Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 484/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ Nr. 484/R/2008
Ședința publică de la 5 august 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Iuliana Moldovan Monica Șortan
- - -
GREFIER - - --
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin
PROCUROR -
S-au luat spre recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale din data de 30 iulie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul asistat de apărătorul ales, av. R, inculpatul asistat de apărătorul ales, av. și inculpatul asistat de apărătorul ales, av., toți avocații din cadrul Baroului C, cu împuterniciri avocațiale depuse la dosarul cauzei și interpretul autorizat de limba arabă,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care dezbaterea cauzei a fost tradusă simultan de traducătorul autorizat de limba arabă.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii primei instanțe și rejudecând cauza, să se dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului arătând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să ducă la menținerea acestei măsuri. Raportat la temeiurile care au stat inițial la luarea măsurii arestării preventive arată că măsura arestării preventive ar fi justificată față de numărul mare de persoane, însă raportat la rechizitoriu întocmit în cauză, menținerea măsurii arestării preventive nu se mai justifică deoarece zecile de persoane față de care s-a început urmărirea penală nu mai există.
De asemenea, apreciază că nu este echitabil ca unii inculpați să fie judecați în stare de libertate iar alții în stare de arest. Mai solicită să se rețină că inculpatul are vârsta de 19 ani și se află arestat pentru o cantitate infimă de droguri, cu trei săptămâni înainte de a fi arestat inculpatul a renunțat la consumul de droguri și în prezent și-a dat acordul în mod expres să participe la testările antidopping pentru a demonstra că nu mai este consumator de droguri și s-a înscris într-un program de conciliere la penitenciar.
Apreciază că instanța de fond a analizat în mod abstract pericolul concret pe care l-ar prezenta inculpatul în situația în care ar fi judecat în stare de libertate sens în care depune la dosar un înscris din care rezultă opinia publică față de cazul de față este că inculpatul nu induce nici un pericol de insecuritate.
Apărătorul ales al inculpatului, av. R solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza să se dispună înlocuiorea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Arată că art.143 și art.148 teza a II-a nu pot fi combătute, însă în ce privește pericolul concret pe care l-ar prezenta inculpatul dacă ar fi judecat în stare de libertate apreciază că nu există nici o probă în acest sens. Susținerea că inculpatul ar fi întreținut și dependența celorlalți inculpați nu este reală întrucât din declarațiile martorilor rezultă că era un grup de prieteni, consumatori de droguri înainte de al cunoaște pe.
Apărătorul ales al inculpatului, av. R solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. În subbsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În susținerea recursului arată că de la data luării măsurii arestării preventive și până în prezent s-au produs o serie de schimbări, respectiv s-a întocmit rechizitoriul de către DIICOT C, grupul impresionant de învinuiți s-a redus cu câteva zile înainte de întocmirea rechizitoriului, 99% din persoanele cercetate având în prezent calitatea de martori. Consideră că judecarea inculpatului în stare de libertate nu ar duce la o prejudiciere a fondului pentru că pericolul concret pentru ordinea publică nu trebuie asociat cu pericolul social al infracțiunii. Este un cerc vicios când trebuie instanța să justifice poziția sa pe baza probelor puse la dispoziție de Parchet fără a se ține seama de opinia apărării și a inculpatului.
De asemenea, arată că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este gravă însă sunt și situații mult mai complexe, mult mai grave și în care inculpații au beneficiat de clemeneța judecătorilor.
Mai solicită să se țină seama că inculpatul nu a mai fost confruntat cu legea penală, este student la Facultatea de Medicină și are rezultate foarte bune la învățătură.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea încheierii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, arătând că temeiurile prev. de art.143 și 148 lit.f Cod pr.pen. care au stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și nu au apărut elemente noi care să justifice revocarea măsurii arestării preventive, încheierea recurată fiind amplu motivată în fapt și drept. Mai arată că măsura preventivă luată față de inculpați este justificată raportat la gravitatea faptelor, pentru a împiedica comiterea unor noi infracțiuni și pentru buna desfășurare a procesului penal.
Inculpatul, având cuvântul, solicită să fie cercetat în stare de libertate și arată că se obligă să-și facă testele antidrog.
Inculpatul, având cuvântul, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul, având cuvântul, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Prin Încheierea Camerei de Consiliu din 30 iulie 2008 în dosar nr-, a Tribunalului Cluj s-a constatat în baza art. 160 alin.2 și art. 3001alin.3 Cod proc.pen. legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații, fiul lui și, la data de 30.03.1984, CNP -, fiul lui G și, la data de 19.02.1989, CNP - și, fiul lui și, la data de 30.03.1987, CNP -, menținându-se această măsură.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
rin rechizitoriul Ministerului Public - - Biroul Teritorial Cluj au fost trimiși în judecată, în stare de aret preventiv, inculpații pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu în formă continuată prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal; pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu în formă continuată prev. de art. 4 al.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal și pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu în formă continuată prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal.
