Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 501/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 501/
Ședința publică din 29 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marius Gabriel Săndulescu
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Marioara
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
Procuror -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de inculpații, și, deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din 16 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-au prezentat recurenții inculpați, și, asistați de avocat ales, în baza delegației de la dosar.
Procedura legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, în baza dispozițiilor art.172 aliniat 7 Cod procedură penală, s-a permis apărătorului să ia legătura cu recurenții inculpați.
Avocat, având cuvântul pentru inculpați, precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Procurorul având cuvântul, precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții inculpați, arată că încheierea este casabilă potrivit disp. art.3859pct.9 Cod procedură penală, întrucât motivarea este generală nu pentru fiecare inculpat în parte așa cum ar trebui, nu se indică în ce constă pericolul social.
În cauză a fost depășit și termenul rezonabil prevăzut de convenția europenală, inculpații fiind arestați de peste 2 ani, iar în această perioadă nu a fost audiată decât o parte vătămată.
Nu se poate imputa inculpaților faptul că nu s-au putut audia părțile vătămater până în prezent.
În ceea ce priește pe inculpatul, acesta este la prima abatere, are copii minori, este singurul înreținător de familie și nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive.
În ceea ce privește pe, are 21 ani, un copil minor, este la prima abatre și nu se mai impune menținerea măsurii arestării.
În ceea ce o privește pe, este adevărat că a mai fost condamnată, dar având în vedere că au trecut 2 ani de la arestare, se impune și pentru ea revocarea măsurii arestării.
Solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din măsurile prevăzute de dispozițiile art.136 Cod procedură penală.
Procurorul având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor, menținerea încheierii ca legală și temeinică întrucât subzistă motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării,iar încheierea este dată cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 3002raportat la art.160 Cod procedură penală.
În legătură cu termenul rezonabil, acesta poate fi depășit având în vedere gravitatea infracțiunilor comise.
Recurenții inculpați având pe rând cuvântul potrivit art.38513al ultim:
, lasă la aprecierea instanței;
, lasă la aprecierea instanței;
, lasă la aprecierea instanței;
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, deliberând, constată:
Prin încheierea din 16 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-, în temeiul dispozițiilor art.300/2 Cod pr.penală, rap. la art.160/b Cod pr.penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpații, fiica lui și, născută la data de 16 ianuarie 1986, fiica lui G și, născută la data de 9 1967, și, fiul lui și, născut la data de 29 iulie 1966, toți deținuți în Penitenciarul Colibași.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților subzistă și impun în continuare privarea de libertate, existând indicii temeinice care conduc la presupunerea că aceștia au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea public, de natură a justifica detenția provizorie, chiar dacă a trecut mai mult timp de la începerea cercetărilor în cauză.
Impotriva încheierii au declarat recurs inculpații, și, invocând faptul că aceasta a fost motivată în general, nu pentru fiecare în parte, neindicându-se nici în ce constă pericolul social, iar termenul rezonabil a fost depășit, recurenții fiind arestați de peste 2 ani.
Se mai invocă, că inculpații și se află la prima abatere și au în întreținere copii minori, situație față de care au solicitat casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din cele prevăzute de art.136 Cod pr.penală.
Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată ca fiind întemeiate ale inculpaților și, în ceea ce privește măsura arestării preventive, care va fi înlocuită cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, și nefundat al inculpatei, având în vedere argumentele ce se vor expune în continuare:
In acest sens, curtea reține că cei 3 inculpați au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr.33/B/P/2006 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism A, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism, precum și de constituire a unui grup infracțional organizat.
In sarcina acestora, s-a reținut că, în mod organizat, au racolat, transportat și cazat în Spania 8 părți vătămate din România, pe unele prin înșelăciune, în scopul exploatărilor sexuale, iar pe altele dintre ele, le-au îndemnat să practice de bună voie prostituția, în scopul obținerii de foloase materiale.
Este adevărat că, aceste fapte, probate în dosarul acuzei se mențin în continuare în sarcina inculpaților, deși procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunile de constituire la un grup criminal organizat, în urma restituirii cauzei la parchet, numai sub acest aspect, și constituie, prin ele însele, fapte de o deosebită periculozitate socială însă, în legătură cu durata arestării preventive, urmează a se avea în vedere împrejurarea că aceștia sunt arestați preventiv de peste 2 ani, respectiv din 28 2006. In această perioadă, urmărirea penală a fost finalizată cu trimiterea inculpaților în fața instanței de judecată, însă, caracterul rezonabil al detenției unei persoane trebuie evaluat de la caz la caz, în funcție de trăsăturile specifice cauzei și persoana fiecărui inculpat.
In ce privește durata rezonabilă a detenției, curtea reține din jurisprudența că, privarea de libertate reprezintă o gravă derogare de la principiile libertății individuale și de la prezumția de nevinovăție, autoritățile naționale având obligația de a se asigura că în fiecare cauză detenția la care este supus un acuzat, nu depășește o durată rezonabilă.
Ca atare, persistența pericolului pentru ordinea publică ce a justificat, inițial, arestarea inculpaților, se apreciază pornind de la principiile stabilite prin jurisprudența, care, în mai multe cauze, împotriva Franței a statuat că, în măsura în care dreptul național o recunoaște prin gravitatea deosebită și reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot să determine o tulburare a societății de natură a justifica o detenție preventivă, însă doar pe un termen limitat.
