Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 511/2009. Curtea de Apel Bacau

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMANIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ nr. 511

Ședința publică din data de 19 august 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Gabriel Crîșmaru JUDECĂTOR 2: Silviu Anti

- -- JUDECĂTOR 3: Monica Vadana

- - - judecător

- - - grefier

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Ministerul Public: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Baf ost reprezentat prin procuror:

La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii din 13 august 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpatul - în stare de arest - asistat de apărător ales av. - în substituirea av.- și inculpatul - în stare de arest - asistat de apărător ales av..

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.

Av. - având cuvântul pentru inculpatul - solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, reținerea spre rejudecare și, pe fond, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

În susținerea celor solicitate, arată că este adevărat că în cazul de față vorbim de un termen rezonabil mai scurt, însă sunt cauze similare în care cercetarea judecătorească se face cu inculpații în stare de libertate.

Este adevărat că sunt de administrat toate probatoriile, însă neadministrarea acestora nu se datorează inculpaților, ci părților vătămate care în număr foarte mare și o parte din ele au anunțat că nu mai vin la proces.

Consideră că infracțiunea de trafic de persoane nu este o infracțiune atât de gravă, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a traficat ci, a mers în străinătate pentru a munci în mod cinstit întrucât avea o situație familială foarte gravă.

Cu privire la pericolul concret, susține că s-ar fi putut vorbi de acest lucru dacă rezulta și din probatoriul administrat.

În concluzie, solicită revocarea măsurii arestului preventiv, în baza art.160 al.2.

C.P.P.

Av. - având cuvântul pentru inculpatul - solicită admiterea recursului casarea încheierii recurate cu trimitere spre rejudecare deoarece motivarea încheierii lipsește cu desăvârșire, aceasta fiind identică cu cea din încheierea de la data de 26.06.2009, deci, instanța de fond nu a motivat practic pentru care motiv inculpații trebuie să rămână în stare de arest.

Prin încheierea de casare pronunțată de Curtea de APEL BACĂUs -a susținut foarte clar că încheierea trebuie motivată corespunzător, să prezinte clar rolul fiecărui inculpat în parte. Ori, toate aceste susțineri au fost încălcate de instanța de fond.

Instanța, de asemeni, este datoare să verifice dacă mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv. În cauza de față nu există nicio motivare nici cu privire la pericolul public și ar trebui avut în vedere și aspectele personale ale inculpatului, care are doi copii în întreținere, unul fiind bolnav și chiar el are un handicap la picior, poartă ortopedică, care necesită schimbată.

În concluzie, apreciază că încheierea recurată este nelegală și netemeinică.

Reprezentantul Ministerului Public - în baza art.38515, pct.1, lit.b C.P.P. solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică.

Consideră că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv întrucât din probatoriul administrat în cauză rezultă gravitatea faptelor, împrejurările în care au fost săvârșite, precum și consecințele acestora.

Inculpatul - având cuvântul - solicită judecarea în stare de libertate întrucât are o bolnavă, are și el probleme de sănătate, în sensul că poartă ortopedică care necesită a fi schimbată.

Inculpatul - având cuvântul - consideră că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și solicită judecarea în stare de libertate.

CURTEA

- DELIBERÂND -

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin Încheierea penală din data de 13.08.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în temeiul art. 3002raportat la art. 160 alin.1 și 3 Cod procedură penală, s-a menținut ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților și și pentru administrarea de probe s-a acordat termen la data de 8 septembrie 2009.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut faptul că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 al.1, 2 lit. și art. 13 al.1,2,3 raportat la art. 12 al.2 lit.a din Legea nr. 678/2001, modificată și completată prin Legea 287/2005,cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, faptele constând în esență în aceea că în cursul lunii august 2008 în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul, au recrutat prin înșelăciune, constând în promisiunea mincinoasă a obținerii unui loc de muncă în străinătate, persoanelor vătămate, Cupaș, și ( minor în vârstă de 16 ani), cărora le-au prezentat informații false cu privire la condițiile de muncă și salarizare în Spania, și ulterior, la începutul lunii septembrie 2008, le-au asigurat transportul în această țară, (cu excepția persoanelor vătămate și ), unde le-au suspus exploatării prin executarea unor munci cu nerespectarea normelor legale privind salarizarea, sănătatea și condițiile de muncă, și le-au obligat să cerșească beneficiind de sumele de bani realizate din această activitate.

Anterior, în cursul lunii mai 2008, împreună cu, sub promisiunea mincinoasă a angajării în agricultură, în Spania, profitând de servitutea datoriilor instituită asupra persoanelor vătămate, G și, inculpatul, le-a determinat să accepte să se deplaseze cu el în Spania, unde le-a supus exploatării prin prestarea de activități cu încălcarea normelor legale de muncă, salarizare, sănătate și securitate, abandonându-le în această țară.

