Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 488/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PEN NR.488
Ședința publică din 15 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene
JUDECĂTORI: Ecaterina Ene, Adrian Bogdan Dumitru Pocovnicu
- -
GREFIER: - -
*******
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU
- reprezentat legal prin procuror -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 08.07.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s- prezentat apărător desemnat din oficiu, pentru recurentul inculpat care se află arestat la Penitenciarul Spital Jilava.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța din oficiu pune în discuție prev.art.385/9 pct.5 Cod pr.penală când judecata a avut loc fără participarea inculpatului deși aceasta era obligatorie, potrivit legii.
Avocat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, și punerea acestuia în libertate având în vedere că acesta a colaborat cu organele de anchetă, nu are antecedente penale, iar fapta a săvârșit-o sub imperiul consumului de alcool.
În ce privește prev.art.385/9 pct.5 Cod pr.penală lasă soluția la aprecierea instanței.
Solicită obligarea inculpatului la plata onorariului de avocat oficiu.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată urătoarele:
Prin încheierea din data de 08.iulie.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în temeiul art. 300/2 Cod procedură penală, raportat la art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală, s- menținut măsura arestării preventive inculpatului, fiul lui G și al, născut la 26.06.1969 în municipiul I, județul I, CNP: -, arestat preventiv în baza mandatului nr. 3/U/22.01.2009, emis de Tribunalul Neamț.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț nr.18/P/ 2009, înregistrat la această instanță sub nr-, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de viol și incest, prevăzute de art. 197 alin.1, alin.2 lit.b, b/1 și alin.3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 203 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit.b Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul a întreținut raporturi sexuale, cu fiica sa, în vârstă de 13 ani, împotriva voinței acesteia, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în vara anului 2008 și în noaptea de 18/19.01.2009.
Prin încheierea nr. 3/U din 22.01.2009 a Tribunalului Neamțs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, de la data de 22.01.2009 până la 19.02.2009.
Potrivit art. 300/1 Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, s-a procedat la verificarea legalități și temeiniciei arestării preventive. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, în motivarea încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului s-a reținut că, în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 alin.1 Cod procedură,penală, în sensul că sunt probe și indicii temeinice, din care rezultă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, precum și faptul că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani închisoare și lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fapt ce rezultă din gravitatea deosebită a faptei, din natura relațiilor sociale vătămate, precum și din consecințele produse prin activitatea infracțională.
Raportat la trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunile pentru care este cercetat și la probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța constată că în cauză există în continuare indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă atât din gravitatea deosebită a infracțiunii, comisă prin constrângere, din rezonanța acesteia în comunitatea în care s-a comis fapta, găsindu-și expresia și în sentimentul de insecuritate socială generat de faptul că o persoană bănuită de săvârșirea unei astfel de infracțiuni este judecată în stare de libertate.
Conform dispozițiilor art. 5 din măsura de lipsire de libertate a unei persoane poate fi dispusă atunci când există motive verosimile că s-a comis o infracțiune, fiind necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor și desfășurarea în bune codiții a procesului penal.
Toate aceste elemente determină instanța să constate că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, subzistă și impun în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile orale făcute prin apărătorul desemnat din oficiu, a fost criticată încheierea recurată pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o, în conformitate cu prevederile art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul urmează a fi admis pentru considerentele care vor fi dezvoltate.
În conformitate cu prevederile art.291 alin.2 Cod procedură penală, judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită.
Neprezentarea părților legal citate nu împiedică judecarea cauzei.
Potrivit acestor dispoziții legale, regula este deci că judecarea unei cauze poate avea loc și în lipsa părților, cu condiția că acestea să fi fost legal citate și procedura de citare a acestora să fie îndeplinită.
Dispozițiile procedurale au prevăzut însă și excepții de la această regula.
Una dintre acestea este și înscrisă în art.314 Cod procedură penală, text potrivit căruia judecata nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se află în stare de deținere.
Aceleași dispoziții derogatorii se regăsesc și la judecata în apel, în art.375 alin.3 Cod procedură penală, text potrivit căruia "Judecarea apelului nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se află în stare de deținere".
Legiuitorul a mai prevăzut și alte dispoziții derogatorii de la dreptul comun privind judecarea unei cauze penale, din care vom prezenta câteva exemple care se referă tot la măsurile preventive.
Potrivit art.146 alin.6 Cod procedură penală, cu art.149/1 alin.6 Cod procedură penală, texte care reglementează arestarea învinuitului și a inculpatului în cursul urmăririi penale, n cazul în care învinuitul sau inculpatul se află în stare de reținere sau de arestare potrivit art. 146 și din cauza stării sănătății ori din cauză de forță majoră sau stare de necesitate nu poate fi adus în fața judecătorului, propunerea de arestare poate fi examinată în lipsa inculpatului, cu condiția să fie prezent apărătorul acestuia căruia să dă cuvântul pentru a formula concluzii.
