Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 482/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 482/R/2009
Ședința publică din data de 11 august 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Maria Boer Iuliana Moldovan
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din data de 30 iulie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj prin care s-a menținut măsura arestării preventive, inculpatul fiind trimis în judecată rin p. rechizitoriul Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj a fost trimis în judecată, arestat preventiv, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor inițiere și constituirea unui grup infracțional organizat constituit în vederea comiterii unei infracțiuni grave și urmat de comiterea unei astfel de infracțiuni, prev. și ped. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003; trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal; trafic de droguri de risc în formă continuată prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal; cumpărare și deținere de droguri de mare risc, în vederea propriului consum, fără drept, în formă continuată, prev. și ped. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal; cumpărare și deținere de droguri de risc, în vederea propriului consum, fără drept, în formă continuată, prev. și ped. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii inculpatului în libertate iarîn subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Apreciază încheierea instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală. Inculpatul, la data de 24 iunie 2009, fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.7 din Legea 39/2003 și Legea 143/2000. în data de 30 iunie 2009, Tribunalul Cluja dat citire rechizitoriului și a fost audiat inculpatul. După efectuarea acestor acte s-a stabilit termen pentru data de 3 septembrie 2009 și s-au citat martorii. A susținut la termenul din 30 iulie 2009 că măsura arestării nu se mai justifică, dosarul fiind o lucrare disjunsă dintr-un dosar de DIICOT C, dosar ce a fost soluționat de Tribunalul Cluj în noiembrie 2009, pronunțându-se sentința penală nr.596/2008. Conform acestei sentințe au fost condamnați cinci inculpați la pedepse cuprinse între 2 ani și 2 ani și șase luni în stare de libertate. Inculpații au săvârșit aceleași infracțiuni ca inculpatul, făcând parte toți din același grup. Având în vedere acest aspect, cercetarea judecătorească nu ar mai putea fi influențată, inculpatul a recunoscut, probele au fost administrate de DIICOT și instanță. Nu mai există posibilitatea ca inculpatul să aibă vreo contribuție care să ducă la aprecierea probelor. A invocat că inculpatul este o persoană care s-a predat de bună voie organelor de cercetare penală pentru a clarifica situația juridică în acest dosar. Inculpatul nu s-a sustras, acesta nu avea cunoștință de emiterea mandatului de arestare pentru că nu a fost citat, acesta aflându-se în Israel. Personal, prin intermediul părinților a luat legătura cu inculpatul și a primit o solicitare din partea acestuia de a se adresa cu o cerere la DIICOT pentru audierea inculpatului într-o anumită situație. Așa s-a ajuns ca inculpatul să vină în B cu avionul unde a fost preluat de polițiștii din cadrul DIICOT În acest fel, consideră că s-a demonstrat buna credință a inculpatului însă în hotărârea de arestare a inculpatului s-au luat în considerare doar anumite acte. Afirmația conform căreia dacă inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate ar recidiva este nedovedită. Inculpatul personal a adus la cunoștința organelor de cercetare penală locația unde se află. Sunt incidente disp.art.143 și art.148 lit.f pr.pen. care urmau să fie minuțios analizate de instanță, însă în 2008 nu-și mai găseau aplicabilitatea iar schimbarea măsurii era perfect aplicabilă speței. Instanța trebuia să ia în considerare tratamentul juridic pe care l-au avut coinculpații, respectiv art.86 și 81.penal. consideră că este dovedită buna credință a inculpatului. În cauză a fost audiat inculpatul, martorii, urmează doar să se constate dacă inculpatul a participat la constituirea grupului infracțional organizat și la faptele prev.de art.2 și 4 din Legea 143/2000, dar, toate acestea se pot efectua cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a încheierii penale pronunțată de instanța de fond. În mod just s-a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, acesta s-a sustras în prima fază de la urmărirea penală. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că regretă nespus fapta comisă.
