Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 461/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 461/R/2008
Ședința publică din 22 iulie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Șortan Judecător
JUDECĂTORI: Monica Șortan, Delia Purice, Săndel Macavei Președinte Secția Penală
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupței, Serviciul Teritorial Cluj, reprezentant prin
PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, aflat în arestul IPJ C, împotriva încheierii penale fără număr din data de 10 iulie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de ares, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, în substituirea d-ului avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătoarea aleasă a inculpatului solicită, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d pr.pen. admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se constate că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv. La data de 10 iulie 2008 Tribunalul Cluja procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv în temeiul art. 3001rap. la art. 160 pr.pen. și a constatat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv. Potrivit art. 3001alin. 3 pr.pen. instanța de fond când constată că subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv menține măsura arestului preventiv prin încheiere motivată. Instanța de fond constată în 4 rânduri că măsura arestului preventiv este legală și temeinică, arătând că potrivit art. 148 lit. f pr.pen. lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Consideră că această frază nu se încadrează în disp. art. 3003pr.pen. pentru că instanța de fond trebuia să facă referire în concret în ce ar consta pericolul pentru ordinea publică și să justifice menținerea măsurii arestului preventiv. Apreciază că nu este motivată încheierea de menținere a acestei măsuri. S-a făcut referire că inculpatul a fost arestat, întrucât urmărirea penală nu a fost finalizată și pentru a nu se influența părțile din acest dosar. În acest moment urmărirea penală este finalizată, s-au administrat toate probele necesare pentru a se dispune trimiterea în judecată a inculpatului. Chiar dacă ar fi un pericol în acest moment, în condițiile în care toate părțile au fost audiate nu vede cum ar putea influența procesul penal cercetarea inculpatului în stare de libertate. Consideră că nu există indicii că ar putea influența părțile din dosar. S-a făcut vorbire că este vorba de un prejudiciu deosebit de ridicat. E singurul inculpatul asupra bunurilor căruia s-a pus sechestru asigurător. E posibilă astfel punerea în executare a acelor dispoziții care permit ca părțile civile să-și recupereze prejudiciul. S-au depus caracterizări de la locul de muncă. De asemenea trebuie avută în vedere atitudinea de care a dat dovadă inculpatul, care s-a prezentat personal la poliție. Toate aceste aspecte nu fac decât să formeze convingerea că cercetat în stare de libertate inculpatul ar avea aceeași atitudine bună. În momentul când se va stabili vinovăția inculpatului, acesta va răspunde pentru faptele sale.
În concluzie, solicită în principal admiterea recursului declarat de inculpat, cu consecința revocării măsurii arestului preventiv și punerea de îndată în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 145 pr.pen. Domiciliază în C N și nu ar putea să influențeze în vreun fel părțile din dosar. Consideră că raportat la persoana inculpatului există garanțiile necesare că este o persoană de bună credință.
Reprezentanta DNA - Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii penale din data de 10 iulie 2008 ca nefondat. Solicită să se observe că prima instanță a statuat corect că subzistă temeiurile prev. de art. 148 lit. f pr.pen. raportat la pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele reținute prin actul de sesizare. Chiar dacă analiza făcută în considerentele încheierii este succintă, totuși face referire la elemente esențiale. S-a susținut că s-a finalizat urmărirea penală și prin urmare nu mai este necesară menținerea măsurii arestului preventiv, însă această împrejurare nu atrage de drept revocarea măsurii arestului preventiv și punerea în libertate a inculpatului. Solicită să se observe că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiuni grave care au perturbat ordinea publică raportat modalitatea în care inculpatul a înțeles să acționeze. Pericolul pentru ordinea publică subzistă în continuare, raportat la rezonanța negativă pe care a provocat-o săvârșirea infracțiunii în rândul comunității, precum și raportat la prejudiciul nerecuperat cauzat. Solicită să se observe că faptele săvârșite de inculpat impun privarea de libertate și pe viitor, în ciuda atitudinii sfidătoare afișată de inculpat.