Suspiciunea că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați, poate justifica, inițial, privarea de libertate, dar nu mai constituie un temei "relevant și suficient" după 2 ani de zile de arestare preventivă.
Astfel, persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune, este o condiție esențială pentru legalitatea menținerii stării de detenție, însă, după o anumită perioadă de timp, ea nu mai este și suficientă. iar pericolul pentru ordinea publică trebuie sistematic reanalizat pentru a se constata dacă tulburarea ordinii publice este reală și efectivă.
Ca atare, aplicând aceste principii cauzei de față, curtea apreciază că, arestarea preventivă a inculpaților și, începând cu 28 iunie 2006, devenit excesivă, în raport de dispozițiile art.5 din și împrejurarea că aceștia se află la primul conflict cu legea penală.
negativă a faptelor produsă de efectul infracțiunilor imputate celor 2 inculpați, se diminuează prin trecerea timpului, ori se stinge în totalitate, determinând în consecință schimbarea ori dispariția temeiurilor care au stat la baza detenției preventive.
In opinia curții, această situație se identifică și în cauza de față, în raport cu cei doi inculpați, impunându-se înlocuirea detenției preventive cu o altă măsură mai puțin severă care, să reprezinte în același timp o garanție că aceștia nu se vor sustrage de la judecată sau executarea pedepsei, și nici nu vor încerca să influențeze părțile vătămate sau martorii.
Ca atare, pentru buna desfășurare a procesului penal, curtea apreciază ca fiind suficientă măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, prevăzută de art.145 pct.1 Cod pr.penală, ce urmează a fi luată față de inculpații și.
Cu referire la recursul declarat de inculpata, curtea apreciază că temeiurile care au determinat arestarea acesteia subzistă și impun în continuare privarea sa de libertate.
Astfel, încă din anul 1998, inculpata a desfășurat asemenea activități pentru care este cercetată în speța de față și a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare, prin sentința penală nr.76 din 8 februarie 2005 Tribunalului Argeș, pentru infracțiunea de proxenetism, în raport cu care, măsura arestării preventive, în ceea ce o privește pe aceasta, se justifică a fi menținută în continuare.
Ca atare, se justifică menținerea arestării preventive în raport cu inculpata și în considerarea temerii că o dată lăsată în libertate, aceasta ar săvârși infracțiuni de același gen, câtă vreme, faptele din prezenta cauză au fost săvârșite imediat după condamnarea pentru proxenetism în perioada termenului de încercare.
Așa fiind, constatând că încheierea Tribunalului Argeș este legală și temeinică, în ceea ce privește menținerea arestării preventive a inculpatei care, deși succint motivată, este corectă și se bazează pe probele existente în cauză, curtea constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.9 Cod pr.penală, cu referire la motivarea încheierii.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, potrivit dispozițiilor art.385/15 pct. 2 Cod pr. penală, vor fi admise recursurile declarate de inculpații și și în consecință, va fi casată în parte încheierea, numai în ceea ce privește menținerea arestării preventive a acestor doi inculpați și, rejudecând, în baza art. 139 alin. 1 rap. la art. 145 același cod, curtea va înlocui măsura preventivă a arestării inculpaților și, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Cei doi inculpați se vor supune obligațiilor prevăzute de art.145, alin 1/1 Cod procedură penală, și se va atrage atenția acestora asupra prevederilor art. 145 alin. 2/2 Cod pr. penală, în sensul că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii obligațiilor ce le revin, se va lua față de ei, măsura arestării preventive.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților și, dacă nu sunt arestați în altă cauză, și vor fi menținute în rest dispozițiile încheierii recurate.
Potrivit dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit.b Cod pr.penală, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata și, în temeiul art.192 alin. 2 Cod pr. penală, va fi obligată aceasta la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpații și, deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din data de 16 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea, numai în ceea ce privește menținerea arestării preventive a inculpaților și.
În baza art.139 Cod procedură penală, înlocuiește măsura arestării preventive a inculpaților și cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, prevăzută de art.145 Cod procedură penală.
Pe durata măsurii inculpații vor respecta următoarele obligații, impuse de art.145 alin.11 și art.145 alin.12 Cod procedură penală:
-să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
-să se prezinte la Poliția Pitești - organ de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului Argeș;
-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici-o categorie de arme;
-să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiilor acestora, persoanele împreună cu care a săvârșit fapta și cu martorii din cauză și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia.
-să nu se afle în locuința persoanelor vătămate.
Prezenta decizie se comunică inculpatului și instituțiilor prev. de art. 145 al.2/1 Cod procedură penală.
Se atrage atenția inculpaților asupra prevederilor art.145 al.2/2 pr. penală, în sensul că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau obligațiilor ce îi revin se va lua față de ei măsura arestării preventive.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 29.07.1966, în C, CNP- și, fiica lui și, născută la data de 16.01.1986, în Pitești, CNP:-, de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr.2176/U/29.09.2006 emise de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.2176/P/2006, dacă nu sunt arestați sau reținuți în altă cauză.
Menține în rest celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata, deținută în Penitenciarul Colibași, împotriva aceleiași încheieri și o obligă pe aceasta la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
20 octombrie 2008
Președinte:Marius Gabriel SăndulescuJudecători:Marius Gabriel Săndulescu, Corina Voicu, Marioara
