Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 519/2009. Curtea de Apel Constanta

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 519/

Ședința publică de la 24 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Eleni Cristina Marcu

JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu

JUDECĂTOR 3: Marius

Grefier -

Cu participarea Ministerului Public prin

Procuror -

S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații, și - deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din 9 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.

În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. Penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenții inculpați și, ambii în stare de arest și asistați de avocat ales in baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei și recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales in substituire pentru av. in baza împuternicirii avocațiale de substituire emisă de Baroul Galați - cabinet individual.

Traducerea susținerilor pentru inculpatul recurent a fost asigurată de dna, traducător autorizat de MJ de limbă spaniolă.

Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.

În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.

Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 385¹¹cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 385¹³cod pr. penală.

Avocat având cuvântul pentru recurenții inculpați și, arată că cea de-a 8-a prelungire in care, judecătorul arată că nu poate examina probele întrucât legea nu-i permite, însă, cu toate acestea, menține starea de arest a inculpaților. judecătorul fondului că, nu poate examina probele, însă, prin încheierea din 30.03.2009 se arată totuși că " s-a examinat legalitatea probelor", astfel încât, judecătorul se contrazice. A arătat o serie de chestiuni de ilegalitate și faptul că, organul de urmărire penală niciodată nu a fost sesizat legal, întrucât nu a existat autorizație de interceptare a convorbirilor telefonice, astfel încât, procurorul nu a fost sesizat legal, ceea ce conduce la ilegalitatea probelor. Solicită a se examina că, măsura arestării preventive se ia numai când există probe verosimile, iar judecătorul este obligat să examineze aceste mijloace de probă. Toți martorii, nici nu l-au văzut pe și se rețin numai convorbiri telefonice. Solicită a se examina probele din dosar, in cursul urmăririi penale, inculpații și au avut același apărător desemnat din oficiu, deși aceștia aveau interese contrare. Nu există argumente pentru menținerea stării de arest a inculpaților. Au fost audiați la termenul de fond, patronul firmei care a pus la dispoziție mijlocul de transport. Conform art. 143 cod pr. penală, există probe și indicii temeinice că s-a săvârșit fapta penală, însă nu există dovezi că ei cunoșteau ce se afla în acele containere. Solicită să se constate că, infracțiunea de săvârșește cu intenție directă, ceea ce nu s-a dovedit în cauză. Apreciază că, inculpații nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce trebuie raportat și la persoana inculpatului. Apreciază că, nu sunt îndeplinite cerințele cumulative ale art. 148 lit. f cod pr. penală, motiv pentru care, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat apreciază că, reținerea art. 3 din Legea nr. 143/2000 este mult exagerată, probele arătând momentul în care a apărut acesta. După finalizarea urmăririi penale, ne aflăm tot la nivelul de indicii și bănuieli pentru că, nimic nu a venit să întărească aceste bănuieli. A solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara și apreciază că, a fost depășit termenul rezonabil al arestării preventive, cauza prezentând o oarecare complexitate. Este adevărat că a uzat de dreptul de a nu face nici o declarație, dispoziții care sunt in favoarea inculpatului. Invocă disp. art. 5 paragraful 3 din O - judecarea cauzelor cu celeritate. Având în vedere circumstanțele personale ale acestuia, faptul că este student și nu are antecedente penale, solicită admiterea recursului.

Procurorul având cuvântul arată că solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca fiind nefondate și menținerea dispozițiilor hotărârii Tribunalului Constanța, care este temeinică și legală.

In mod corect, instanța de fond a reținut că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, că durata acesteia nu este excesivă și că există date că inculpații au săvârșit faptele și că, pentru apărarea ordinii publice, se impune menținerea stării de arest.

Solicită a se observa că nu există motive de nelegalitate, organul de urmărire penală fiind sesizat legal. Procurorul are competența materială, a fost desemnat să efectueze urmărirea penală până când a intrat în concediu, iar instanța de fond a constatat că nu există motive de nulitate. Cu mare ușurință, inculpații au introdus în țară și au traficat o cantitate foarte mare de droguri având resursele financiare și conexiunile necesare să săvârșească și alte infracțiuni, de același gen, dacă vor fi lăsați în libertate. Solicită a se constata că, procesul penal trebuie să se desfășoare în bune condiții, cercetarea judecătorească nefiind finalizată.

Recurentul inculpat prin traducător, in ultimul cuvânt arată că, achiesează la concluziile apărătorului său.

Recurentul inculpat, in ultimul cuvânt arată că, achiesează la concluziile apărătorului său.

Recurenta inculpată, in ultimul cuvânt arată că, achiesează la concluziile apărătorului său.