Cu privire la inculpatul, s-a reținut că a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 al.1,2 și art. 13 al.1,2,3 raportat la art. 12 al.2 lit. a din Legea nr. 678/2001, modificată și completată prin Legea 287/2005, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod Penal, faptele reținute în sarcina acestuia constau în aceea că în cursul lunii august 2008, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul, au recrutat prin înșelăciune, constând în promisiunea mincinoasă a obținerii unui loc de muncă în străinătate persoanelor vătămate, Cupaș, și ( minor în vârstă de 16 ani), cărora le-au prezentat informații false cu privire la condițiile de muncă și salarizare în Spania, și ulterior, la începutul lunii septembrie 2008, le-au asigurat transportul în această țară,( cu excepția persoanelor vătămate și ), unde le-au suspus exploatării prin executarea unor munci cu nerespectarea normelor legale privind salarizarea, sănătatea și condițiile de muncă, și le-au obligat să cerșească beneficiind de sumele de bani realizate din această activitate.

Prin încheierea din 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacăus -a dispus arestarea preventivă a inculpaților și. Temeiurile legale care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive au fost dispozițiile art.148 lit. f Cod pr.penală, reținându-se că infracțiunile pentru care au fost cercetați sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, respectiv 10- 20 ani, iar lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică bazat pe probele existente până la data sesizării instanței cu propunerea de arestare preventivă.

Sub aspectul temeiniciei, examinând actele dosarului și probatoriul administrat până în acest moment al procesului, prima instanță a considerat că măsura arestării preventive se impune a fi menținută, întrucât temeiurile care au determinat arestarea justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Sub aspectul legalității, analizând dosarul cauzei, prima instanța a constatat că luarea acestei măsuri a avut loc cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât în ceea ce privește condițiile de fond cât și condițiile de procedură și întinderea în timp a măsurii.

Astfel, se constată că sunt îndeplinite cumulativ criteriile pe care art.148 lit.f din Cod pr.penală - temeiul legal al arestării inculpaților - le impune, respectiv pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile de care sunt acuzați aceștia sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Relativ la pericolul concret pentru ordinea publică, prin lăsarea inculpaților în libertate, acesta rezultă - așa cum de altfel s-a reținut și cu ocazia arestării preventive a inculpaților - din natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care au fost cercetați, numărul persoanelor ce se reține că au fost traficate (17 persoane printre care și un minor), amploarea fenomenului infracțional cu un pronunțat caracter transfrontalier și nu în ultimul rând, din modul în care se reține organizarea și premeditarea faptelor deduse judecății. Mai mult decât atât, analizând măsura preventivă din perspectiva art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, s-a constatat că proclamând dreptul la libertate scopul articolului menționat este de asigura că nici o persoană să nu fie deposedată de libertatea sa în mod arbitrar (cauza "Armur vs.Franța").

În atare situație, având în vedere că în cauză cercetarea judecătorească nu a început, s-a apreciat că menținerea stării de arest preventiv a celor doi inculpați este o măsură menită să asigure buna desfășurare a procurorului penal, în concordanță cu art.5 din CEDO, deoarece temeiurile care au impus privarea de libertate a inculpaților subzistă, de la data arestării și până în prezent neintervenind nici un motiv care să fi condus la înlăturarea acestora, instanța urmând a dispune în consecință.

Tot astfel, prima instanță a considerat că temeiurile menținerii detenției nu au încetat și s-a apreciat că în această fază a procesului penal nu se impune luarea unei măsuri alternative, neprivative de libertate împotriva inculpaților, așa cum au solicitat apărătorii angajați ai acestora, cu ocazia concluziilor puse privind aplicarea art.3002

C.P.P.

Împotriva hotărârii de mai sus a declarat recurs inculpații: - care a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și că judecata se poate face și în stare de libertate. S-a mai arătat că dispozițiile art.148 lit.f, nu pot fi avute în vedere în condițiile în care nu sunt dovedite, iar la dosar există probe care să conducă la convingerea că nu prezintă pericol pentru ordinea publică;, care a arătat că din probele administrate la urmărirea penală rezultă că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost cercetat și trimis în judecată, fapta sa fiind o participație minimă la fapta penală, mai ales că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să determine menținerea acestei măsuri.

Curtea analizând recursurile declarate le consideră nefondate.

Curtea constată că în mod corect prima instanță a apreciat că nu se impune punerea în libertate a inculpaților, deoarece din probele administrate rezultă indicii că aceștia au săvârșit infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, iar gravitatea acestora prin impactul asupra publicului, creează o stare de pericol social pentru ordinea publică. Pe de altă parte, există și temerea ca fiind puși în libertate inculpași să încerce să împiedice aflarea adevărului.

Față de acest aspecte, Curtea va respinge ca nefondat recursurile declarate cu obligarea recurenților inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați și împotriva Încheierii penale din data de 13.08.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

Ia act că inculpații au avut apărători aleși.

În baza art.192 al.2 pr.pen. obligă recurenții la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 august 2009 în prezența inculpaților arestați.

Președinte, Judecători,

- - - -

- -

Grefier,

- -

Red.înch.-

Red. -

Tehnored. - - 2 ex.

21.08.2009

Președinte:Gabriel Crîșmaru
Judecători:Gabriel Crîșmaru, Silviu Anti, Monica Vadana

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 511/2009. Curtea de Apel Bacau