Alături de cei trei inculpați au mai fost trimis în judecată și inculpații, și, cercetați pentru fapte similare, în stare de libertate.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că cei șase inculpații, pe diferite perioade de timp, mai scurte sau mai lungi, au oferit spre consum, au pus în vânzare sau chiar au vândut droguri de risc (cannabis sau rezină de cannabis) și pe aceleași perioade de timp au deținut astfel de droguri pentru consum propriu.
Tribunalul Cluja fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de 24 iulie 2008, fiind înregistrat sub nr-, în sistem aleatoriu cauza fiind repartizată pentru termenul din 21 august 2008.
Verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor trei inculpați, la primirea dosarului, instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpații, și respectiv cele prev. de art. 143.pr.pen. în sensul că există probe certe că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că au fost comise de către inculpați.
Probele amintite constau în declarațiile inculpaților din faza de urmărire penală, declarațiile coinculpaților, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile unui număr impresionant de martori, cumpărările de droguri de risc, autorizate, de către investigatorul acoperit ori de către colaboratorul acestui a, etc.
Fără a face o analiză de detaliu a probatoriului administrat, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, instanța a reținut numai că, dincolo de contribuția ce particularizează activitatea fiecărui inculpat în parte, inclusiv a celor cercetați în stare de libertate, și care va fi cuantificată în procesul individualizării judiciare a pedepselor, dacă inculpații vor fi găsiți vinovați, și fără a emite judecăți de valoare asupra validității mijloacelor de probă existente în dosarul cauzei și a actelor procesuale și procedurale realizate în faza de urmărire penală, putem spune, fără echivoc, că în cauză există date care formează presupunerea rezonabilă că s-au comis fapte prevăzute de legea penală.
De asemenea, există în cauză și temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. f Cod Procedură Penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care sunt cercetați inculpații este închisoarea mai mare de 4 ani, în concret cu limite cuprinse între 3 și 15 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol rezidă în însuși pericolul social al faptelor deduse judecății ținând seama de amploarea fenomenului de trafic și consum de droguri prezent în societatea românească, opinia publică fiind aproape zilnic informată prin intermediulmass-mediacu privire la pătrunderea acestor fenomene în medii extrem de juvenile, cum sunt cele din școlile generale.
S-a reținut că inculpații aveau un acces facil în cercuri vaste de consumatori, prieteni ori cunoștințe ocazionale, ale căror dependență o întrețineau prin modalitățile mai sus arătate de a le procura droguri, iar cercetarea lor în stare de libertate ar conduce la reluarea vechilor legături și preocupări.
S-a menționat și faptul că inculpații și au fost anterior sancționați administrativ pentru implicarea în activități similare de trafic de droguri, în că o asemenea măsură le va atrage atenția supra gravității și caracterului antisocial a activității desfășurate. În lipsa oricăror sentimente de responsabilitate civică, cei doi inculpați sau lăsat angrenați aproape concomitent cu aplicarea măsurilor administrative, în același gen de acțiuni de factură infracțională, ceea ce denotă că aplicarea unor sancțiuni de asemenea natură nu a realizat componenta reeducativă a scopului lor.
Nu în ultimul rând instanța a opinat că pentru însăși protejarea inculpaților, consumatori de droguri, este necesară, cel puțin în acest moment procesual, să fie menținută măsura arestării preventive. Aceștia nu sunt cuprinși în circuite integrate de prevenire a consumului de droguri, la dosarul cauzei neexistând dovada că aceștia și-au dat acordul scris în acest sens, astfel încât odată puși în libertate riscă să fie din nou implicați în activități de trafic de droguri, cel puțin în vederea consumului propriu. Inculpatul a susținut că înainte cu trei săptămâni de arestarea sa preventivă nu mai consuma droguri, din proprie inițiativă, și că în cazul în care ar fi cercetat în stare de libertate este dispus să se supună periodic unor testări antidopping, apreciem însă că, odată cu declanșarea cercetării judecătorești, ar fi oportun ca inculpatul să primească ajutor specializat prin intermediul Centrului de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog al judo
În privința inculpatului, cetățean tunisian aflat la studii în România, care a invocat că arestul preventiv îl pune în imposibilitatea păstrării legăturii cu familia sa, respectiv părinții, aflată în țara de origine, instanța a opinat că măsura arestării preventive, prin însăși natura ei, implică o restrângere a dreptului la viața de familie a celui prevenit. obișnuite vieții și disciplinei carcerale în cadrul unei detenții legale reprezintă o ingerință în acest drept fundamental, considerată justificată chiar și de către autoritatea centrală în materia respectării drepturilor fundamentale, și anumeCurtea Europeană a Drepturilor Omului.În cazul concret, autoritățile penitenciare vor trebui să găsească un just echilibru între drepturile inculpatului și scopurile vizate de regimul de arest preventiv, pentru a-l ajuta pe acesta să mențină legături cu familia sa, prin mijloacele obișnuite de comunicare și în măsura posibilului, și numai în cazul în care autoritățile nu ar reuși să găsească un asemenea echilibru se poate pune problema dacă ingerința în dreptul la viață de familie poate fi justificată.