CURTEA:

Asupra recursului penal de față,

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin încheierea de ședință din 9 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, s-a dispus, în baza art. 300²cod procedură penală coroborat cu art. 160 cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpații, și.

Totodată, s-a dispus, în baza art. 139 alin. 1 cod procedură penală coroborat cu art. 145¹cod procedură penală, respingerea, ca nefondate a cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulate de aceiași inculpați.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța nr. 3/D/P/2009 din data de 26 martie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, și, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a cod penal.

În sarcina inculpaților, și s-a reținut că s-au constituit într-un grup infracțional organizat și au introdus în România, la data de 29.01.2009, prin Punctul Vamal Port C - Sud, cantitatea de 1.080 kilograme cocaină, disimulată în două containere care conțineau cherestea din lemn cedru, importată din, și au dispus cu privire la transportul cocainei pe teritoriul României, cu intenția de a fi livrată în Spania.

Prin încheierea nr. 12 din data de 01.02.2009 a Tribunalului Constanța, rămasă definitivă prin încheierea nr. 11/P din 06.02.2009 a Curții de APEL CONSTANȚA, s-a dispus, în temeiul art.148 alin. 1 lit. f cod procedură penală, luarea măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați.

Prin încheierea nr. 25 din data de 26.02.2009 a Tribunalului Constanța, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 26/P din 06.03.2009 a Curții de APEL CONSTANȚA, s-a dispus, în temeiul art. 155 și urm. cod procedură penală, prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 02.03.2009, până la data de 31.03.2009.

S-a constatat că, măsura arestării preventive a fost luată în condiții de legalitate și temeinicie, cu respectarea dispozițiilor art. 143 cod procedură penală și art. 148 cod procedură penală.

S-a apreciat, în ceea ce privește temeiurile care au determinat arestarea preventivă, că, și la acest moment, când a fost începută cercetarea judecătorească și au fost audiați nemijlocit inculpații și, sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, indicii care se regăsesc în probele aflate la dosarul de urmărire penală.

Deși inculpații au susținut în declarațiile lor că din cuprinsul actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală nu rezultă date ori indicii temeinice, cu atât mai mult probe, în sensul că ar fi săvârșit faptele penale pentru care sunt trimiși în judecată, singurele activități desfășurate fiind doar de natură comercială, respectiv de comerț cu cherestea, se constată că pentru fiecare inculpat, la momentul luării măsurii arestării preventive, dar și ulterior, la data la care a fost prelungită această măsură, instanțele au statuat, în mod definitiv, existența indiciilor temeinice, așa cum sunt definite de dispozițiile art.68¹cod procedură penală.

Cu privire la inculpatul, deși se susține că din cuprinsul tuturor actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală, mai ales a notelor de redare a convorbirilor telefonice, nu rezultă vreo implicare a acestuia în activitatea infracțională expusă în actul de inculpare, singurele referiri la persoana sa vizând doar relația de concubinaj cu co-inculpata, s-a apreciat că, la acest moment procesual, este îndeplinită condiția existenței presupunerii rezonabile că ar fi săvârșit faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

S-a considerat că, celelalte referiri privind analiza în concret a mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, dar și a mijloacelor de probă deja administrate în faza cercetării judecătorești, inclusiv lipsa vinovăției cu privire la faptele care fac obiectul judecății, nu pot fi examinate la acest moment procesual, ele formând obiectul analizei cauzei pe fondul său, pe baza tuturor probelor administrate.

Și în ceea ce o privește pe inculpata, pentru care se invocă, de asemenea, lipsa indiciilor temeinice privind presupunerea rezonabilă că ar fi săvârșit faptele pentru care este trimisă în judecată, s-a apreciat că la acest moment nu pot fi analizate în concret pertinența mijloacelor de probă administrate și, implicit, măsura în care ar dovedi implicarea acesteia în activitatea infracțională care formează obiectul prezentei cauze.

Aceleași argumente au fost avute în vedere și referitor la inculpatul, care susține netemeinicia măsurii arestării preventive luată în faza de urmărire penală.

În ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 148 lit. f cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, s-a apreciat că subzistă și la acest moment pentru cei trei inculpați, în sensul că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați este închisoarea mai mare de 4 ani și sunt date că lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Este adevărat că numai gravitatea faptelor comise, determinată, în speță, și de cantitatea foarte mare a drogurilor depistate, nu poate fi socotită, în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat faptul că inculpații s-au asociat în vederea săvârșirii unor infracțiuni grave, de mare rezonanță în zona unde s-au produs.

Acest pericol trebuie analizat nu numai prin prisma datelor ce caracterizează persoana inculpaților, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, inculpatul fiind chiar student, ci și raportat la gradul concret de pericol social al infracțiunilor reținute.

