Obligarea de a nu parasi tara sau localitatea. Decizia 459/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PE NALĂ NR. 459/
Ședința publică din 08 Iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu
Judecător:
Grefier:
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Pitești reprezentat prin procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, domiciliat în B,-, județul I și reședința în municipiul B,-, Bl.1,.C,.91 - sector 3, împotriva încheierii nr.48/CC din data de 12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul - inculpat -, personal și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale numărul - din 07.07.2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru recurentul - inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu sunt cereri prealabile de formulat acordării cuvântului asupra recursului.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia, precum și pe admisibilitatea recursului.
Avocat, pentru recurentul - inculpat, arată că din conținutul prevederile dispozițiilor art.1403din codul d e procedură penală, rezultă că această cale de atac exercitată împotriva hotărârii prin care s-a admis prelungirea, cum este situația de față, este inadmisibilă.
Însă, având în vedere, dispozițiile art.21 din Constituție privind accesul la justiție, art.5 și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, obligativitatea aplicării legislației europene și integrarea ei de drept în sistemul juridic românesc, principiul egalității părților, principiul simetriei juridice a căilor de atac, consideră că sunt aplicabile cele statuate de Curtea Europeană. Astfel, judecătorul național devine judecător de drept comun al Convenției, el putând îndepărta de la aplicare legea națională atunci când aceasta este incompatibilă cu cerințele Convenției sau poate completa legea națională.
Așa fiind, apreciază ca din această perspectivă, recursul declarat poate fi, pe de o parte, primit ca admisibil, cu consecința admiterii lui în raport de temeiurile invocate în plângere cărora instanța de fond le-a dat o interpretare eronată apreciind, în mod greșit, că plângerea este neîntemeiată, cu consecința dispunerii unei măsuri nelegale și netemeinice, aceasta întrucât pe fond nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru prelungirea măsurii, o atare apreciere, fiind, totodată, confirmată și de elementele de fapt ale dosarului precum și de datele privind persoana inculpatului.
Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul -, ca inadmisibil. În motivare s-a invocat Convenția Europeană a Drepturilor Omului, solicitând a se avea în vedere că plângerea a fost respinsă de către io instanță judecătorească - Tribunalul Argeș, iar împotriva acestei încheieri dispozițiile art.1403cod procedură penală, așa cum se cunoaște, nu prevede calea recursului.
Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală arată că achiesează la concluziile apărătorului său, solicitând analizarea recursului pe fond și admiterea plângerii.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față, deliberând constată:
Prin încheierea nr. 48/CC/12 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- a fost respinsă, în baza art. 145 alin. 2 rap. la art. 140/2 Cod de procedură penală, plângerea formulată de inculpatul - împotriva ordonanței nr. 97/P/2008 din 09.06.2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -, Serviciul Teritorial Pitești și, în baza art. 192 alin. 2 din cod, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî aceasta, judecătorul fondului a avut în vedere că împotriva inculpatului a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzute de art. 254 Cod penal, rap. la art. 5 și 6 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile art. 41 alin. 2 Cod penal, iar prin încheierea nr. 37/CC/12.05.2009 a Tribunalului Argeșs -a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luate împotriva aceluiași inculpat cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 14.05.2009 până la data de 12.06.2009.
Cum, din verificările efectuate, cât și din declarația inculpatului -, a rezultat că acesta locuiește efectiv la domiciliul soției sale, din B,-, bloc 1,. C.3,.91, sector 3 B, instanța a apreciat că se mențin temeiurile ce au condus la impunerea celei de-a doua măsuri restrictive de libertate.
Aceasta, întrucât fapta pentru care este acuzat inculpatul este una destul de gravă, iar circumstanțele comiterii acesteia, prin două acte materiale, urmările produse, constând în vicierea relațiilor de fair-play care ar trebui să anime competițiile sportive, pledează pentru menținerea acestei măsuri.
