Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 520/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.520/R/2009
Ședința publică din 3 decembrie 2009
INSTANȚA
Este compusă din:
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Rus Claudia
- - -JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
- - -judecător
- - -grefier șef secție
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Ministerul Public este reprezentat prin - procuror din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații și, ambii din Penitenciarul Oradea împotriva încheierii penale din 23 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații recurenți și, ambii asistați de av. G, potrivit delegației de la dosar.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul inculpaților recurenți nu are alte cereri.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, curtea consideră cauza lămurită, iar în baza art.385 ind.13 Cod procedură penală acordă cuvântul părților asupra recursurilor.
Apărătorul inculpaților recurenți solicită admiterea recursurilor declarate în cauză, casarea încheierii recurate și punerea în libertate a inculpaților. În esență, critică încheierea atacată, arătând că, în opinia sa, lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, în acest context, cere se reține că prima instanță în motivarea încheierii, deși avea obligația să exemplifice clar prin elemente probatorii distincte care sunt acele elemente care conferă acel pericol, acest aspect nu rezultă din lecturarea acestei încheieri. Mai mult, solicită a observa că însuși conținutul infracțiunii este pus sub semnul îndoielii. Pe de altă parte, apreciază că durata arestării depășește termenul rezonabil, aspect învederat de altfel și în practica CEDO, fapt pentru care solicită astfel cum a arătat anterior punerea în libertate a inculpaților.
Reprezentantul Ministerului Publica formulat concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpați și a menține încheierea recurată ca temeinică și legală. Apreciază că faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată sunt grave, aceștia nu sunt la prima faptă de acest gen, iar din probele administrate se pot reține actele la care a fost supusă acea minoră, acte care nu sunt lipsite de pericol social. Consideră că temeiurile care au stat la baza arestării inculpaților subzistă și se mențin în continuare, iar cu privire la cercetarea judecătorească, a arătat că aceasta se apropie de finalizare, în cauză fiind fixat termen de judecată pe fond la data de 15 decembrie 2009.
În baza art.385 ind.13 al.3 Cod procedură penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent, acesta susținând că este nevinovat. A arătat că victima a recunoscut faptul că a fost bătută de unchiul său, de asemenea, deși se afirmă că este minoră, aceasta are vârsta de 23 ani, mai mult, a fost concubina sa.
În baza art.385 ind.13 al.3 Cod procedură penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent, acesta solicitând revocarea măsurii arestării preventive.
CURTEA DE APEL deliberând,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 23 noiembrie 2009, Tribunalul Bihora dispus următoarele:
În baza art. 300/2 și art. 160/ Cod procedură penală, a menținut măsura arestului preventiv a inculpaților:, și măsură dispusă prin încheierea penală nr. 42/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-au emis mandatele de arestare preventivă 55/2009, 56/2009 și 57/2009.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Oradea, înregistrat la aceasta instanță la data de 29 ianuarie 2009, au fost trimiși in judecata inculpații, și, in stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunilor de inițiere a unui grup infracțional organizat in vederea comiterii de infracțiuni prev. de art. 7 al.1 din Lg. 39/2003 și trafic de persoane prev. de art. 12 al.1, al.2 lit.a din Lg. 678/2001, constând in aceea că în perioada octombrie - noiembrie 2008, inculpații s-au organizat într-un grup infracțional organizat și au răpit-o pe partea vătămată -, pe care au și exploatat-o sexual.
Prin încheierea nr. 42/2009 Tribunalul Bihora dispus arestarea preventivă a inculpaților.
Instanța de fond verificând din oficiu în ședința publică legalitatea și temeinicia arestării preventive, cu privire la temeiurile arestării, a apreciat următoarele:
Cu privire la temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.Cod Penal s-a apreciat că acesta subzistă întrucât există indicii legitime și rezonabile în sensul art. 5 din CEDO că inculpații ar săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, iar privarea acestora de libertate este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, cât și pentru împiedicarea săvârșirii unor alte infracțiuni.
Inculpații sunt judecați pentru fapte penale pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, constând în aceea că - fiind vorba de comiterea infracțiunilor de inițiere a unui grup infracțional organizat in vederea comiterii de infracțiuni de trafic de persoane - neluarea măsurii preventive ar putea da naștere temerii comunității că organele judiciare nu dau dovadă de o reacție promptă, ceea ce ar putea conduce la o senzație de insecuritate socială.
Pericolul concret al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților rezultă din modul în care aceștia au conceput activitatea infracțională dar și din impactul unor asemenea fapte asupra comunității.
Instanța de fond a reținut că temeiul avut în vedere la luarea măsurii preventive în cauză nu s-a schimbat, există în continuare și impune privarea de libertate a inculpaților.
Văzând dispozițiile art. 5 din CEDO, s-a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu s-au modificat, subzistând pericolul concret pentru ordinea publică în cazul lăsării lor în libertate, pericol dedus din gravitatea extrem de ridicată a faptelor, din sentimentul acut de insecuritate socială ce a marcat în mod firesc comunitatea din care provin inculpații, motiv pentru care s-a dispus în baza art. 300/2 și art. 160/ Cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recurs inculpații și, solicitând prin intermediul avocatului ales, admiterea acesteia, casarea încheierii recurate și punerea în libertate.
Examinând încheierea recurată prin prisma recursurilor declarate cât și din oficiu, conform art. 385/6 alin. 2 și art. 385/14 din Codul d e procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art.385/9 din același cod, curtea constată că aceasta este legală și temeinică iar recursurile declarate apar ca nefondate și vor fi respinse ca atare .
În mod legal și temeinic prima instanță a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, arătând că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă și în prezent, ele nefiind modificate, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele reținute în sarcina lor este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, date fiind faptele pentru care sunt judecați, respectiv trafic de persoane și inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, împrejurările în care s-au comis acestea, urmările produse, persoana inculpaților care nu recunosc săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Este adevărat că numai gravitatea faptelor comise nu poate fi socotită, în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat că inculpații s-au asociat în vederea săvârșirii unei infracțiuni de o mare rezonanță.
În raport cu art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În speță, pericolul social potențial se apreciază în raport cu comportamentul inculpaților, reacția opiniei publice, precum și rezonanța faptelor comise.
Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și prin starea de neliniște, de sentimentul de insecuritate în rândul societății, generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
Criticile formulate privind inexistența vinovăției cu privire la faptele reținute în sarcina inculpaților, nu pot face obiectul prezentei cauze, ele urmând a fi analizate de instanța de fond pe baza materialului probator administrat în cauză.
Cât privește durata rezonabilă a arestării preventive, se reține că aceasta nu a fost depășită, având în vedere dispozițiile procedurale - art.140 al.2 pr.Cod Penal și dispozițiile constituționale - art.23 din Constituție cât și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului precum și jurisprudența CEDO, potrivit cărora caracterul rezonabil al unei proceduri urmează a fi apreciat ți în funcție de complexitatea dosarului și comportamentul inculpaților.
Văzând această stare de fapt, în drept dispozițiile art.385/15 pct.1 lit. b curtea C.P.P. va respinge nefondate recursurile penale declarate de inculpații și din Penitenciarul Oradea împotriva încheierii penale din 23 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care menține în întregime.
Va obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
Respinge ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații și din Penitenciarul Oradea împotriva încheierii penale din 23 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 3 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec.judecător -
Jud.fond -
MT/HM
4 ex. din 10.12.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Rus Claudia, Condrovici Adela