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, susține că nu este adevărat că are o atitudine sfidătoare. Pe tot parcursul procesului și-a susținut nevinovăția, fiind victima unei legislații incomplete, incoerente. Se întreabă de ce parchetul insistă în menținerea stării de arest preventiv. Nu are antecedente penale, nu a mai avut probleme cu legea. Solicită să i se dea dreptul să se apere, să poată lua legătura cu apărătorul său. Arată că în rechizitoriu sunt trecute numai minciuni. A fost trimis în judecată numai cu J de dosar, fiind dispusă disjungerea în privința altor făptuitori.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului Tribunalul Cluj prin încheierea din 10 iulie 2008, în temeiul art.3001raportat la art.160 cod proc.pen. a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, arestat preventiv în arestul IPJ C, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, comisă în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. 1 pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 modif. cu aplicarea art. 41 alin. 2 pen. abuz în serviciul cu creare de avantaj patrimonial, comisă în formă continuată, prev. de art. 132din Legea 78/2000 modif. cu referire la art. 248 și art. 2481pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 pen. fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă în formă continuată prev. și ped. de art. 290 pen. cu referire la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 modif. cu aplicarea art. 41 alin. 2 pen. totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanța a reținut că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent și impun menținerea acestei măsuri.
Împotriva încheierii tribunalului a declarat recurs inculpatul solicitând casarea acesteia și dispunerea judecării sale în stare de libertate.
În susținerea recursului, inculpatul a arătat în esență că arestarea sa nu se justifică prin existența unor probe sau indicii temeinice din care ar rezulta și conform art.681cod proc.pen. presupunerea rezonabilă că a săvârșit faptele imputate prin rechizitoriu și nici nu s-au produs probe certe în sensul că lăsarea sa în libertate ar putea pune în pericol concret ordinea publică.
Curtea examinând recursul declarat, ajunge la constatarea că acesta este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul recurent a fost arestat prin încheierea penală nr. 29/C/2008 pe timp de 29 de zile, cu începere de la 15 mai 2008 până la 12 iunie 2008, conform mandatului de arestare preventivă nr. 14/2008 de către Tribunalul Cluj.
Încheierea de arestare a fost atacată cu recurs, fiind menținută de instanța de control judiciar prin încheierea penală nr. 34/R/20.05.2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.
La data de 6 iunie 2008 Tribunalul Cluja dispus prelungirea măsurii arestului preventiv a inculpatului, prin încheierea penală nr. 33/C/2008, pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 13 iunie 2008 și până la data de 12 iulie 2008.
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj nr. 43/P/2008 din data de 7 iulie 2008 inculpatul împreună cu inculpatul au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, cauza fiind înregistrată la data de 9 iulie 2008 la Tribunalul Cluj.
Cu această ocazie s-a analizat temeinicia și legalitatea arestării preventive a inculpatului, constatându-se de către instanță că luarea acestei măsuri s-a făcut cu respectarea normelor legale prev.de art. 136 raportat la art. 143 cod proc.pen. și că în privința inculpatului sunt incidente cazurile de arestare prev.de art.148 lit. f Cod proc.pen.
Instanța de fond după înregistrarea dosarului a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive, constatând în mod corect că temeiurile care s-au avut în vedere la luarea arestării preventive și-au păstrat actualitatea.
Potrivit rechizitoriului, inculpatului recurent i se impută că ar fi săvârșit infracțiunile de luare de mită, comisă în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. 1 pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 modif. cu aplicarea art. 41 alin. 2 pen. abuz în serviciu cu creare de avantaj patrimonial, comisă în formă continuată, prev. de art. 132din Legea 78/2000 modif. cu referire la art. 248 și art. 2481pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 pen. fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă în formă continuată prev. și ped. de art. 290 pen. cu referire la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 modif. cu aplicarea art. 41 alin. 2 pen. totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen. constând în aceea că, în calitate de agent șef de poliție, angajat al Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C - Biroul Înmatriculări, în perioada ianuarie - martie 2008, în mod repetat dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a primit suma totală de 26.764 euro și 28.350 lei pentru a nu îndeplini sau a îndeplini acte contrare atribuțiilor și îndatoririlor de serviciu, procedând la înmatricularea unui nr. de 16 autovehicule cu eludarea plății taxei speciale de primă înmatriculare. În aceeași perioadă și profitând de calitatea pe care o avea cu știință și-a încălcat atribuțiile de serviciu privitoare la procedura înmatriculării vehiculelor, acceptând dosare incomplete, fără a exista dovada plății taxei speciale de primă înmatriculare, cauzând o pagubă bugetului de stat în sumă de 382.227,75 lei, obținând un avantaj patrimonial pentru beneficiarii înmatriculărilor. În fine, se reține că în aceeași perioadă și în aceeași calitate inculpatul a completat olograf 9 ordine de plată, înscriind date nereale, ce atestă în mod fictiv plata taxei speciale de primă înmatriculare, contrafăcând semnăturile plătitorilor și aplicând impresiuni contrafăcute ale ștampilelor instituțiilor bancare, înscrisuri ce au fost folosite, fiind depuse la dosarele de înmatriculare.
