Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 492/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.492/R/2009
Ședința publică din data de 11 august 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Maria Boer Iuliana Moldovan
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr.316/2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar, cercetat pentru comiterea infracțiunilor prev.și ped.de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 și art.4 alin.1 din Legea 143/2000, cu apl.art.33 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărătro ales, av., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului admmiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună admiterea cererii de liberare sub control judiciar cu stabilirea obligațiilor pe care instanța le consideră necesare în raport cu disp.art.160/10 pr.pen. Astfel, apreciază soluția pronunțată de instanța de fond ca fiind netemeinică și nelegală. Inculpatul este cercetat pentru trafic de droguri de risc, infracțiune pedepsită cu închisoarea între 6 luni și 2 ani. La data de 28 iulie 2009, inculpatul a apreciat că sunt întrunite toate condițiile art.160/2 pr.pen. sens în care a formulat cerere de liberare sub control judiciar. La acea dată, instanța a apreciat că cererea este admisibilă în principiu.Consideră că din probele administrate până în acest moment și raportat la persoana inculpatului, nu există date din care instanța ar putea trage concluzia că procesul penal nu s-ar putea desfășura în condiții optime în ipoteza în care acesta ar fi pus în libertate. Mai mult, susținerea că eliberarea inculpatului ar tulbura ordinea publică nu reiese din nici o probă administrată până în acest moment. Pericolul unei asemenea tulburări nu poate rezulta doar din gravitatea infracțiunii ci este necesar a se lua în considerare și alți factori precum atitutdinea și comportamentul celui acuzat după liberare. Deși inculpatului i se impută comiterea unor infracțiuni grave, simpla încadrare juridică nu este aptă a conduce la concluzia că inculpatul ar prezenta pericol pentru ordinea publică.Instituția liberării provizorii sub control judiciar este reglementată în considerentul de a da posibilitatea inculpatului arestat să ceară punerea sa în libertate până la finalizarea procesului, această instituție fiind o măsură provizorie, limitativă de drepturi,având ca finalitate o alternativă la măsura arestării preventive.în cauză au fost invocate convorbiri telefonice, declarațiile a cinci martori, procese verbale ale colaboratorului sub acoperire. În dosar s-au făcut audieri, în decurs de cinci zile au fost audiați 20 de martori dar din declarațiile acestora rezultă că dacă au consumat cu inculpatul vreo substanță, ea nu se încadrează în Legea 143/2000, fiind droguri legale. Dintre aceste persoane doar 4 sau 5 au confirmat poziția parchetului în sensul că inculpatul ar avea legătură cu evenimentele la care au participat martorii și au consumat droguri. Până la data de 13 iulie 2009 au fost administrate toate probele în dosar iar parchetul nu a mai efectuat vreun act și nu a fost anunțat de DIICOT, ca apărător ales, să participe la actele efectuate, ori, această situația duce la încălcarea principiului procesului echitabil, în caz contrar se impune finalizarea și trimiterea în judecată a inculpatului cu atât mai mult cu cât este luată o măsură atât de drastică cum e cea a arestului preventiv. Faptul că inculpatul a preluat dintr-un autobuz un colet în conținutul căruia s-au găsit droguri iar toată cantitatea a fost recuperată de organele de cercetare penală, duce la concluzia că inculpatul nu a efectuat acte antisociale. În momentul reținerii, inculpatul a dat toate informațiile cu privire la persoanele despre care cunoștea că au consumat droguri. Având în vedere că probele au fost deja administrate, cercetarea penală nu mai poate fi influențată. Dacă inculpatul va încălca obligațiile stabilite de instanță se va putea dispune oricând rearestarea lui însă, din datele statistice al Curții de APEL CLUJ reiese că nu există situații în anul 2009 în care inculpații, puși în libertate, să-și încalce obligațiile stabilite. Inculpatul nu are antecedente penale, este student, părinții lui locuiesc în străinătate și are o situație familială bună.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond. În mod corect s-a apreciat că cererea formulată de inculpat nu este întemeiată. O persoană, cum este inculpatul, implicată în traficul internațional de droguri, trebuie cercetată în stare de arest. Există interceptări telefonice din care reiese că acesta ocupă un loc important în rețeaua de traficanți de droguri iar lăsarea luiîn libertate ar produce dificultăți în aflarea persoanelor care furnizează droguri.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea lui în stare de libertate achiesând concluziilor puse de apărătorul său.