În altă ordine de idei, apreciem că pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia în starea de neliniște, în sentimentul de insecuritate în rândul societății, chiar dacă, între timp, mediatizarea faptelor a scăzut în intensitate, expresie generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate în stare de libertate.

Cât privește depășirea unui termen rezonabil de judecare a unei cauze penale, aspect invocat de către inculpați, încălcându-se astfel dispozițiile art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, se constată că, în speță, durata judecății și a arestării preventive nu sunt excesive, în condițiile în care se poate spune că este cauză complexă, cu multiple implicații.

În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive luată față de inculpații, și cu măsura obligării de a nu părăsi țara, s-a apreciat că pentru motivele expuse anterior, temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu s-au schimbat, dar nici nu au intervenit temeiuri noi care să nu justifice privarea de libertate a acestora și, implicit, judecarea lor în stare de libertate.

În susținerea opiniei că se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților sunt și prevederile art. 5 pct. 1 lit. c din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, care reglementează cazurile de excepție în care o persoană poate fi privată de libertate, mai precis atunci când există motive verosimile că au săvârșit fapte penale și este necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Împotriva susmenționatei încheieri au formulat recurs inculpații, și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:

Astfel, s-a susținut nelegalitatea sesizării organului de urmărire penală, întrucât, în cauză fiind sesizat și nu Serviciul Tertorial

De asemenea, s-a susținut nelegalitatea autorizațiilor emise pentru investigator și colaborator întrucât urmărirea penală a fost efectuată de procurorul șef al Serviciului Tertorial C iar autorizarea a fost dispusă de către procuror.

Se invocă și faptul că, nu s-a desemnat prin ordonanța procurorului, lucrătorul din structura specializată ca persoană de legătură cu polițistul sub acoperire, rapoartele sunt întocmite de investigator și, cu toate că, investigatorul nu face nici o referire la oferirea vreunei sume de bani, în procesul verbal întocmit de procuror se consemnează oferirea unei asemenea sume.

Ordonanțele de interceptare provizorie și de prelungire a autorizării au fost dispuse de către procuror și nu de către procurorul desemnat cu efectuarea urmăririi penale, după cum același procuror a sesizat și instanța pentru confirmarea acestor ordonanțe.

Nu au fost respectate dispozițiile legale privitoare la livrarea supravegheată, organul de urmărire penală permițând ca cele două containere în care se aflau droguri să părăsească portul C fiind plimbate prin Municipiul C timp de 24 de ore.

Nu s-a respectat dreptul de apărare al inculpaților întrucât nu li s-a adus la cunoștință faptul că au dreptul la un apărător ales, după cum acest drept nu a fost adus la cunoștință nici de judecătorul care a dispus luarea măsurii arestării preventive.

Se consideră că, dreptul la apărare al inculpaților a fost încălcat și prin faptul că, in cursul urmăririi penale, inculpații și au avut același apărător desemnat din oficiu, deși aceștia aveau interese contrare.

Se susține că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că sunt întrunite condițiile impuse de lege pentru menținerea măsurii arestării preventive întrucât, la dosarul cauzei nu există indicii temeinice sau probe că inculpații au comis faptele reținute în sarcina lor, și nu sunt probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Se relevă că, inculpații au desfășurat o activitate comercială și nu au avut cunoștință că în containerele cu marfa ce le era destinată se aflau și droguri, astfel încât nu se poate reține intenția directă a acestora în comiterea acestei infracțiuni.

Se apreciază că, inculpații nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce trebuie raportat și la persoana acestora.

De asemenea, se consideră că, deși cauza prezintă o oarecare complexitate a fost depășit termenul rezonabil al arestării preventive.

În raport de aceleași considerente, se solicită, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Examinând legalitatea și temeinicia încheierii primei instanțe din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată:

După sesizarea instanței prin rechizitoriu măsura arestării preventive a fost menținută în condițiile art.300 ind.1 și art.300 ind. 2 cod procedură penală.

Temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpaților recurenți;i la menținerea acesteia au fost acelea prevăzute de art.143 cod procedură penală coroborat cu prevederile art.148 lit. f Cod procedură penală.

În ceea ce privește aspectele de nelegalitate invocate de către recurenți reținem că acestea au fost invocate și analizate de către instanțele care s-au pronunțat anterior asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, apreciindu-se, în raport de elementele existente la dosarul cauzei că măsura luată este legală și temeinică.

La acest moment nu s-au invocat aspecte noi care să conducă Curtea la o altă concluzie decât cea stabilită de instanțele anterioare.

Apreciem că, la dosarul cauzei există, în continuare indicii temeinice că inculpații au comis faptele reținute în sarcina lor fiind incidente dispozițiile art.143 cod procedură penală.