Deși inculpatul recurent a negat presupunerea rezonabilă că ar fi comis faptele, în rechizitor se face trimitere la mai multe probe directe și indirecte de vinovăție, între care declarațiile martorilor, procesele verbale de luare a probelor de scris, procesele verbale de transcriere a convorbirilor ambientale purtate între inculpat și, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate între inculpați și denunțători.
Stabilirea vinovăției inculpatului recurent urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 cod proc.pen. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de acesta.
Pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată cât și din activitatea desfășurată de acesta în perioada infracțională.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, el având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a demonstra lipsa de temeininicie a susținerilor acuzării.
Măsura arestării preventive în cazul infracțiunilor de luare de mită comisă în formă continuată, abuz în serviciu cu creare de avantaj patrimonial, comisă în formă continuată și fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în formă continuată se impune și prin prisma faptului că asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Este necontestat că în speță este incident în privința recurentului cazul de arestare prev.de art. 148 lit. f cod proc.pen.
Pe de altă parte, pedepsele prevăzute de lege pentru faptele comise sunt mai mari de 4 ani închisoare, astfel că lăsarea acestuia în libertate ar putea prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, ținându-se seama tocmai de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii infracțiunilor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat.
Totodată, potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost arestat în vederea aducerii lui în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit infracțiuni.
Împrejurarea că inculpatul susține că este nevinovat de comiterea infracțiunilor pentru care este cercetat reprezintă o prezumție legală, respectată de autorități și care subzistă până la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare.
În consecință, prin luarea măsurii arestării preventive, nu s-a înlăturat această prezumție, ci doar s-au verificat condițiile limitative prevăzute de art.148 și următoarele din Codul d e procedură penală, în raport de materialul probator administrat până în această fază a urmăririi penale.
Aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpatului.
Analizând încheierea atacată din perspectiva art.5 din CEDO, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, curtea apreciază că sunt respectate și aceste dispoziții, în sensul că inculpatul recurent a fost inițial arestat în vederea aducerii lui în fața instanței competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
În legislația română motivele limitative pentru care o persoană poate fi privată de libertate se regăsesc în disp.art.148 proc.pen. iar în prezenta cauză, sunt incidente disp.art.148 lit.f proc.pen
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, conform art.148 lit.f proc.pen. este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Pe de altă parte, este de observat că orice faptă contrară normelor de conduită, care constituie substanța ilicitului abstract determinat de normele juridice, tulbură atât ordinea de drept, cât și mediul social.
Această tulburare, coroborată cu riscul repetabilității unor atari atitudini neconforme, de încălcare a legii penale, creează o stare de insecuritate pentru raporturile sociale și, concomitent, un sentiment firesc de dezaprobare din partea colectivității.
Ori, exigențele impuse de necesitatea restabilirii ordinii de drept încălcate se realizează, între altele, prin îndeplinirea cu promptitudine a actelor procedurale, cu asigurarea drepturilor și intereselor legitime ale părților.
Față de natura și gravitatea concretă a faptelor presupus a fi comise de inculpat precum și de complexitatea cauzei, față de pericolul social concret al infracțiunilor, de multitudinea părților, curtea apreciază că se impune judecarea inculpatului în stare de arest, iar pentru motivele ce preced, va respinge ca nefondat recursul acestuia în baza art.38515pct.1 lit.b cod proc.pen.
Văzând disp.art.192 alin.2 cod proc.pen. recurentul va plăti statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, deținut în Arestul IPJ C, împotriva încheierii penale din data de 10 iulie 2008 Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22 iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
red DP/DB 3ex.
25.07.2008
jud. fond
Președinte:Monica ȘortanJudecători:Monica Șortan, Delia Purice, Săndel Macavei