CURTEA
Prin încheierea penală nr.316 din 30 iulie 2009 a Tribunalului Cluj, în temeiul art. 1608aal.6 Cod Procedură Penală s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul, fiul lui și, la data de 09.12.1985, CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Arestul IPJ
În baza art. 192 al.2 Cod Procedură Penală inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 100 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Cluj la data de 28.07.2009, sub nr-, inculpatul, a solicitat instanței de judecată liberarea sa provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererii inculpatul a arătat că a fost arestat preventiv de către Tribunalul Cluj la data de 27.06.2009, prin Încheierea Penală nr.57/C/2009, pentru o durată de 29 de zile, alături de inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.și ped. de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că în cursul anului 2009, au vândut și oferit spre consum diferite cantități de droguri de risc (rezină de cannabis) mai multor persoane, precum și a infracțiunii prev.și ped. de art.4 al.1 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că ambii inculpați au deținut, fără drept, astfel de droguri pentru consumul propriu. A mai susținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1602Cod Procedură Penală, deoarece limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt mai mici de 18 ani închisoare, și nu există în cauză nici o dată concretă în sensul celor amintite de art. 1602al.2 Cod Procedură Penală. Inculpatul cunoaște care sunt cazurile de revocare a liberării provizorii sub control judiciar. Și în practica s-a consacrat necesitatea punerii în libertate a celui prevenit cu subordonarea unor garanții care să asigure prezența la audiere a acestuia, în acest sens existând hotărârea Kalai contra Turciei. De asemenea s-a mai arătat că în două cauze similare aflate pe rolul Tribunalului Maramureș, Curtea de APEL CLUJ, în procedura recursului a dispus cercetarea unor inculpați în stare de libertate.
Analizând cererea formulată pe baza actelor de la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale incidente fondului cererii, întrucât în baza art.1606Cod Procedură Penală instanța a admis în principiu cererea, s-au reținut următoarele:
Prin Încheierea Penală nr.57/C/27.06.2009 a Tribunalului Cluj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și, pe o durată de 29 zile, începând cu data de 27.06.2009, reținându-se faptul că aceștia sunt cercetați pentru comiterea infracțiunii prev.și ped. de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că în cursul anului 2009, au vândut și oferit spre consum diferite cantități de droguri de risc (rezină de cannabis) mai multor persoane, precum și a infracțiunii prev.și ped. de art.4 al.1 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că ambii inculpați au deținut, fără drept, astfel de droguri pentru consumul propriu, cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal.
asupra condițiilor de admisibilitate și temeinicie impuse în această procedură, s-a constatat că, deși o primă condiție de legalitate este îndeplinită în această cauză, și anume cea a limitelor maxime de pedeapsă pentru faptele pentru care este cercetat inculpatul, s-a apreciat că cererea formulată de către inculpat nu este întemeiată, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, există la dosar date din care reiese necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni. În acest sens sunt procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, de unde rezultă că inculpatul are datele necesare punerii în funcțiune a unei infrastructuri necesare pentru traficul internațional de droguri, adică pentru introducerea în țară a unor droguri de risc. În sensul celor de mai sus, pledează și procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante precum și declarațiile martorilor și.
Pe de altă parte, în cauză există și indicii că inculpatul ar putea zădărnici aflarea adevărului prin lăsarea sa în libertate, deoarece actele de urmărire penală efectuate până în prezent au evidențiat indicii cu privire la participarea și a altor persoane la activitățile infracționale desfășurate de către inculpatul petent și inculpatul, existând posibilitatea avertizării acestor persoane de către inculpatul, cu privire la demararea unei anchete penale și față de persoana lor.
Deci este în interesul întregii urmăriri penale ca ancheta să se desfășoare cu inculpatul în stare de arest. S-a apreciat că în această fază procesuală nu este suficientă și în interesul bunei desfășurări a anchetei, numai subordonarea unor garanții de prezentare a inculpatului la audiere, punerea acestuia în libertate.
Pe de altă parte, nu au foarte mare rezonanță în cauză hotărârile unor alte instanțe, în situații quasi similare, în condițiile în care starea de arest și oportunitatea menținerii acesteia s-a analizează în concret, în fiecare caz în parte, în funcție de particularitățile speței și ale persoanei celor cercetați.
Prin urmare,prima instanță a respins cererea inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul,solicitând prin apărătorul său admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună admiterea cererii de liberare sub control judiciar cu stabilirea obligațiilor pe care instanța le consideră necesare în raport cu disp.art.160/10 pr.pen. Astfel, apreciază soluția pronunțată de instanța de fond ca fiind netemeinică și nelegală. Inculpatul este cercetat pentru trafic de droguri de risc, infracțiune pedepsită cu închisoarea între 6 luni și 2 ani. La data de 28 iulie 2009, inculpatul a apreciat că sunt întrunite toate condițiile art.160/2 pr.pen. sens în care a formulat cerere de liberare sub control judiciar. La acea dată, instanța a apreciat că cererea este admisibilă în principiu.Consideră că din probele administrate până în acest moment și raportat la persoana inculpatului, nu există date din care instanța ar putea trage concluzia că procesul penal nu s-ar putea desfășura în condiții optime în ipoteza în care acesta ar fi pus în libertate. Mai mult, susținerea că eliberarea inculpatului ar tulbura ordinea publică nu reiese din nici o probă administrată până în acest moment. Pericolul unei asemenea tulburări nu poate rezulta doar din gravitatea infracțiunii ci este necesar a se lua în considerare și alți factori precum atitudinea și comportamentul celui acuzat după liberare. Având în vedere că probele au fost deja administrate, cercetarea penală nu mai poate fi influențată. Dacă inculpatul va încălca obligațiile stabilite de instanță se va putea dispune oricând rearestarea lui însă, din datele statistice al Curții de APEL CLUJ reiese că nu există situații în anul 2009 în care inculpații, puși în libertate, să-și încalce obligațiile stabilite. Inculpatul nu are antecedente penale, este student, părinții lui locuiesc în străinătate și are o situație familială bună.
