18 mai 2008 de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.30/2008;, fiul lui și, născut la data de 11.09.1986. în O, CNP -, în prezent în Penitenciarul Oradea, arestat preventiv prin încheierea penală nr. 22/2008 pronunțată la data de 18 mai 2008 de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.31/2008;, fiul lui și, născut la data de 26.10.1989. în O, CNP - - în prezent în Penitenciarul Oradea, arestat preventiv prin încheierea penală nr. 22/2008 pronunțată la data de 18 mai 2008 de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.27/2008;, fiul lui și, născut la data de 21.05.1987. în O, CNP - -, în prezent în Penitenciarul Oradea, arestat preventiv prin încheierea penală nr. 22/2008 pronunțată la data de 18 mai 2008 de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.29/2008 și dispune menținerea acestei măsuri.
A respins cererea privind înlocuirea măsurii arestului preventive luată față de inculpați cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor înregistrat la instanță la 10.06.2008, au fost trimiși în judecată inculpații: G, pentru comiterea infracțiunii de viol prev. și ped. de art.197 alin.2 lit.a și alin.3 Cod penal, inculpatul pentru infracțiunea de complicitate la viol prev. și ped. de art.26 Cod penal raportat la art.197 alin.2 lit.a și alin.3 Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 16/17 mai 2008 între orele 01,00 - 05,00, cei cinci inculpați, prin constrângere, au obligat-o pe partea vătămată, în vârstă de 13 ani, să întrețină relații sexuale împotriva voinței sale în timp ce se afla în autovehiculul utilizat de către inculpatul.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei luării măsurii arestării preventive față de cei cinci inculpați, instanța a constatat că arestarea preventivă a fost dispusă în conformitate cu dispozițiile legale în materie, iar temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri subzistă în continuare.
De asemenea, s-a constatat că, în cauză sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit. Cod procedura penală, în sensul că au fost trimiși în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezidă din gravitatea faptei pentru care sunt cercetați, fiind lezată integritatea corporală, inclusiv cea psihică a unei minore de numai 13 ani.
Văzând că nu s-a început cercetarea judecătorească, inculpații nu au fost audiați în fața instanței și în cauză nu s-au administrat probe, s-a reținut că în cauză nu există nici un temei pentru a considera că împrejurările ce au determinat arestarea preventivă a inculpaților s-au modificat sau că acestea nu mai subzistă, existând în continuare pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a acestora, motive față de care, în baza art.300 ind.2 Cod procedură penală și 160/b alin.3 Cod procedură penală și prevederile art. 23 al.4/2 din Constituția României și dispozițiile art.5 paragraful I lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, a menținut arestarea preventivă a inculpaților și a respins cererea privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Împotriva acestei încheieri, în termen, au declarat recurs penal inculpații, G, și, solicitând revocarea măsurii arestării preventive și punerea lor în libertate iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
În susținerea motivelor de recurs s-a arătat în esență că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au modificat iar probele existente la dosar cu privire la împrejurarea că inculpații ar prezenta pericol pentru ordinea publică nu mai sunt actuale. S-a solicitat a se avea în vedere că nici unul dintre inculpați nu a conștientizat vârsta victimei, a li se da posibilitatea să-și încheie situația școlară, aceștia fiind elevi și studenți și au avut un comportament sincer, precum și persoana părții vătămate.
Examinând încheierea recurată, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, raportat la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie, prev. de art.385/9 Cod procedură penală, Curtea constată că încheierea atacată este legală și temeinică, iar recursurile declarate de inculpați urmează a fi respinse potrivit dispozitivului prezentei.
Criticile formulate de inculpați sunt nefondate.
În speță, sunt întrunite toate cerințele prevăzute de art. 148 lit. "f " Cod procedură penală, respectiv pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunea de care este acuzat este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu s-au modificat.
Măsura arestării inculpaților este legală și temeinică, ea fiind luată în condițiile art. 143 și art. 146 alin.10 și art. 149/1 din Codul d e procedură penală existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art. 148 lit.f din Codul d e procedură penală și cu respectarea prevederilor art. 5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpații au săvârșit infracțiunea pentru care a fost arestați.
Temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inculpaților impun în continuare privarea de libertate a acestora, față de care s-a reținut săvârșirea unei infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social.
Pericolul social pentru ordinea publică derivă din modalitatea săvârșirii faptei, respectiv prin constrângerea fizică și psihică a părții vătămate, de a întreține relații intime atât normale cât și orale împotriva voinței sale, cu un număr mare de autori, rezonanța acesteia și impactul asupra opiniei publice, gravitatea faptei, fiind lezate integritatea corporală, inclusiv cea psihică a unei minore în vârstă de numai 13 ani ( împrejurare bine cunoscută de toți inculpații ).
In consecință, văzând și pedeapsa prevăzută de lege, pentru astfel de infracțiuni ce exprimă în mod abstract un pericol social ridicat, instanța de fond a apreciat că este necesară reprimarea imediată a unor astfel de manifestări din partea inculpaților prin luarea măsurii preventive a arestării.
Solicitarea inculpaților recurenți, G, și de a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea este nefondată.
Potrivit dispozițiilor art.136 alin. ultim Cod de procedură penală judecătorul are posibilitatea alegerii uneia din măsurile prevăzute în art. 136 alin.1 Cod de procedură penală, față de inculpat când apreciază, între altele, că o impune bunul mers al procesului penal.
Prin urmare, față de aspectele sus menționate, instanța de control judiciar nu poate accepta cererea inculpaților de a aplica măsura prevăzută de art. 145/1 Cod de procedură penală, măsura arestării preventive fiind judicios luată de către instanța de fond.
Astfel fiind, în baza art.385/15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, menținând în totul încheierea atacată.
În temeiul prevederilor art.192 al.2 Cod procedură penală inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații G născut la 24.01.1989, născut la 06.05.1980, născut la 11.09.1986, născut la 26.10.1986 și născut la 21.05.1987, toți din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 14 august 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 26 august 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
red.dec. jud.- T/03.09.2008
jud.fond
tehnored. dec. GM/2 ex./04.09.2008
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe, Munteanu Traian
