Mentinerea masurii arestarii preventive. Încheierea 75/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.75/I/R/2009
Ședința publică din 3 decembrie 2009
INSTANȚA
Este compusă din:
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Popovici Corina Rodica
- - - -JUDECĂTOR 3: Condrovici
- -judecător
-grefier șef secție
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Ministerul Public este reprezentat prin - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
S-a luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații și, ambii din Arestul IPJ B împotriva încheierii penale din 52 din 25 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații recurenți și în stare de deținere din Arestul IPJ B, ambii asistați de av. în substituirea av. (delegația nr.5570 și 5571 din 3 decembrie 2009 ), potrivit delegației de la dosar.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Curtea, în temeiul art.140/3 al.3 Cod pr.penală cu referire la art.159 al.10 Cod pr.penală, procedează la audierea inculpaților recurenți, declarațiile acestora fiind consemnate în procesele-verbale separat atașate la dosar.
Apărătorul inculpaților recurenți nu are alte cereri.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, curtea consideră cauza lămurită, iar în baza art.385 ind.13 Cod procedură penală acordă cuvântul părților asupra recursului.
Apărătorul inculpaților recurenți solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în consecință a respinge propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, considerând că față de declarațiile date de inculpați și lipsa antecedentelor penale a acestora, punerea lor în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Publica formulat concluzii de respingere a recursului ca nefondat și a menține în totalitate încheierea recurată ca temeinică și legală, arătând că, urmărirea penală nu este finalizată și față de necesitatea efectuării actelor indicate în referat se impune prelungirea stării de arest în sensul asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
În baza art.385 ind.13 al.3 Cod procedură penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent, acesta solicitând lăsarea sa în stare de libertate.
În baza art.385 ind.13 al.3 Cod procedură penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatei recurente, aceasta solicitând lăsarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL deliberând,
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr.52 din 25 noiembrie 2009 Tribunalul Bihor în baza art. 155, 156 și urm. Cod pr.penală a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor și a dispus prelungirea duratei arestării în cursul urmăririi penale a inculpaților și pe o durată de 30 zile, de la data rămânerii definitive a prezentei încheieri.
S-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului de Avocați Bas umei de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu pentru apărătorul din oficiu conform delegațiilor nr. 5466 și 5465 din 25.11. 2009 aflate la dosar.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin referatul întocmit de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihors -a solicitat prelungirea cu 30 de zile a măsurii arestării preventive luată împotriva inculpaților și, cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 Cod penal.
S-a reținut, ca stare de fapt, că în cursul lunii august 2009, l-au ucis pe prin lovirea cu un corp contondent dur în cap, după care cadavrul acestuia a fost aruncat în fântâna din curtea locuinței acestuia.
În motivarea referatului cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive se arată că urmează a fi efectuate și alte acte de urmărire penală respectiv vor fi audiați alți martori pentru verificarea apărărilor inculpaților dar și pentru descoperirea telefonului mobil al victimei; vor fi examinate și administrate alte mijloace de probă propuse de inculpați, dar și reaudierea inculpaților după terminarea urmăririi penale.
Referatul cu cererea de prelungire a fost înaintat instanței cu respectarea prev. art. 159 al. 1.C.P.P. iar dosarul de urmărire penală a fost prezentat la judecător in data de 25.11.2009, ora 08.00.
Examinând cererea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de parchet, instanța de fond a constatat următoarele:
Cu privire la prelungirea măsurii.
S-a apreciat că aceasta este fondată, propunerea fiind admisă ca atare.
Prin încheierea penală nr. 40/03.11.2009 dată de Tribunalul Bihor în dosar nr- s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pentru 10 zile, reținându-se incidența cazului reglementat de art.148 alin.1 f Pr. sub aspectul existenței unor indicii privind săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 Cod penal. Ulterior măsura preventivă a fost prelungită. În considerentele încheierii de arestare s-a reținut că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestora ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce reiese din circumstanțele concrete ale comiterii faptei, fiind vorba de un atac împotriva integrității corporale a unei alte persoane, cu consecința pierderii vieții celui atacat.
Față de necesitatea efectuării actelor indicate mai sus, respectiv audierea de alți martori pentru verificarea inclusiv a apărărilor inculpaților, pentru descoperirea telefonului mobil al victimei pentru a fi examinate și eventual administrate alte mijloace de probă propuse de inculpați, dar și pentru reaudierea inculpaților după terminarea urmăririi penale, instanța de fond a considerat că prelungirea stării de arest a inculpaților este o măsura care se impune, în sensul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, în conformitate cu dispozițiile art. 136.Pr. si în scopul respectării principiului aflării adevărului, așa cum este consfințit de dispozițiile art.1 si art.3 din Codul d e Procedura penală.