CURTEA
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Cluj în ședința camerei de consiliu din 30 iulie 2009, s-a dispus în temeiul art. 3002rap. la art. 160 al.1 și 3 Cod procedură penală, menținerea măsurii arestului preventiv a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 22.06.1984, în Mediaș, jud. S, CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Gherla.
Prin rechizitoriul Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj a fost trimis în judecată, arestat preventiv, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor inițiere și constituirea unui grup infracțional organizat constituit în vederea comiterii unei infracțiuni grave și urmat de comiterea unei astfel de infracțiuni, prev. și ped. de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003; trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev și ped. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; trafic de droguri de risc în formă continuată prev.și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; cumpărare și deținere de droguri de mare risc, în vederea propriului consum, fără drept, în formă continuată, prev. și ped.de art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; cumpărare și deținere de droguri de risc, în vederea propriului consum, fără drept, în formă continuată, prev.și ped. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 litera a Cod penal.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că inculpatul, în cursul anului 2007, împreună cu inculpații, și, a constituit un grup infracțional organizat în vederea desfășurării de activități de trafic de droguri pe raza mun. C-N, constituire urmată de săvârșirea infracțiunilor continuate de trafic de droguri de risc și de mare risc. Astfel, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpații mai sus menționați, inculpatul a efectuat o serie activități specifice traficului de droguri de risc (cannabis și rezină de cannabis) și de mare risc (ecstasy și cocaină) față de un număr impresionant de tineri de pe raza mun. C-N, și de asemenea, în aceeași perioadă de timp, a cumpărat și deținut droguri de risc (cannabis și rezină de cannabis) și de mare risc (ecstasyși cocaină) pentru consum propriu, fără drept.
Tribunalul Cluja fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de 3 iulie 2009, fiind înregistrată sub nr-, în sistem aleatoriu cauza fiind repartizată pentru termenul din 30 iulie 2009.
La primirea dosarului a fost verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu prevederile art.3001Cod procedură penală.
Verificându-se din nou legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, în temeiul art.3002Cod procedură penală, instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpatul, respectiv cele prev. de art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există probe certe că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că au fost comise de către inculpat.
Probele amintite constau în declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală, declarațiile celorlalți coinculpați, declarațiile consumatorilor față de care a traficat droguri de risc sau de mare risc, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, materialul de urmărire penală și probele strânse în această fază procesuală, fiind impresionante, sub aspectul volumului.
Fără a face o analiză de detaliu a probatoriului administrat, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, și fără a emite judecăți de valoare asupra validității mijloacelor e probă existente în dosarul cauzei și a actelor procesuale și procedurale realizate în faza de urmărire penală, putem spune, fără echivoc, că în cauză există date care formează presupunerea rezonabilă că s-au comis fapte prevăzute de legea penală.
De asemenea, există în cauză și temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol rezidă în însuși pericolul social al faptelor deduse judecății ținând seama de amploarea fenomenului de trafic și consum de droguri prezent în societatea românească, opinia publică fiind aproape zilnic informată prinmass-mediacu privire la pătrunderea acestor fenomene în medii extrem de juvenile, cum sunt cele din școlile generale. Pe de altă parte, nu trebuie uitat aspectul că pentru realizarea activităților de trafic de droguri, de risc și de mare risc, inculpatul a constituit un grup, a cărui organizare și "organigramă" urmează a fi verificată pe parcursul cercetării judecătorești, declanșată la termenul de judecată din data de 30.07.2009.