În acest sens facem trimitere la procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, interceptările și înregistrările în mediul ambiental a discuțiilor dintre inculpatul și inculpatul și învinuitul, convorbirile telefonice purtate de inculpați care au fost interceptate și înregistrate, actele privind marfa din cele două containere și care privesc societatea comercială SRL, societate care a aparținut inculpatului, cesionată inculpatei cu trei zile înainte de sosirea containerelor, precum și celelalte acte care se găsesc la dosarul cauzei, se constituie în indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.

Toți inculpații fără excepție au fost interesați ca aceste containere să nu fie controlate de autoritățile vamale, și au și oferit investigatorului sub acoperire o sumă considerabilă în acest sens - 20.000 de euro din care a primit 10.000 de euro și de asemenea toți cei trei inculpați urmau să se deplaseze cu două autoturisme Mercedes pentru a însoți containerele de la C la Târgu

Susținerea în acest context de către inculpați că nu cunoșteau conținutul celor două containere, nu poate fi luată în considerare de instanță, atâta timp cât aceste containere priveau societatea administrată de cei doi inculpați care sunt și concubini, și, acestea au sosit în port cu sigiliile intacte, iar inculpatul care a fost în legătură directă cu investigatorul sub acoperire i-a motivat acestuia că inculpata dorește să scoată din Port cele două containere fără să fie controlate, pentru că acestea conțin și substanțe anabolizante.

Analiza vinovăției sau nevinovăției inculpaților, în lumina probelor, este apanajul exclusiv al instanței ce va judeca fondul, astfel că, în mod temeinic și legal, prin hotărârea recurată, tribunalul a reținut că instanța investită cu verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive nu trebuie să se pronunțe decât pe subzistența sau nu a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii preventive.

Prin rechizitoriul - Serviciul Teritorial Constanța, nr.3/D/P/2009 din 26 martie 2009 inculpații recurenți au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.(2) din Legea nr.143/2000, art.3 alin.(2) din Legea nr.143/2000 și art.7 din Legea nr.39/2003, reținându-se că s-au constituit într-un grup infracțional organizat și au introdus în țară, la data de 29.01.2009, cantitatea de 1.080 kilograme cocaină, disimulată în două containere ce conțineau cherestea din lemn de cedru, importată din, și au dispus transportul cocainei pe teritoriul României, cu intenția de a fi livrată în Spania.

Faptele ce fac obiectul trimiterii în judecată a inculpaților sunt sancționate de lege cu pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare.

concretă pentru ordinea publică, rezidă din modalitatea în care se pretinde că au fost săvârșite faptele ( în grup organizat, prin ascunderea cocainei în containere care conțineau o altă marfă) din cantitatea mare de droguri și de punerea în pericol a sănătății și vieții unui număr mare de persoane dacă s-ar fi ajuns la valorificare.

Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și prin starea de neliniște, de sentimentul de insecuritate în rândul societății generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare de libertate.

În consecință, apreciem că, și în prezent subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art.148 lit. f cod procedură penală.

Referitor la depășirea termenului rezonabil, reținem ca neîntemeiată această critică, și aceasta raportat la complexitatea cauzei și la scopul măsurii luate, asigurarea desfășurării în bune condiții a procesului penal.

Constatând că se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, este evident că cererea de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi țara este nefondată iar respingerea ei prin încheierea recurată este legală și temeinică.

Criticile din recursurile inculpaților fiind neîntemeiate și cum alte motive de reformare a încheierii recurate nu s-au identificat, în urma examinării din oficiu, se vor respinge recursurile ca nefondate, menținându-se ca legală și temeinică soluția instanței de fond.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.(2) cod proc.penală, curtea îi va obliga pe inculpații recurenți la plata sumei de câte 300 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Întrucât inculpatul a beneficiat de traducător autorizat, onorariul cuvenit acestuia din urmă, în sumă de 300 lei, se va deconta din fondul Ministerului Justiției către traducător.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 385¹⁵pct. 1 lit. b cod pr. penală;

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și - deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din 9 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.

Dispune plata din fondurile MJ a onorariului de interpret de limbă spaniolă, în sumă de 300 lei.

Obligă recurenții la plata către stat a cheltuielilor judiciare avansate in procesul penal, în sumă de câte 300 lei fiecare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 24 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

- - - - -

- -

GREFIER,

Jud. fond:

Red.. Jud. -

Tehnodact. Gref.

3 ex/01.10.2009

Președinte:Eleni Cristina Marcu
Judecători:Eleni Cristina Marcu, Viorica Lungu, Marius

#Judecator Eleni Cristina Marcu

Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 519/2009. Curtea de Apel Constanta

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 519/2009. Curtea de Apel Constanta