Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 458/2009. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIE NR. 458/R/MF

Ședința publică din data de 08 Iulie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--, judecător

JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu

Judecător:

Grefier: ița

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin:

- procuror

S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de inculpații, și, toți deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din data de 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.

S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.

La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați, și, personal și asistați de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul cauzei nr.2687/2008, emisă de Baroul Argeș.

Procedura, legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

S-a încuviințat apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu recurenții inculpați, și.

Avocat oficiu și reprezentanta parchetului având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.

Recurenții inculpați, și având pe rând cuvântul, solicită instanței a se lua act că înțeleg să își retragă recursurile împotriva încheierii de ședință din data de 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.

Avocat având cuvântul solicită instanței a se lua act că recurenții inculpați, și înțeleg să își retragă recursurile.

Reprezentanta parchetului având cuvântul solicită instanței a se lua act că recurenții inculpați, și înțeleg să își retragă recursurile.

Recurentul inculpat având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală solicită ca instanța să ia act că înțelege să își retragă recursul.

Recurentul inculpat având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală solicită ca instanța să ia act că înțelege să își retragă recursul.

Recurentul inculpat având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală solicită ca instanța să ia act că înțelege să își retragă recursul.

CURTEA

Deliberând, constată:

Prin încheierea de ședință din data de 30 iunie 2009, Tribunalul Argeș, în temeiul dispozițiilor art.300/2 Cod procedură penală raportat la art.160/b Cod procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, și, toți trei aflați în prezent în Penitenciarul Colibași și a fixat termen intermediar pentru discutarea stării de arest a acestora la data de 18 august 2009.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește starea de arest a inculpaților, și, că prin încheierea nr.77 CC din data de 14 august 2007 s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, în baza art.148 lit.f) Cod procedură penală, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 15 august 2007 până la data de 12 septembrie 2007, inclusiv, măsură ce a fost menținută în continuare de către instanță, până în prezent.

Prin rechizitoriul nr.79D/P/din 7 septembrie 2007, întocmit de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Argeș, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest, a inculpaților, escu și, pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane majore și minore și proxenetism, constituirea unui grup infracțional și spălare de bani prev. și ped. de art.12, alin.1, 2 lit.a), art.13 alin.1, 3 din Legea nr.678/2001, art.329 alin.1 Cod penal, raportat la art.41 alin.2 Cod penal, art.7 din Legea nr.39/2003 și art.23 lit.b) din Legea nr.656/2002, în condițiile art.33 lit.a) Cod penal.

Conform dispozițiilor art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată trebuie să verifice, în cursul judecății, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestării, iar dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Procedând la termenul de judecată din data de 30 iunie 2009 la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, conform art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 Cod procedură penală, instanța de fond a reținut că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 143 Cod procedură penală, existând indicii temeinice în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, care conduc la presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată. De asemenea, tribunalul a constatat că în cauză se regăsesc condițiile cerute de art.148 lit.f) Cod procedură penală în ceea ce privește existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

Interpretând dispozițiile art.148 Cod procedură penală, prin raportare la normele legii fundamentale, dar și prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de fond a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților ar tulbura în mod real ordinea publică, în raport de circumstanțele faptelor și atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală.

S-a reținut că prin deosebita lor gravitate și prin reacția publicului față de săvârșirea lor, anumite infracțiuni ca cele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată (trafic de persoane majore și minore, spălarea de bani și constituirea unui grup infracțional organizat), pot provoca o anumită tulburare socială de natură a justifica detenția provizorie.

S-a constatat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pus în evidență și de modalitatea concretă în care se presupune că au fost comise faptele reținute în sarcina inculpaților, desfășurarea în timp a activității infracționale, numărul mare al persoanelor implicate care fac parte chiar din aceeași familie, implicarea unor persoane minore, circumstanțele personale ale inculpaților, care au mai fost condamnați anterior pentru fapte de același gen (proxenetism) și sunt cercetați și în alte cauze similare, scopul urmărit prin săvârșirea acestor infracțiuni - obținerea unor câștiguri care constituie sursele principale ce le asigură venituri substanțiale și fără muncă.