Verificând hotărârea atacată în baza actelor și lucrărilor de la dosar, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 385/14 și 385/6 alin. 3.pr.pen. Curtea constată nefondat recursul inculpatului, pentru următoarele considerente.
Din redactarea textului legal care reglementează condițiile liberării provizorii sub control judiciar - art. 160/2 alin. 1,2.pr.pen. rezultă cu titlu obligatoriu, imperativ, situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie - când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Însă, îndeplinirea condițiilor privind categoriile de infracțiuni pentru care se poate acorda liberarea provizorie, creează doar o posibilitate, o facultate și nu o obligație pentru instanță de a admite cererea.
De asemenea,potrivit art.160/8a al.2 pr.pen. instanța,în cazul în care constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și,cererea este întemeiată,admite cererea și dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului. Prin urmare,din interpretarea acestui text de lege rezultă că nu orice cerere de liberare provizorie care îndeplinește condițiile prevăzute de lege este și admisibilă,ci această cerere trebuie să fie și întemeiată.
Dat fiind faptul că în cauză, temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și impun în continuare privarea de libertatea a acestuia, simpla îndeplinirea formală a condițiilor legale, nu determină admiterea automată a cererii, aprecierea temeiniciei și oportunității unei astfel de cereri fiind lăsată la aprecierea instanței, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze.
Astfel, în prezenta cauză, rezultă din materialul de urmărire penală că, există în continuare indiciile temeinice, în sensul dispozițiilor art. 68/1 pr.pen. respectiv date din care se desprinde presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, în acest sens fiind mijloacele de probă reținute cu ocazia arestării inculpatului, precum și cele administrate ulterior acestui moment.
Totodată, se constată că sunt îndeplinite în continuare condițiile prev. de art. 148 lit.f pr.pen. respectiv limitele de pedeapsă pentru infracțiunile cercetate și, pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, pericol ce rezultă din gravitatea deosebită a faptelor pentru care este cercetat, din modul și mijloacele de comitere a acestora, din împrejurările în care au fost comise.
Toate aceste elemente sunt de natură a caracteriza evidența pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, în condițiile în care intervalul scurs de la data arestării - 27.06.2009 - nu este unul mare, pentru a putea considera că s-au schimbat dimensiunile acestui pericol, că el s-ar fi diminuat.
Față de amploarea activității infracționale, se poate aprecia că sentimentul de insecuritate, de revoltă, ce s-a indus în rândul comunității, la nivelul opiniei publice, este la fel de puternic, ca și la data arestării, fiind necesară în continuare privarea de libertate pentru a garanta buna desfășurare a procesului penal și a descuraja comiterea unor astfel de fapte, de către alți potențiali făptuitori.
Așa fiind, se constată că prima instanță, în mod judicios a apreciat neîntemeiată cererea inculpatului, prin prisma gravității faptelor, pericolului, încă actual, pentru ordinea publică a cercetării inculpatului în stare de libertate.
De menționat în același sens este și jurisprudența CEDO, care a recomandat anumite criterii ce pot fi avute în vedere ( în funcție și de legislația națională, bineînțeles) la refuzul unei liberări, printre care și posibilitatea ca acuzatul, lăsat în libertate să încerce să împiedice desfășurarea procesului, împrejurare destul de plauzibilă în cauză, având în vedere că din actele de urmărire penală efectuate până în prezent s-au evidențiat indicii cu privire la participarea și a altor persoane la activitățile infracționale desfășurate de către inculpatul recurent și inculpatul, existând posibilitatea avertizării acestor persoane cu privire la demararea unei anchete penale și față de persoana lor.
În consecință, soluția primei instanțe apare ca una legală și temeinică, iar recursul în cauză fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b pr.pen.
În baza art. 192 alin. 2.pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, aflat în Arestul IPJ C împotriva încheierii penale din 30 iulie 2009 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.IM/
Dact.BM
24.08.09/3 EX.
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Maria Boer Iuliana Moldovan