Pe de altă parte, instanța de fond a apreciat că în cauză nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani închisoare, iar față de circumstanțele concrete ale comiterii faptei - constând agresarea unei persoane, agresare ce a avut ca urmare decesul acesteia - lăsarea acestora în libertate prezintă un evident pericol pentru ordinea publică.
II. Cu privire la data de la care se dispune prelungirea.
Respectând prev. art. 159 al. 9.C.P.P. apreciem că încheierea de prelungireeste executorie la rămânerea ei definitivă,și nu de la data la care ar expira măsura arestării, pentru următoarele argumente:
1. Potrivit prev. art. 159 al. 9.C.P.P. recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării nu este suspensiv de executare. Prin urmare încheierea recurată produce efecte de la momentul prelungirii arestării, iar efectele încheierii precedente încetează.
2. Dacă propunerea de prelungire este respinsă și nu se declară recurs, în condițiile în care nu se cere revocarea ori înlocuirea, măsura prelungirii precedente încetează la rămânerea definitivă a încheierii prin care nu se dispune noua prelungire,deoarece una din părți cere expres neprelungirea măsurii. În altă ordine de idei, dacă arestarea se dispune în aceeași zi cu reținerea, atunci măsura este executoriede îndatăsi nu după expirarea duratei de 24 de ore măsurii reținerii.
3. Atâta timp cât recursul nu suspendă executarea, iar prin noua încheiere există și posibilitatea respingerii cererii de prelungire, s-a apreciat că rațiunea pentru care a fost dispusă Decizia nr. 25 ÎCCJ - recurs în interesul legii în interpretarea art. 159 alin 8 Cod procedură penală, potrivit căruia "Recursul se soluționează înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate", a fost în sensul stabilirii caracterului imperativ pentru dispunerea unei soluții executorii înaintea expirării duratei arestării dispuse anterior, și nu în sensul stabilirii datei la care noua hotărâre devine executorie.
Interpretarea acestor dispoziții legale în sensul că prelungirea măsurii arestării se dispune de la o dată ulterioară datei pronunțării încheierii (în cazul concret de la data expirării perioadei anterioare de 30 de zile) tocmai pentru a da posibilitatea instanței de recurs să soluționeze calea de atac,nu este susținută de textul de legeși apare fără substanță întrucât, potrivit legii, nu se poate ajunge la situația ca instanța de recurs să judece calea de atac formulată în cauză după expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate.
4. Potrivit art. 156 alin. 5.C.P.P. dacă în cauză se găsesc mai mulți inculpați arestați pentru care durata arestării preventive expirăla date diferite, sesizarea instanței privește pe toți inculpații.
Deoarece recursul în interesul legii impune doar soluționarea la același termen de judecată a cererilor de prelungire, fără a face referire lamomentulde la care se dispune viitoarea prelungire în fiecare caz în parte, apreciez că in respectivul caz un raționament juridic corect conduce la dispunerea prelungirii pentru toți inculpațiide la data rămânerii definitive a noii încheieri de prelungire, indiferent de data expirării fiecărei prelungiri în parte, prin urmare de la data de la care aceastaeste executorie.
5. Termenele prevăzute de lege - potrivit art. 140 lit. a C.P.P.- sunt enumerate alături de termenele stabilite de organele judiciare, dar acest lucru nu poate fi interpretat în spiritul unui raționament juridic corect și a respectării principiilor CEDO, decât cătermenele stabilite de organele judiciare in nici un caz nu pot să exceadă termenelor prevăzute de lege.
Prin urmare, dacă art. 159 alin. 6 și alin. 13.C.P.P. limitează prelungirea măsurii preventive la 30 de zile, atunci acest lucru nu poate fi încălcat printr-un calcul cumulativ al zilelor rămase de sub puterea precedentei prelungiri și a noii perioade de prelungire dispusă, întrucât judecătorul este dator să se pronunțe cu privire la noua stare de fapt si recenta situație arestatului preventivla data punerii in discuție a măsurii, respectiv la momentul in care i se prezintă dosarul cauzei,neputându-se face aprecieri pentru viitor.
Procedând altfel, probe necunoscute anterior pot evidenția după data noii încheieri de prelungire și până la data expirării precedentei prelungiri, că nu inculpatul este autorul faptei. Ar apărea astfel situația în care s-ar judeca încă o cerere, aceea de revocare a măsurii preventive aflată sub efectul prelungirii prin două încheieri, una executorie de la o dată anterioarăși una executorie de la o dată ulterioară, ambele cu referire la același inculpat în aceeași cauză.