Totodată, instanța de fond a avut în vedere amploarea pe care a cunoscut-o acest fenomen infracțional, rezonanța negativă a acestui gen de infracțiuni și sentimentul de nesiguranță pe care îl generează în rândul societății civile lăsarea în libertate a persoanelor cercetate pentru asemenea fapte.

Pericolul pentru ordinea publică, în sensul legii penale, nu are numai înțelesul unui pericol concret și iminent constând în posibilitatea continuării unei activități infracționale sau a influențării părților sau martorilor din cauză, ci trebuie înțeles și ca o reacție care s-ar putea produce la nivelul ordinii publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de justiție nu acționează prompt și eficient.

Chiar dacă arestarea preventivă a inculpaților durează din data de 14 august 2007, instanța de fond a apreciat că nu s-a depășit durata rezonabilă a acesteia. Cu privire la durata rezonabilă a detenției, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă raportat, între altele, la circumstanțele fiecărui caz în parte.

Dacă un acuzat-deținut are dreptul la tratarea cu prioritate a cauzei sale, cu celeritate deosebită, această situație nu trebuie să stânjenească în niciun fel eforturile magistraților de a face deplină lumină în cauza respectivă or, dosarul aflat pe rol este foarte complex, avându-se în vedere numărul mare de acte materiale, părți și martori implicați în acest caz. Chiar dacă administrarea probelor necesare stabilirii adevărului au presupus o prelungire în timp a procesului, aceasta nu implică în mod direct punerea în libertate a inculpaților, avându-se în vedere că, așa cum s-a arătat mai sus, subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă.

Este adevărat că detenția unei persoane este o măsură atât de gravă, încât este justificată numai dacă alte măsuri mai puțin severe au fost considerate insuficiente pentru a garanta interesul individual sau public, care impune ca o anumită persoană să fie privată de libertate, dar în speța de față, raportat la natura infracțiunilor presupus a fi săvârșite, gradul de pericol social al acestora, urmările produse, apartenența inculpaților la un grup infracțional organizat al cărui scop era exploatarea sexuală a unor persoane de sex feminin, unele minore și constrângerea acestora prin folosirea de metode extrem de violente, atitudinea procesuală a inculpaților, au refuzat să dea declarații în instanță cu privire la faptele pentru care sunt trimiși în judecată, instanța de fond a apreciat că se impune în continuare menținerea în arest preventiv a inculpaților.

În consecință, având în vedere cele arătate mai sus, în temeiul dispozițiilor art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 Cod procedură penală, a fost menținută, în continuare, starea de arest preventiv a inculpaților, și

Împotriva acestei încheieri au declarat recursuri inculpații, și, pe care însă nu le-au motivat.

La termenul de judecată din data de 8 iulie 2009, aceștia, personal și asistați de apărător din oficiu, au declarat că înțeleg să-și retragă recursurile.

Față de voința neviciată a inculpaților și de prevederile art.385/4 alin.2 Cod pr.penală, care trimit la art.369 Cod pr.penală, curtea va lua act de retragerea recursurilor inculpaților, aceasta realizându-se, așa cum cere textul de lege, înainte de închiderea dezbaterilor.

In temeiul dispozițiilor art.192 alin.2 Cod pr.penală, inculpatul care și-a retras calea de atac va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Ia act de retragerea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui și -, născut la data de 29 iunie 1975 în G, CNP -, -, fiul lui și -, născut la data de 11 decembrie 1979 în comuna, județul A, CNP - și, fiul lui și, născut la data de 7 aprilie 1969 în P, Județul D, CNP -, în prezent deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din data de 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.

Obligă pe fiecare recurent - inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care câte 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 iulie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Penală și pentru cauze cu Minori și de Familie.

Gh.,

Grefier,

Red.

Tehnored./2 ex.

Jud.fond:

13 iulie 2009

Președinte:Teodora Gheorghe Sorescu
Judecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Raluca Elena Șimonescu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 458/2009. Curtea de Apel Pitesti