Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 510/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 510
Ședința publică din data de 17 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriel Crîșmaru JUDECĂTOR 2: Silviu Anti
- -- JUDECĂTOR 3: Monica Vadana
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Baf ost reprezentat prin procuror:
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii din 13 august 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpatul - în stare de arest - asistat de apărător ales av. și inculpatul - în stare de arest - asistat de apărător ales av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru inculpatul - precizează că a formulat recurs considerând că încheierea pronunțată de Tribunalul Bacău este netemeinică și nelegală.
Netemeinicia rezultă din motivarea primei instanțe și temeiurile avute în vedere când s-a menținut starea de arest. Dispozițiile art.146 justifică C.P.P. măsura când subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, ori în această cauză temeiurile nu subzistă întrucât cercetarea judecătorească mai durează, însă nu din vina inculpatului. Se poate reține că recunoașterea este făcută, așa cum s-au săvârșit faptele și nu mai sunt de discutat decât aspecte cu privire la o colaborare între cei doi inculpați.
Consideră că inculpaților nu le este aplicată o egalitate de tratament, de vreme cei doi dintre aceștia sunt cercetați în stare de libertate.
Cu privire la condițiile prevăzute de art.148 lit.f C.P.P. precizează că este indiscutabil cuantumul pedepsei, însă pericolul public nu poate fi găsit având în vedere că inculpatul este arestat de 1 an de zile și este evident că impactul asupra societății, în momentul de față, este foarte mic.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul nu este vânzător, ci este un consumator de droguri.
Invocând și dispozițiile art.5 CEDO, arată că se impune să fie motivat de ce nu se poate lua o altă măsură. Niciodată instanța nu a motivat de ce nu poate fi luată altă măsură, să fie înlocuită măsura arestului preventiv.
Făcând trimitere și la termenul rezonabil, așa cum este înțeles de CEDO, consideră că acesta a fost depășit.
În concluzie, solicită admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare și, pe fond, înlocuirea măsurii arestului preventiv.
Av. - având cuvântul pentru inculpatul - arată că acest inculpat a fost reținut acum 13 luni doar în baza unei percheziții domiciliare, efectuată în locuința unei prietene, unde s-a găsit J de pastiluță, iar Rechizitoriul s-a bazat pe convorbirile telefonice și martorii sub acoperire.
Având în vedere că inculpatul nu mai are cum influența cercetarea judecătorească, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public - în baza art.38515pct.1 lit.b solicită C.P.P. respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică întrucât din probele administrate rezultă cu certitudine că cei doi inculpați au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
Inculpatul - având cuvântul - arată că regretă fapta, că a recunoscut că este consumator, nu prezintă pericol public pentru societate, are un copil minor și solicită judecarea în stare de libertate.
Inculpatul - având cuvântul - solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea din 13.08.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău pronunțată în dosarul nr- s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive privind pe inculpații ȘI pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art 31 alin 2 rap la art 3 alin 1,2 Legea 143/2000 cu aplic art 41 alin 2 Cp, art 4 alin 1 Legea 143/2000, art 8 din Legea 39/2003, art 10 Legea 143/2000( inculpatul )și art 2 alin 1,2 Legea 143/2000 art 8 din Legea 39/2003 și art 4 alin 2 Legea 143/2000 (inculpatul ).
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive potrivit dispozițiilor art.300/2 Cod pr. penală cu referire la art.160/b alin.3 Cod pr.penală a constatat că aceasta este legal dispusă și că până în prezent nu au dispărut temeiurile care au determinat luarea măsurii respectiv cele prevăzute de art.148 lit.f Cod pr.penală cu privire la toți cei trei inculpați.
S-a reținut că - Biroul Teritorial Bacău prin rechizitoriul nr.3D/P/2008 a sesizat instanța de judecată la data de 22.09.2008 dispunând trimiterea în judecată a inculpaților, și, în stare de arest preventiv și a inculpatului aflat în libertate.
Inculpații au fost arestați în baza încheierii din data de 29 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău pe o durată de câte 29 de zile începând cu data de 29.07.2008, în cauză, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr.52/2008, nr.50/2008 și nr.51/2008. Măsura luată a fost ulterior prelungită în condiții legale.
S-a mai reținut că inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.31 al.2 Cod penal rap. la art.3 al.1,2 din.nr.143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.4 al.1 din.nr.143/2000, art.8 din.nr.39/2003 cu ref. la art.323 al.1,2 Cod penal, art.10 din.nr.143/2000 cu aplicarea art.33 Cod penal, constând în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale pentru o perioadă de 8 luni de zile în scopul obținerii de foloase materiale ilicite au organizat, finanțat și desfășurat activități de introducere intermediată, fără drept, în țară, de droguri de risc și mare risc (cannabis, comprimate ecstasy și cocaină) acționând în cadrul unei asocieri infracționale în colaborare cu inculpatul și alte persoane fiind identificat și ca deținător de droguri de risc (în principal cannabis) pentru consumul personal.
Inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute de art.2 al.1,2 din.nr.143/2000 cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, art.8 din.nr.39/2003 cu ref. la art.323 al.1,2 Cod penal și de art.4 alin.2 din.nr.143/2000 cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că acționând aceleiași rezoluții infracționale prin asociere cu alte persoane o perioadă îndelungată de timp din cursul anului 2008 procurat în repetate rânduri de la inculpatul, intermediat din străinătate, droguri de mare risc în special comprimate ecstasy pe care le-a comercializat direct sau împreună cu alte persoane pe"piața neagră" din O și alte localități obținând foloase materiale pe care le-a pus la dispoziția inculpatului, și a deținut pentru consum personal droguri de mare risc respectiv comprimate ecstasy.
La luarea măsurii arestării preventive, instanța a avut în vedere temeiurile legale prevăzute de art.148 lit.f Cod pr.penală. așa cum rezultă din încheierea menționată mai sus, la care s-a făcut referire.
Prin Decizia nr.465/06.07.2009 a Curții de APEL BACĂU, cu privire la inculpatul, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Instanța, verificând legalitatea și temeinicia măsurii preventive luată cu privire la inculpații și, a constatat că luarea acestei măsuri s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale respectiv art.143 și art.148 lit.f Cod pr.penală, reținându-se în cauză că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată, vinovăția și sancțiunea penală ce s-ar putea aplica urmând a fi stabilită, după administrarea tuturor probatoriilor și cu ocazia deliberării.
Din datele dosarului rezultă că inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată pentru infracțiunile de trafic de droguri și asociere pentru comiterea unor astfel de infracțiuni, fapte sancționate de textele de lege incriminatoare cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea inculpaților în libertate, acesta rezultă - așa cum de altfel s-a reținut și cu ocazia arestării preventive a inculpaților - din natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care au fost cercetați, perioada îndelungată în care se reține că s-a desfășurat activitatea infracțională, amploarea fenomenului infracțional cu un pronunțat caracter transfrontalier precum și din modul în care se reține organizarea și premeditarea faptelor deduse judecății.
Aceste aspecte analizate mai sus, reprezintă particularități ale cauzei, de care, instanța nu poate face abstracție atunci când apreciază caracterul duratei rezonabile a privării de libertate în sensul prevăzut de art.5 paragraf 3 din CEDO.
Conform art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 și prin prisma prevederilor art.20 raportat la art.11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă a săvârșit o infracțiune, fără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul până la soluționarea definitivă a cauzei.
Ori, raportat la probele existente la dosar și la cele administrate până în acest moment al procesului penal, s-a constatat că termenul rezonabil al privării de libertate nu a fost depășit, menținerea inculpaților în arest preventiv fiind justificată.
Toate aceste aspecte coroborate conduc la concluzia că se impune în continuare privarea de libertate celor doi inculpați pentru a se asigura protecția colectivității în contextul în care infracțiunile pentru care inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată sunt apreciate ca având un grad sporit de pericol public.
Rezultă că temeiurile care au impus privarea de libertate a inculpaților subzistă, de la data arestării și până în prezent neintervenind motive noi care să fi condus la înlăturarea acestora.
Tot astfel, instanța considerând că temeiurile menținerii detenției nu au încetat, a apreciat că în această fază a procesului penal nu se impune luarea unei măsuri alternative, neprivative de libertate împotriva inculpaților, așa cum au solicitat apărătorii angajați ai acestora, cu ocazia concluziilor puse privind aplicarea art.3002
C.P.P.Așa fiind instanța a dispus menținerea măsurii arestării preventive cu privire la cei doi inculpați, potrivit art.300/2 raportat la art.160/b alin.3 Cod pr.penală.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații.
Oral, în fața instanței de recurs inculpatul, prin apărător a invocat nelegalitatea și netemeinicia încheierii primei instanțe prin aceea că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, iar alte temeiuri noi nu au apărut, a recunoscut faptele iar în cauză mai este doar de audiat un martor sub acoperire, deci, nu mai poate influența cercetarea judecătorească. Mai arată că este arestat de aproximativ un an, deci pericolul social al faptei s-a diminuat.
Recurentul, prin apărător ales a invocat că s-au administrat aproape toate probatoriile și nu mai poate influența mersul anchetei, că prima instanță a copiat practic motivarea menținerii stării de arest din încheierea anterioară.
Examinând cauza de față prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul art 385/6 alin 3 Cpp, instanța de control judiciar constată că acesta este nefondat din considerentele următoare.
Inculpatul a fost arestat în cursul urmăririi penale prin încheierea din 29.07.2008 a Tribunalului Bacău S -a reținut că sunt suficiente probe și indicii temeinice în sensul art 143 Cpp și 68/1 Cpp că ar fi săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
De asemenea, judecătorul a reținut ca temei al luării măsurii arestului preventiv cel prev de art 148 lit f Cpp reținând că inculpatul timp de 8 luni a organizat finanțat și desfășurat activități de introducere în țară de droguri de risc și mare risc și a deținut droguri de risc pentru consum propriu stare de fapt ce este periculoasă pentru societate și care necesită intervenția rapidă și fermă a instituțiilor statului.