S-a apreciat că măsura preventivă luată față de cei trei inculpați, este justificată și raportat la prevederile art.5 paragr.l lit.c din Convenția Europeană privind Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Astfel Curtea Europeană a statuat că anumite infracțiuni, printre care și cea de trafic de droguri, prin gravitatea lor și reacția particulară a publicului, pot crea o stare de neliniște capabilă să justifice o detenție preventivă temporară. Așa cum s-a mai arătat, recrudescența fenomenului de trafic de droguri, preocuparea constantă a autorităților române și a celor europene de prevenire a unor astfel de activități, fac ca, infracțiuni de acest tip și făptuitorii lor, să fie privite de către opinia publică cu extrem interes și neliniște, așteptându-se reacția promptă a organelor judiciare.
S-a reținut că toate aceste temeiuri impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților, pentru buna derulare a procesului penal, sens în care, în temeiul art.3001alin.3 Cod procedură penală, instanța a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților este legală și temeinică și a fost menținută față de aceștia.
Împotriva acestei încheieri au formulat în termen legal recurs inculpații, solicitând casarea acesteia ca nelegală și netemeinică, iar în urma rejudecării cauzei să se dispună revocarea măsurii arestării preventive întrucât nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri și nici nu au apărut temeiuri noi care să ducă la menținerea acestei măsuri. În motivarea recursurilor s-a arătat că nu există nici o probă la dosar din care să rezulte că inculpații ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică dacă ar fi judecați în stare de libertate.
Analizând recursurile formulate pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Cei trei inculpați sunt trimiși în judecată în stare de arest pentru infracțiuni grave, respectiv traficul de droguri de risc prev. de art.2 și 4 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 pen.
Prima instanță procedând conform art.300/1 proc.pen. în mod corect a verificat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, înainte de expirarea acestei măsuri.
De asemenea în mod corect instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a celor trei inculpați, aceasta raportat la probele existente la dosar, respectiv declarațiile inculpaților și, declarațiile martorilor audiați, procesele-verbale întocmite ca urmare a cumpărărilor autorizate efectuate de investigatorii acoperiți, rapoartele de constatare tehnico-științifice întocmite în cauză și care certifică faptul că substanțele provenite de la inculpați sunt droguri de risc, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Cluj, Curtea apreciind în acest context că în cauză este îndeplinită cerința art.143 C.P.P. existând indicii temeinice de comitere de către inculpați a faptelor pentru care sunt trimiși în judecată, așa cum sunt aceste indicii definite de art.68 ind.1 prin C.P.P. prisma art.5 din CEDO.
De asemenea, temeiul prev. de art.148 lit.f subzistă C.P.P. și în continuare, existând probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică și aceasta pornind de la însăși natura faptelor de care sunt învinuiți aceștia.
Gravitatea deosebită a unor astfel de fapte este recunoscută de către societate, dată fiind amploarea fenomenului consumului de droguri în rândul tinerilor la noi în țară,efectele pe care le produce acest consum,traficul de droguri având un impact negativ asupra opiniei publice. În acest context, Curtea apreciază că cercetarea inculpaților în stare de libertate ar fi de natură să creeze un sentiment de insecuritate și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor care se fac vinovați de comiterea unor astfel de infracțiuni grave.
Raportat la atitudinea sinceră a inculpaților pe parcursul cercetărilor, de lipsa antecedentelor penale,de colaborarea cu organele de anchetă,toate acestea reprezintă criterii de individualizare a pedepselor,pe care instanța le va avea în vedere dacă va pronunța o hotărâre de condamnare a inculpaților în cazul în care le va stabili vinovăția, însă în acest cadru nu au relevanță, verificându-se doar existența temeiurilor arestării,care așa cum s-a arătat, nu s-au modificat de la data luării acestei măsuri.
alte motive de casare a încheierii, care să fie luate în considerare din oficiu de către instanță conform art.385/9 alin.3 pr.pen. va respinge ca nefondate recursurile celor trei inculpați.
Va stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 40 lei ce se va avansa din.
În baza art.189 alin.1, art.190 alin.1 pr.pen. și art.7 din Legea 178/1997 modificată și completată, va stabili suma de 200 lei în favoarea traducătorului autorizat IN, reprezentând onorariu interpret limba arabă (2,30 ore de traducere simultană - 200 lei - a se vedea cererea de la 16) sumă ce se va avansa din fondurile Ministerului d e Justiție.
Va obliga pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului ocazionate cu soluționarea prezentei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și, deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii pronunțată în Camera de Consiliu din 30 iulie 2008 Tribunalului Cluj.
Stabilește onorar avocațial în favoarea Baroului C în sumă de 40 lei sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpații și la plata cheltuielilor judiciare în sumă de câte 200 lei, iar pe inculpatul la plata sumei de 240 lei din care 40 lei reprezintă onorariu avocațial.
In temeiul art. 190 Cod proc.penală și art. 7 din Legea nr. 178/1997, modificată, stabilește onorariu pentru interpret, în sumă de 200 lei, sumă ce se va avansa din.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 5 august 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
(plecată în,semnea-
ză președinte complet)
GREFIER
- --
Red.
Dact.Sz.M/3 ex.
28.08.2008
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Iuliana Moldovan Monica Șortan
