Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 463/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 463/R/2008
Ședința publică din 22 iulie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Șortan Judecător
JUDECĂTORI: Monica Șortan, Delia Purice, Săndel Macavei Președinte Secția Penală
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR - -.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații și, deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 10 iulie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosar și inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Inculpații și arată că își mențin recursurile declarate în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului formulat de inculpat, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv. Apreciază că în acest moment procesual nu mai subzistă motivele care au determinat că inculpatul prezintă pericol social pentru ordinea publică. Inculpații sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, dar la acest moment trebuie avute în vedere probele, care fac dovada că infracțiunea săvârșită este o infracțiune al cărei rezultat s-a produs din culpă. Consideră că inculpații trebuie să fie puși în libertate, întrucât regula este starea de libertate. În raportul de expertiză medico-legală se arată că leziunile părții vătămate s-au produs prin cădere. Marea majoritate a martorilor sunt de acord cu cele exprimate, existând un singur martor care exprimă contrariul și acela este prietena părții vătămate, care a declarat că nu a văzut ca partea vătămată să fi căzut și să se fi lovit la cap. Această declarație este subiectivă, în condițiile în care a fost implicată activ în lovirea ambilor inculpați. Martorul a declarat că inculpatul și-a exprimat îngrijorarea ca partea vătămată să nu fi căzut și să se fi lovit la cap. Susține că în acest moment nu se poate face o încadrare juridică definitivă, raportat la probele existente la dosar. Toate probele administrate dovedesc aspectul că rezultatul s-a produs din culpă, astfel încât trebuie să se aplice principiul in dubio pro reo. Pe baza probelor existente în acest moment nu se poate ajunge la o condamnare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, în condițiile în care rezultatul s-a produs din culpă. Față de această modalitate de comitere a infracțiunii starea de arest preventiv nu se mai justifică. Este student la Facultatea de Studii Economice, a fost la bar și a consumat băuturi alcoolice. Nu există niciun element care să ne determine să credem că este o persoană periculoasă. Solicită revocarea măsurii arestului preventiv.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestului preventiv, întrucât nu ne aflăm în prezența tentativei la infracțiunea de omor calificat, ci suntem în prezența infracțiunii de vătămare corporală gravă. Inculpații nu au acționat cu intenție directă, indirectă specifică infracțiunii de omor calificat, probele nejustificând acest lucru. A formulat în mod repetat cereri de schimbare a încadrării juridice a faptei, în temeiul art. 334 pr.pen. instanța unind această cerere cu fondul sau prorogând discuția după ce cercetarea judecătorească ar fi fost terminată. În cauză mai există un singur martor de audiat. Probațiunea este extrem de importantă. Partea vătămată se află într-o stare comatosă, deși recuperearea a decurs în condiții excelente. Susține că partea vătămată s-a lovit prin cădere și nu prin lovirea activă cu un corp dur. Corecta încadrare juridică este aceea de vătămare corporală gravă. În seara în care a avut loc incidentul partea vătămată se afla într-o stare avansată de ebrietate, această împrejurare fiind recunoscută și de martorii care au declarat că victima nu s-a lovit cu capul. În jurul orelor 4 dimineața toți erau sub influența băuturilor alcoolice. Din declarația martorei prietena părții vătămate rezultă că partea vătămată nu s-a lovit prin cădere, însă nu avea de unde să știe acest lucru, în condițiile în care a participat activ la lovirea inculpaților. Nu a dorit să se ajungă în această situație. Incidentul s-a produs pe fondul consumului de alcool. Solicită să se aibă în vedere că inculpatul nu a avut niciun moment intenția de a ucide. Martorul a arătat că partea vătămată a căzut la a doua lovire și s-a lovit cu capul de caldarâm, astfel încât ne aflăm în prezența unei praeterintenții.
Solicită să se aprecieze că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și ca urmare să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, în condițiile în care nu ne aflăm în prezența tentativei la infracțiunea de omor calificat, ci în prezența infracțiunii de vătămare corporală gravă. De asemenea nici nu mai subzistă acea stare de pericol pentru ordinea publică.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate. Instanța de fond a apreciat că în raport de probațiunea administrată în cauză până în acest moment, nu s-a schimbat starea de fapt. Întreaga probațiune a conturat existența unui incident intervenit între inculpați și partea vătămată. Inculpații au agresat partea vătămată și ca urmare a acestei acțiuni ilicite i-au fost cauzate acesteia leziuni care i-au pus în primejdie viața. În raport de natura infracțiunii comise, indiferent că este vorba de tentativă la infracțiunea de omor calificat, sau infracțiunea de vătămare corporală gravă, este incident cazul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. Nu a intervenit o schimbare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nici nu s-au modificat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate. Are deja 5 luni de detenție. Susține că i se pare absurd să fie arestat, întrucât nu a urmărit în niciun moment moartea victimei. A plecat singur de la locul incidentului și nu a știut ce se întâmplă. Nu are antecedente penale, a fost plecat din țară la lucru în ultimii ani. Regretă cele întâmplate și arată că lăsarea sa în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă imens faptele săvârșite și nu a avut niciun moment intenția să pună în pericol viața victimei. Nu a mai avut probleme cu legea. Solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului Tribunalul Cluj prin încheierea din 10 iulie 2008, în temeiul art.3002raportat la art.160 cod proc.pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și, arestați preventiv în Penitenciarul Gherla, trimiși în judecată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 pen. rap. la art. 174 alin. 1, art. 175 lit. i pen.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanța a reținut că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpaților subzistă și în prezent și impun menținerea în continuare a acestei măsuri.