Aceleași dispoziții se regăsesc și în art.159 alin.4, referitoare la prelungirea duratei măsurii arestului preventiv, precum și în art.300/1 alin.3 Cod procedură penală, care reglementează instituția menținerii arestului preventiv la primirea dosarului.
Referitor la prezența inculpatului deținut la judecarea căilor de atac, legiuitorul prevăzut că doar judecarea recursului împotriva încheierilor privind măsurile preventive poate avea loc în lipsa inculpatului aflat în stare de deținere.
Astfel de dispoziții derogatorii nu au mai fost prevăzute însă cu privire la verificarea privind arestarea inculpatului în cursul judecății (art.300/2, cu art.160/b Cod procedură penală).
Obligativitatea prezenței inculpatului deținut asigură exercitarea dreptului acestuia la apărare. De asemenea, asigură contactul nemijlocit al instanței cu inculpatul în cursul judecății, fapt care este de natură să contribuie la aflarea adevărului cu privire la faptă și împrejurările săvârșirii acesteia, precum și cu privire la persoana inculpatului, constituind o garanție pentru soluționarea corectă a cauzei.
Noțiunea de judecată folosită atât de art.291 alin.2 Cod procedură penală, cât și de art.314 și art.375 alin.3 Cod procedură penală, se referă la toate termenele de judecată, iar nu doar la termenele când cauza se soluționează în fond de prima instanță, sau se soluționează apelul.
Ori, trebuie observat, așa cum rezultă din preambulul încheierii recurate, recurentul-inculpat nu a fost prezent în instanță când instanța a pus în discuție starea de arest a acestuia și nu i s-a dat posibilitatea inculpatului să-și exercite dreptul la apărare cu privire la un drept fundamental, dreptul la libertate.
Faptul că acesta era internat în Spitalul Penitenciar Tg.Ocna, fiind bolnav, este lipsit de relevanță juridică, deoarece prevederile art.149/9 alin.6, art.159 alin.4 Cod procedură penală și art.300/1 alin.3 Cod procedură penală, nu au mai fost prevăzute de legiuitorul român și la verificarea arestării inculpatului în cursul judecăți la prima instanță și nici la instanța de apel sau de recurs.
În conformitate cu prevederile art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b Cod procedură penală: "În cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive."
Potrivit acestui text, instanța are obligația de a verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Ori, din verificarea lucrărilor dosarului, se constată că verificarea anterioară a legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului s-a făcut la data de 17.06.2009, termenul de 60 de zile expirând la data de 15.08.2009.
În aceste condiții, Tribunalul, la termenul din data de 08.07.2009, constatând că inculpatul nu a fost adus la judecarea cauzei, avea obligația să dispună amânarea judecării cauzei și să ia măsuri pentru a asigura prezenta recurentului-inculpat la judecarea cauzei, iar nu să se pronunțe asupra stării de arest în lipsa inculpatului.
Din examinarea aspectelor relevate mai sus, rezultă că au fost încălcate dispozițiile legale care reglementează desfășurarea procesului penal, încălcarea acestora are ca urmare producerea unei vătămări procesuale, vătămare procesuală care este prezumatăiuris de iure,vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actelor îndeplinite prin încălcarea legii.
În aceste condiții, actele procesuale au fost efectuate de Tribunal cu nesocotirea dispozițiilor legale, fiind lipsite de valoare, ele fiind caracterizate ca ineficace din punct de vedere juridic.
Încălcările dispozițiilor legale privind desfășurarea procesului penal menționate mai sus sunt prevăzute, potrivit art.197 alin.2 Cod procedură penală, sub sancțiunea nulității absolute, efectele acestora atrăgând ineficiența juridică a actelor întocmite cu încălcarea legii, acestea urmând a fi refăcute de tribunal.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, se impunea admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierea recurată cu privire la menținerea măsurii arestului preventiv trimiterea cauzei spre rejudecare, sub acest aspect, aceleași instanțe, Tribunalul Neamț, județul
În conformitate cu prevederile art.69 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, dispune plata din fondurile Ministerului Justiției Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu.
Văzând și prevederile art.192 alin.3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 08.07.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Casează încheierea recurată numai cu privire la menținerea măsurii arestului preventiv a inculpatului și trimite cauza spre rejudecare, sub acest aspect, aceleași instanțe, Tribunalul Neamț, județul
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu în sumă de 100 lei, avocat.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ecaterina Ene, Adrian Bogdan Dumitru Pocovnicu
Ptr.judaflată în CO
semnează Președinte instanță,
GREFIER,
Red.încheierea
Red.dec.
El.
17.07.2009
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Adrian Bogdan Dumitru Pocovnicu