Este real că inculpatul a susținut cu ocazia ascultării sale în fața instanței, că nu a constituit un grup infracțional organizat, că procura droguri numai pentru consumul său și al prietenilor foarte apropiați, cum este cazul coinculpatului, și că inculpatul nu știa că inculpatul distribuia drogurile procurate și altor persoane, apreciem că la acest moment există unele indicii în sensul existenței unui grup infracțional, desigur că cercetarea judecătorească va trebui să se finalizeze și cu probe solide în acest sens. de la dosar, în sensul constituirii grupului infracțional organizat, îl indică pe inculpat ca ocupând un loc însemnat în ierarhia acestuia, rolul său, acela de a procura droguri, fiind extrem de important pentru însuși existența grupului. Față de probele de la dosarul cauzei, inculpatul a traficat droguri de risc și de mare risc, cel puțin aparent, într-un context de amploare și rezonanță, în condițiile în care, în situația actuală, la modul general vorbind, a fenomenului infracțional, instanța apreciază că o asemenea activitate este menită să atragă atenția opiniei publice și în raport de reacția imediată a organelor judiciare, chemate să ia măsuri prompte și eficiente.
Este real că în prezent ceilalți inculpați au fost condamnați, nedefinitiv, la pedepse neprivative de libertate, dar această situație, față de faptul că în prezent inculpatul este arestat preventiv nu reprezintă o încălcare a principiului echității, deoarece toți ceilalți inculpați s-au aflat perioade mai lungi sau mai scurte în arest preventiv. Pe de altă parte, aceștia au trecut printr-un proces judiciar de individualizare a sancțiunii aplicabile și a modalității de executare, instanța care a pronunțat condamnarea apreciind, pe baza unor criterii obiective în genul celor enunțate de art.72 Cod penal, că inculpații pot executa acele pedepse chiar fără privare de libertate, în contextul în care inculpatul din prezenta cauză nu a trecut prin acest procedeu de evaluare. Mai mult nici nu se cuvine a discuta pe marginea unei hotărâri judecătorești care nu este definitivă. În ceea ce-l privește pe inculpatul, cu riscul de a ne repeta, trebuie să reiterăm că sunt prezente condițiile legale necesare pentru luarea unei măsuri excepționale cum este arestarea preventivă.
În privința temeiului de arestare prev. de art. 148 lit.a Cod procedură penală, suntem de acord că în prezent nu mai există la dosar date din care să rezulte că inculpatul va încerca să fugă pentru a se sustrage de la judecată, însă în mod cert, a fugit pentru a se sustrage de la urmărire penală, ceea ce este suficient în contextul textului legal mai sus amintit.
Toate aceste temeiuri impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru buna derulare a procesului penal, sens în care, în temeiul art. 3002rap. la art. 160 al.1 și 3. pr. pen. s-a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpat, este legală și temeinică și o va menține.
Alăturat discutării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, inculpatul, prin apărătorul său a formulat o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, conform art. 145 Cod procedură penală.
În motivarea cererii s-a aratat că s-au schimbat temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului, deoarece starea de arest nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică este efectiv amenințată, nefiind posibil ca menținerea stării de arest să anticipeze o pedeapsă privativă de libertate.
Asupra cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, apreciind, instanța a considerat că temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri și apoi menținerea ei, nu s-au schimbat, temeiurile fiind în continuare de actualitate pentru considerentele expuse la analizarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive. Mai ținem să arătăm că în condițiile în care cercetarea judecătorească a fost începută la termenul din 30.07.2009, prin ascultarea inculpatului, alte probe, specifice acestei faze, nu au fost administrate sau readministrate, iar pentru lămurirea tuturor aspectelor legate de învinuirea adusă inculpatului, și pentru derularea în bune condiții a procesului penal, cel puțin până la ascultarea martorilor încuviințați la cererea apărării, nu este oportună înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură preventivă mai puțin restrictivă, cum este cea prevăzută de art. 145 Cod procedură penală.
Deși la dosarul cauzei nu există date concrete în acest sens, pentru a evita riscul influențării unor martori concitadini cu inculpatul, și de la care acesta a procurat droguri, s-a apreciat că este necesar odată în plus, ca cercetarea inculpatului să se facă în stare de arest preventiv.