Împotriva încheierii tribunalului au declarat recurs inculpații solicitând casarea acesteia și dispunerea judecării lor în stare de libertate.
În susținerea recursurilor, inculpații au arătat în esență că arestarea lor nu se justifică prin existența unor probe sau indicii temeinice din care ar rezulta și conform art.681cod proc.pen. presupunerea rezonabilă că au săvârșit faptele imputate prin rechizitoriu și nici nu s-au produs probe certe în sensul că lăsarea lor în libertate ar putea pune în pericol concret ordinea publică.
Curtea examinând recursurile declarate, ajunge la constatarea că acestea sunt nefondate.
Din actele dosarului rezultă că inculpații recurenți au fost arestați la data de 26 februarie 2008 prin încheierea nr. 10/C/2008 a Tribunalului Cluj, iar la data de 5 iunie 2008 a fost sesizată prima instanță cu judecarea cauzei pe fond.
Încheierea de arestare a fost atacată cu recurs, fiind menținută de instanța de control judiciar.
Cu această ocazie s-a analizat temeinicia și legalitatea arestării preventive a inculpaților, constatându-se de către instanță că luarea acestei măsuri s-a făcut cu respectarea normelor legale prev.de art. 136 raportat la art. 143 cod proc.pen. și că în privința inculpaților sunt incidente cazurile de arestare prev.de art.148 lit. f Cod proc.pen.
Instanța de fond după înregistrarea dosarului a verificat din nou legalitatea și temeinicia arestării preventive, constatând în mod corect că temeiurile care s-au avut în vedere la luarea arestării preventive și-au păstrat actualitatea.
Potrivit rechizitoriului, inculpaților recurenți li se impută că ar fi săvârșit tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 pen. rap. la art. 174, art. 175 lit. i pen. constând în aceea că în data de 24 februarie 2008 în loc public au agresat-o pe partea vătămată G cu pumnii și picioarele, agresiune în urma căreia leziunile suferite i-au pus în pericol viața.
Deși inculpații recurenți au negat presupunerea rezonabilă că ar fi comis fapta, în rechizitor se face trimitere la mai multe probe directe și indirecte de vinovăție, între care declarațiile martorilor, care se coroborează perfect cu declarațiile părții vătămate, cu raportul de constatare medico-legală.
Stabilirea vinovăției inculpaților recurenți urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 cod proc.pen. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de aceștia.
Pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată cât și din activitatea desfășurată de ei în perioada infracțională.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpaților, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestora la un proces echitabil, ei având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare, pentru a demonstra lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.
Măsura arestării preventive în cazul infracțiunii de omor calificat se impune și prin prisma faptului că asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Este necontestat că în speță este incident în privința recurenților cazul de arestare prev.de art. 148 lit. f cod proc.pen.
Pe de altă parte, pedepsele prevăzute de lege pentru faptele comise sunt mai mari de 4 ani închisoare, astfel că lăsarea acestora în libertate ar putea prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, ținându-se seama tocmai de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii infracțiunii și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpați.
Totodată, potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpații au fost arestați în vederea aducerii lor în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit infracțiuni.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpaților fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al CEDO.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune", măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Împrejurarea că inculpații susțin că sunt nevinovați de comiterea infracțiunilor pentru care sunt cercetați reprezintă o prezumție legală, respectată de autorități și care subzistă până la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare.
În consecință, prin luarea măsurii arestării preventive, nu s-a înlăturat această prezumție, ci doar s-au verificat condițiile limitative prevăzute de art.148 și următoarele din Codul d e procedură penală, în raport de materialul probator administrat până în această fază a urmăririi penale.
Aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpaților.
Analizând încheierea atacată din perspectiva art.5 din CEDO, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, curtea apreciază că sunt respectate și aceste dispoziții, în sensul că inculpații recurenți au fost inițial arestați în vederea aducerii în fața instanței competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit o infracțiune.
În legislația română motivele limitative pentru care o persoană poate fi privată de libertate se regăsesc în disp.art.148 proc.pen. iar în prezenta cauză, sunt incidente disp.art.148 lit.f proc.pen.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpaților să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, conform art.148 lit.f proc.pen. este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpaților, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Față de natura și gravitatea concretă a faptelor presupuse a fi comise de inculpați precum și de complexitatea cauzei, față de pericolul social concret al infracțiunii, curtea apreciază că se impune în continuare judecarea inculpaților în stare de arest, iar pentru motivele ce preced, va respinge ca nefondate recursurile acestora în baza art.38515pct.1 lit.b cod proc.pen.
Văzând disp.art.192 alin.2 cod proc.pen. recurenții vor plăti statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, ambii deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din data de 10 iulie 2008 Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER
- - - - - - - -
RED DP/DB
24.07.2008
JUD. FOND
Președinte:Monica ȘortanJudecători:Monica Șortan, Delia Purice, Săndel Macavei