6.Recursulîmpotriva încheierii de prelungire a măsurii preventive, prev. la art. 159 alin. 8.C.P.P.ar fi prematurdaca ar fi introdus în cele 24 de ore de la hotărârea instanței, întrucât - dacă am admite că data prelungirii arestului este data la care expiră precedenta perioadă de arest - noua hotărâre nu ar fi încă intrata in vigoare. În plus prev. art. 159 al. 9.C.P.P. ar rămâne fără efect.
7. Pronunțarea cu privire la prelungire implică celeritate.
Potrivit art. 159 alin. 7.C.P.P. judecătorul soluționează propunerea și se pronunță asupra prelungirii în termen de 24 de ore. Lăsând la o parte faptul că acest termen este sau nu de recomandare, rațiunea stabilirii lui este tocmai aceea de a fi dispusăcât mai repede o soluție în cauză, fie ea de prelungire sau de respingere a cererii, soluție care să fieexecutorie de îndată ce rămâne definitivă.
8. Pe parcursul aceluiași proces penal, dacă la înregistrarea rechizitoriului la instanță se dispune menținerea măsurii, acest lucrueste executoriula data rămânerii definitive a încheierii si nu la o dată ulterioară când ar urma să expire precedenta prelungire a arestului dispusă în faza de urmărire penală.
9. În cazul cererii de înlocuire a măsurii, ori de liberare provizorie, efectele se produc din momentul rămânerii definitive a încheierii de admitere și nu de la data expirării precedentei perioade de arest, cu toate că încheierea precedentă se află tot sub puterea lucrului judecat, ca și în situația prelungirii.
Având în vedere considerentele mai sus exprimate, instanța de fond în baza art. 155, 156 și urm. C.P.P. a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor și a dispus prelungirea duratei arestării în cursul urmăririi penale a inculpaților și pe o durată de 30 zile, de la data rămânerii definitive a prezentei încheieri.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recurs inculpații și solicitând lăsarea lor în libertate pentru că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și sunt fără antecedente penale.
Examinând încheierea prin prisma recursurilor declarate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivele de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursurile declarate sunt nefondate, ca atare vor fi respinse, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod de procedură penală.
În mod legal și temeinic prima instanță a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților și pe o durată de 30 de zile, apreciind că temeiurile inițiale care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au modificat, că probele ce au fost administrate în cauză justifică în continuare menținerea măsurii. Măsura preventivă este o măsură de excepție având drept scop și apărarea cetățenilor împotriva comiterii unor fapte grave cu un sentiment acut de insecuritate socială și dezaprobare publică, așa cum rezultă din probele administrate în cauză.
Pe de altă parte, totodată s-a dispus de prima instanță prelungirea măsurii arestării având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală și întrunite cumulativ cerințele prevăzute de acest text de lege, inclusiv condiția pericolului pentru ordinea publică, pericol care, chiar dacă nu este identic cu pericol social al faptei, poate decurge din acesta. Mai mult de atât, curtea, apreciază că lăsarea în libertate inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol dedus din împrejurările în care s- comis fapta, natura și gravitatea acesteia - omor prev. de art. 174 Cod penal precum și elementele ce caracterizează persoana inculpaților.
Totodată, instanța de fond a avut în vedere și scopul măsurii preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal, iar pentru păstrarea ordinii publice și pentru a nu se aduce atingere în mod repetat valorilor sociale ocrotite de legiuitor, a apreciat că se impune prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpați.
Încheierea pronunțată de Tribunalul Bihor se circumscrie sferei de legalitate și temeinicie față de necesitatea efectuării actelor indicate în propunerea de prelungire a arestării preventive de către procuror și reținute în încheierea atacată. Cercetările nu au putut fi finalizate impunându-se astfel audierea de alți martori pentru verificarea apărărilor inculpaților dar și pentru descoperirea telefonului mobil al victimei, examinarea și administrarea de alte mijloace de probă propuse de inculpați, dar și reaudierea inculpaților după terminarea urmăririi penale.
Față de cele de mai sus, constatând că măsura arestării preventive a fost luată împotriva inculpaților cu respectarea dispozițiilor legale, că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent, neintervenind nici o modificare a acestora de natură să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive, va respinge ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații, din Arestul IPJ B împotriva încheierii penale nr.52 din 25 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o va menține în întregime.
Va obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 150 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de câte 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D CIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
Respinge ca nefondate recursurilor penale declarate de inculpații, din Arestul IPJ B împotriva încheierii penale nr.52 din 25 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 150 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de câte 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 3 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.dec.judecător -
Jud.fond
CA/HM
5 ex. din 10.12.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Popovici Corina Rodica, Condrovici