Restrângerea posibilității de a se angaja nu ar fi putut fi primită ca apărare, în opinia judecătorului fondului, decât înfrângându-se principiulnemo propriam turpitudinem allegansdin moment ce, prin comiterea de fapte prevăzute de legea penală, inculpatul și-a asumat și riscul ca, în cazul descoperirii acestora, să-i fie restricționată de către organele judiciare libertatea de circulație, cu tot ceea ce implică aceasta.
S-a observat că prelungirea măsurii se impune și din rațiuni ce țin de buna desfășurare a procesului penal, care se află la finalul fazei de urmărire penală.
Împotriva hotărârii primei instanțe, inculpatul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea, pe motiv că instanța a dat o interpretare eronată motivelor invocate prin plângere, apreciind în mod greșit că ea este neîntemeiată.
S-a subliniat de către recurent că, pe fond, nu mai sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se prelungi măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, fapt ce rezultă din datele dosarului, cum și cele ce caracterizează persoana inculpatului.
În ședința publică din data de 08 iulie 2009, inculpatul fiind prezent și asistat de apărătorul său ales, a fost pusă în discuție de către instanța de recurs admisibilitatea căii de atac promovate, în raport cu prevederile art. 140/3 din codul d e procedură penală.
Analizând recursul prin prisma excepției invocate din oficiu de instanță, față de prevederile legale mai sus-menționate, se constată că acesta este inadmisibil, pentru cele ce urmează a fi expuse.
Așa cum corect a reținut tribunalul, față de recurentul - inculpat a fost luată, la data de 12.05.2009, măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o perioadă de 30 de zile, ulterior această măsură fiind prelungită de procuror, în conformitate cu art. 145 alin. 2 din codul d e procedură penală.
Ordonanța prin care a fost dispusă această prelungire, cu nr. 97/P/2008 din 09.06.2009 ( 5 - 9 dosar primă instanță), a fost atacată de inculpat, în temeiul art. 140/2 Cod de procedură penală, cu plângere la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță.
Or, în art. 140/3 din același cod sunt prevăzute în mod expres hotărârile împotriva cărora poate fi exercitată calea de atac a recursului, și anume: încheierea prin care judecătorul dispune, în timpul urmăririi penale, luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea, încetarea de drept sau prelungirea măsurii preventive, ori respinge propunerea de arestare preventivă.
Teza ultimă a alin. 1 precizează în mod expres căîncheierea prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac.
Acesta este și cazul în speță, obiectul cauzei cu care curtea a fost învestită fiind recurs împotriva încheierii prin care s-a respins plângerea împotriva ordonanței procurorului, de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
De altfel, prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, cu nr. 18/2008, s-a stabilit în mod expres că dispozițiile art. 140/2 din codul d e procedură penală, corelate cu dispozițiile art. 140/3 din același cod se interpretează în sensul că încheierile prin care judecătorul în cursul urmăririi penale admite plângerea împotriva ordonanței procurorului, prin care se dispune luarea, prelungirea, revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art. 145 din codul d e procedură penală - sunt supuse căii ordinare de atac a recursului, în condițiile art. 140/3 din codul d e procedură penală.
a contrario, în cazul în care plângerea a fost respinsă, încheierea nu este supusă niciunei căi de atac.
Aceste dispoziții legale nu încalcă dreptul inculpatului la un proces echitabil, și nici nu sunt contrare prevederilor art. 2 din Protocolul 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului, întrucât dreptul la recurs în materie penală se referă, evident, la hotărârile prin care s-a dispus condamnarea, așadar cele în care a fost pronunțată o soluție cu privire la fondul cauzei.
Pe cale de consecință, recursul va fi respins, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. a) teza a II-a din codul d e procedură penală.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, domiciliat în B,-, județul I și reședința în municipiul B,-, Bl.1,.C,.91 - sector 3, împotriva încheierii nr.48/CC din data de 12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-, ca inadmisibil.
Obligă pe recurentul - inculpatul la 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 iulie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Raluca Elena Șimonescu