Inculpatul a mai susținut că s-a înscris într-un program de consiliere antidrog, coordonat de Agenția Națională Antidrog C, care ar putea fi urmat în condiții optime numai în condițiile în care inculpatul s-ar afla în stare de libertate. Cu toate că demersul inculpatului este lăudabil și se va ține seama de el la momentul individualizării pedepsei, în situația în care inculpatul ar fi găsit vinovat, acesta nu reprezintă în sine o schimbare a temeiurilor de arestare. Pe de altă parte, dar în aceeași ordine de idei, este desigur cunoscut că urmarea unui program antidrog se face în condiții mai facile când inculpatul este cercetat în stare de libertate, dar și în alte cauze având obiect trafic de droguri, au existat inculpați care au parcurs astfel de programe în condiții de detenție, cu sprijinul locului de deținere pentru urmarea cursurilor.
Sintetizând cele de mai sus, instanța a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv a inculpatului petent cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
In baza art. 192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea acesteia și să se dispună în principal revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
S-a invocat faptul că inculpatul s-a predat de bună voie organelor de cercetare penală pentru clarificarea situației juridice în acest dosar, că acesta nu s-a sustras urmăririi penale întrucât nu avea cunoștință despre emiterea mandatului de arestare preventivă iar în acest moment cercetarea judecătorească nu mai poate fi influențată întrucât prezentul dosar a fost disjuns dintr-o altă cauză soluționată de Tribunalul Cluj prin sentința penală 596/2009.
Recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin actul de sesizare al instanței s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului reținându-se că în cursul anului 2007 împreună cu inculpații, și, a constituit un grup infracțional organizat în vederea desfășurării unor activități de trafic de droguri, de risc și de mare risc pe raza municipiului C-N, acțiune urmată de săvârșirea unor astfel de infracțiuni.
Astfel, în baza unei înțelegeri prealabile cu acești inculpați, inculpatul a efectuat o serie de activități specifice traficului de droguri de risc și de mare risc, față de un număr impresionant de tineri, de pe raza municipiului C-N, și de asemenea, în aceeași perioadă, a cumpărat și deținut droguri de risc și de mare risc pentru consum propriu.
În cauză, s-a reținut în mod corect că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul subzistă și în prezent, existând indicii temeinice în sensul prevăzut de dispozițiile art. 143 proc.pen.că a fost săvârșită o faptă prevăzută de legea penală precum și presupunerea rezonabilă că inculpatul este cel care a comis-
Aceste indicii temeinice au fost reținute pe baza depozițiilor inculpatului din faza de urmărire penală a declarațiilor celorlalți inculpați, a proceselor verbale de transcriere a convorbirilor telefonice și a declarațiilor consumatorilor față de care a traficat droguri de risc sau de mare risc.
În cauză subzistă și pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea inculpatului în stare de libertate, pericol ce rezultă atât din natura infracțiunii comise cât și din modalitatea concretă de concepere a activității infracționale.
De asemenea, se impune a fi avut în vedere și rezonanța socială a faptei comise în rândul comunității, sentimentul de insecuritate creat precum și reacția generată în rândul societății în ipoteza cercetării și judecării inculpatului în stare de libertate.
În privința apărării ordinii publice, Curtea Europeană a arătat că anumite infracțiuni prin gravitatea deosebită și reacția publicului pot crea o stare de neliniște capabilă să justifice temporar detenția preventivă însă acest factor poate fi pertinent și suficient numai dacă se bazează pe fapte capabile să demonstreze că eliberarea acuzatului tulbură în mod evident ordinea publică.
În cauză este real pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta judecarea în stare de libertate a inculpatului trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social.
În consecință, în mod corect s-a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului în scopul bunei desfășurări a procesului penal, astfel că nu se justifică nici revocarea și nici înlocuirea acestei măsuri cu o măsură neprivativă de libertate.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.d proc.pen.soluția pronunțată fiind legală și temeinică sub toate aspectele, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
În temeiul art.192 alin.2 proc.pen.va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 30 iulie 2009 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.MB/CA
3 ex. - 18.08.2009
Jud.fond.
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Maria Boer Iuliana Moldovan