Prin încheierea din 1.08.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, ca instanță de recurs, a confirmat cu efecte definitive luarea arestului preventiv, constatând-o ca legală și temeinică pentru aceleași motive arătate de prima instanță, respectiv că există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Ulterior, privarea de libertate a fost prelungită succesiv cu câte 30 de zile în baza art 159 Cpp, până la trimiterea în judecată prin rechizitoriu în data de 19.09.2008, pentru aceleași fapte pentru care s-a dispus arestarea preventivă.
La primirea dosarului de la procuror și în tot cursul judecății până în acest moment, în baza art 160/b Cpp rap la art 300/2 Cpp, instanța a verificat periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive, de fiecare dată dispunând prin încheieri confirmate de instanța de recurs, menținerea măsurii, întrucât temeiul prev de art 148 lit f Cpp, impune în continuare privarea de liberate a inculpatului.
În același mod a procedat Tribunalul Bacău și prin încheierea atacată prin prezentul recurs, pronunțată la data de 13.08.2009, când a constatat că motivele arestării sunt legale, păstrându-și valabilitatea de la ultima verificare.
Din materialul probator de la dosar, Curtea constată că în privința inculpaților există suficiente probe sau indicii temeinice care să îndreptățească presupunerea că acesta ar fi săvârșit infracțiunile de trafic de droguri și grup infracțional organizat pentru care sunt cercetați.
De asemenea, din probe rezultă că recurenții se află în situația prev de art.148 lit f în C.P.P. sensul că există presupunerea că ar fi săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că există probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, la aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu se poate face abstracție de gravitatea faptei. Pericolul public poate rezulta și din însăși pericolul social al infracțiunii, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, în lipsa unei riposte ferme a autorităților, de noi fapte asemănătoare.
Existenta unor temeiuri plauzibile de a-l bănui pe inculpat de comiterea infracțiunilor si riscul ca el să se sustragă justiției sunt motive suficiente care să legitimeze luarea unei masuri preventive adecvate -a decis Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea din 26 octombrie 2000, în cazul Kudla Poloniei.
Existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie ", măsura arestării preventive a inculpaților fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției europene a drepturilor omului precum și prin art. 23 din Constituția României. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabila ca s-a săvârșit o infracțiune"măsura luării /menținerii stării de arest este justificata si prin prisma acestei jurisprudențe.
În speță, măsura preventivă se justifică, așa cum corect a apreciat prima instanță și prin prisma infracțiunilor pe care sunt bănuiți că le-ar fi săvârșit - cea de trafic de droguri, infracțiuni ce cunosc o amploare în ultima perioadă de timp, a valorilor sociale lezate, cele privind sănătatea publică mai ales în rândul tineretului precum și prin raportare la persoana inculpaților.
Curtea apreciază că lăsarea recurenților inculpați în libertate în acest stadiu al soluționării cauzei, ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică. În consens cu jurisprudența CEDO, Curtea consideră că arestarea preventivă este o măsură excepțională care nu poate fi luată decât pentru infracțiuni grave cu impact atât asupra ordinii publice cât și a siguranței sociale. Ori, infracțiunile de trafic de droguri constituie astfel de infracțiuni care să justifice o astfel de măsură.
În cauză, judecata la prima instanță se află în curs de finalizare, dar această împrejurare nu justifică lăsarea în libertate a inculpaților. În acest sens nu sunt justificate susținerile inculpaților că perioada de aproximativ un an de când se află arestați a diminuat pericolul social al faptelor. Faptul că au recunoscut săvârșirea acestora poate fi avut în vedere de instanța de fond la pronunțarea hotărârii. Împrejurarea că prima instanță ar fi preluat argumentele pentru care a menținut starea de arest a inculpaților din încheierea anterioară de menținere a stării de arest, nu justifică în sine o casare a încheierii recurate, în măsura în care motivele care justifică măsura se mențin. Potrivit art. 6 din CEDO obligația instanțelor de judecată este în sensul motivării hotărârilor clar argumentat și convingător. Ori încheierea recurată arată toate motivele care au determinat instanța să procedeze la menținerea stării de arest.
Instanța de control judiciar apreciază, deoarece temeiul menținerii detenției nu a încetat, că în această fază a procesului penal nu se impune luarea unei măsuri alternative neprivative de libertate împotriva recurenților inculpați.
Întrucât încheierea primei instanțe este legală și temeinică și nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu în temeiul art 385 / 9 al 3 Cpp Curtea, va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 385/15 pct 1 lit. b Cpp.
Văzând și dispozițiile art 192 alin 2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.l lit.b Cpp, respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții - inculpați și, împotriva încheierii din data de 13.08.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Constată că recurenții au fost asistați de apărători aleși.
În baza art. 192 al 2 Cpp, obligă recurenții să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.08.2009, în prezența inculpaților arestați.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.înch. -
Red. -
Tehnored. - 2 ex.
21.08.2009
Președinte:Gabriel CrîșmaruJudecători:Gabriel Crîșmaru, Silviu Anti, Monica Vadana
